O noua generatie de lideri de afaceri promite sa alunge secretomania si favoritismul din finantele italiene. Demiterera lui Vincenzo Maranghi de la conducerea bancii Mediobanca, care a dominat finantele italiene timp de o jumatate de secol, pare sa fie un semnal al acestei tendinte, scrie Financial Times.
In dimineata zilei de 5 septembrie, doi oficiali italieni pentru protectia concurentei au dat buzna in biroul luxos al lui Vincenzo Maranghi, presedintele executiv al Mediobanca.
Pentru doua ore, timp in care Maranghi privea, cei doi au inspectat toate cabinetele in care se aflau documentele care demonstrau modul in care banca de investitii isi pastrase influenta asupra unor companii precum Fiat, Pirreli si Assicurazioni Generali, timp de jumatate de secol. Ca sa nu mai vorbim de intregul sector bancar italian.
Descoperirea stanjenitoare
Oficialii au plecat cu un document care detalia prevederile unui acord secret intre Maranghi si Gianfranco Gutty, presedintele Generali, si care-I acorda lui Maranghi dreptul de a supraveghea deciziile de management ale celui de-al patrulea asigurator italian. Decoperirea a fost foarte stanjenitoare pentru Mediobanca, care reusea sa evite sa se expuna opiniei publice. Dar, pentru organismul de supraveghere al pietei era o dovada clara a manevrelor Mediobanca de a distorsiona functionarea pietei italiene de asigurari.
Zilele trecute, Maranghi a fost nevoit sa demisioneze la cererea actionarilor bancii pe care o conducea. Amestecul sau in afacerile Generali este numai unul din motivele pentru care a fost inlaturat. Tot mai multI investitori spera ca plecarea sa, dupa 15 ani la carma bancii, va semnaliza o indepartare de la traditionalele afaceri incheiate in camera din spate, care I-au facut pe investitorii straini foarte circumspecti.
Ideea de transparenta
Se pare ca lumea corporativa italiana este la momentul schimbarii. Avand un mare numar de companii care trec printr-un proces de restructurare, Italia a devenit acum una dintre cele mai active piete de fuziuni si achizitii din Europa. In plus, este un moment in care isi face aparitia un nou tip de lider de afaceri, atasat (intr- masura mai mica sau mai mare) ideii de transparenta si de crestere a valorii actiunilor.
MultI dintre ei, spre exemplu, fostii consultantI ai firmei McKinsey, Corrado Passera de la Banca Intesa si Alessandro Profumo, de la UniCredito Italiano, au lucrat in strainatate sau au fost angajatI la companii straine.
Acesia au multe de facut. Marea majoritate a companiilor italiene, care se restructureaza acum, sunt controlate de o famile sau de un grup de investitori in relatii foarte stranse. Acestia sunt si actionari majoritari si manageri si, pana recent, nu acordau deloc atentie drepturilor actionarilor minoritari. Noile reglementari in domeniul preluarilor si al protectiei investitorilor dau drepturi mai multe fondurilor de investitii. Insa, birourile legale si de monitorizare ale Consob, organismul italian de reglementare a bursei, continua sa sufere pentru ca nu au suficient personal, iar sistemul juridic este prost echipat si nu poate depista cazurile in care se fac tranzactii pe baza unor informatii confidentiale sau alte aranjamente financiare mai complexe.
Pentru o afacere mergeai la Mediobanca
Asa cum au aratat multe afaceri recente, participatiile incrucisate intre companii ascund adesea conflicte de interese potentiale sau reale care-I infuriau pe investitorii externi.
"Guvernanta corporativa functioneaza atunci cand exista o confruntare in actinari si manageri. Dar cand managerii sunt in acelasi timp si actionari, sistemul trebuie reglat mult mai atent", a spus Dario Trevisan, un avocat din Milano.
Acest reglaj a capatat tot mai multa urgenta de la moartea lui Giovanni Agnelli, patriarhul grupului Fiat, in ianuarie anul acesta. Agnelli datora o mare parte din influienta sa bancii Mediobanca si fondatorului ei, Enrico Cuccia.
"Pe vremuri, daca trebuia sa faci o afacere mergeai la Mediobanca. Nu trebuia sa treci prin piata. Era camera de control petru tot; piata nu contra", spune Massimo Mucchetti, unul dintre cei mai virulentI critici ai capitalismului italian.
Chair si acum, cu toate metodele sale scandaloase, Mediobanca ramane punctul central al aproape tuturor tranzactiilor mari. "Este cu adevarat cea mai puternica banca de inevstitii a Italiei. Nu as fi reusit sa inchei afacerea fara ea", spune un finantist care a participat la una dintrde cele mai mari tranzactii din Italia din ultimii ani.
Puterea Mediobanca a inceput sa scada in anii '90 o data cu privatizarile bancilor de stat si cu ascensiunea pietelor financiare europene. Mediobanca a devenit si mai dependenta de Generali, la care are un pachet de 14%.
Semn de paranoia
Pana in 2000, cand a murit Cuccia, la varsta de 92 de ani, Fiat se idreptase deja catre Lazard si alte firme. Mediobanca a devenit tot mai preocupata de cresteea sferei de influienta si mai putin de multumirea clentilor. "Pactul secret cu Generali a fost un semn de paranoia", a spus un mambru al consiliului de administratie. "Sper ca sacrificarea lui Mranghi va aduce o noua generatie de lideri de afaceri".
Nici unul dintre ecestia nu intruchipeaza mai bine contracdictiile si promisiunile lumii afacerilor italiene decat Marco Tronchetti Provera, presedintele Telecom Italia.
Castigand sprijinul Mediobanca, al familiei Benetton, al bancilor Intesa si Unicredito, el a reusit sa faca o serie de tranzactii in urma carora firma sa, cun capital de 110 mil.$, controla un lant de holdinguri cu o valoare de piata de 160 de mld.$, printre care Pirelli, producatorul de cauciucuri si cablu si Olivetti.
Luna trecuta, Provera a dezvaluit doua fuziuni intre sase companii care controleaza Telecom Italia. Cea mai importanta si mai contrioversata este fuziunea dintre Telecom Italia cu Olivetti. In pofida criticilor la adresa acestei fuziuni, investitorii recunosc ca Provera a adus o mai mare transaprenta la Telecom Italia si o mai mare concentrare pe beneficiile financiare ale actionarilor.
Mai mult, spre deosebire de fostii manageri, Provera a mobilizat expertii de la cateva baci de investitii, a organizat conferinte cu analistii si spectacole stradale pentru a arata ca proprietarii companiilor italiene nu mai ignora actionarii minoritari.
Zidul chinezesc
Unul dintre investitorii care l-au ajutat pe Provera in incercarea de a prelua Telecom Italia este Gilberto Benetton, bancherul faimoasei familii. In 1994, Edizione, holdingul familiei, a condus un grup de investitori care a preluat de la stat Autogrill, o firma de restaurante pentru autostrazi precum si lantul de supermarketuri GS.
In 1999, Edizione a cumparat 30% din Autostrade, cel mai mare operator de autostrazi din Italia si Europa. In februarie a oferit 9 miliarde de euro pentru restul actiunilor.
Ca si Provera, Benetton este membru in consiliul de adimistratie al Mediobanca, dar nu a fost printre cei care au coplotat la demisia lui Maranghi. In definitiv, Mediobanca l-a ajutat sa stranga cele 9 miliarde de euro cu care a cumparat Autostrade.
Mediobanca se confrunta cu o concurenta tot mai marte din partea celorlalte patru banci comerciale importante italiene, care sunt energizate de noii directori, care nu mai accepta vechile metode in stil Mediobanca.
Liderul lor este Alessandro Profumo, care a preluat conducerea Unicredito, la scurt timp dupa privatizarea bancii, in '93, si a transformat-o intr-una dintre cele mai profitabile banci europene. Profumo este cel care a condus asaltul final asupra lui Maranghi.
"Zidul chinezesc al culturii financiare italiene se va prabusi", profeteste Roberto Colanino, unul dintre marii finantIsti italieni, el insusi acuzat in trecut ca ignora drepturile minoritarilor.
Pentru Berlusconi, cel mai greu e sa nu intervina
Cand guvernul italian a impus anul trecut o inghetare a preturilor la electricitate, cei mai surprinsi au fost cei care conduceau organismul de supraveghere al sectorului de electricitate, care tocmai aprobasera o crestere a preturilor. Antonio Marzano, ministrul italian al industriei, a justificat masura mentionand ca exista o "contradictie intre actiunile de autoritatii de supraveghere de stabilire a tarifelor si politica economica a guvernului".
Cu alte cuvinde, atunci cand guvernul vrea sa intervina, o face fara rezerve. Este un instinct cu radacini adanci in istoria italiana de dupa 1945 si care nu s-a schimbat mult nici dupa venirea la putere din 2001 a lui Silvio Berlusconi, cu un program de politici economice de piata libera.
Instinctul de interventie nu este activ numai la politicieni. In timp ce Bundesbank si alte banci centrale nationale din zona euro si-au redus activitatea dupa crearea Bancii Centrale Europene, Banca Centrala a Italiei este la fel de activa ca intotdeauna. Nici o fuziune importanta nu are loc fara aprobarea si sprijinul binevoitor al lui Antonio Fazio, guvernatorul bancii. Si asta ne este neaparat ceva negativ. Fazio a contribuit mult la restructurarea si modernizarea sistemului bancar italian.
Insa, recent, el a mers mai departe si a sprijinit eforturile marilor banci italiene de a cumpara actiuni la Generali pentru a grabi plecarea lui Maranghi de la Mediobanca.
Dar, batalia pentru plecarea lui Maranghi il implica si pe Berlusconi, pentru ca Mediolanum, compania de servicii financiare la care Fininvest, imperiul de afaceri al primului ministru, este co-proprietar, detine 1,8% din Mediobanca. Mai important este ca Mediolanum are un joint-venture cu Mediobanca pe servicii bancare integrate.
Un exemplu si mai izbitor al declajului dintre responsabilitatile lui Berluscono ca prim ministru si interesle sale de om de afaceri, dintre cei mai bogati din lume, este dat de industria media a tarii. Fiind proprietarul celor mai mari trei posturi de televiziune italiene, el este in pozitia de a influenta direct sau indirect in jur de 90% din ceea ce se arata telespectatorilor italieni.
georgiana.stavarache@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
