Recenta crestere a preturilor a alimentat temerile privind pericolele care pandesc economia mondiala. Insa, desi sperantele ca Irakul va furniza petrol mai ieftin s-au cam spulberat, situatia nu este chiar atat de inspaimantatoare, chiar daca pretul mondial a trecut de 40 de dolari/barilul.
Ziua Comemorarii ("Memorial Day"), care se sarbatoreste in fiecare an pe 31 mai in amintirea militarilor morti in razboaiele purtate de SUA, se apropie tot mai mult. O sarbatoare trista pentru o tara implicata in razboiul cu Irak. Memorial Day este in acelasi timp considerata si data de inceput a sezonului de trafic intens pe soselele americane, scrie Financial Times.
In acest an, soferii americani vor da de ceva care le va reaminti de esecul autoritatilor americane de a face ordine in Irak: preturile record ale combustibililor. Preturile contractelor futures, de peste 41 dolari/baril, inregistrate saptamana trecuta, reprezinta o noutate pentru ultimii 13-14 ani. Traderii de petrol vorbesc chiar de preturi de pana la 50 de dolari in urmatoarele luni.
Insa problemele legate de ocupatia din Irak joaca un rol minor in istoria "recenta" a pietei petrolului. Strategia autoritatilor americane privind rezervele de petrol, precum si temerile privind eventualele intreruperi ale furnizarii de petrol dinspte Orientul Mijlociu, sunt factori secundari. Cererea mondiala, intr-un an care se prefigureaza a fi cel mai bun de la expansiunea economiei mondiale din 2000, este cel mai important factor de influenta.
Chestiunea cea mai importanta este daca redresarea economica va ramane fara... "combustibil". In ultimele trei decenii, dupa fiecare crestere accentuata a pretului petrolului a urmat o incetinire a economiei mondiale: nu numai dupa socurile puternice ale anilor '70, ci si dupa cresterile mai putin semnificative din 1990 si 2000.
In toata lumea, investitorii si companiile au inceput sa resimta efectele cresterii pretului petrolului care, impreuna cu posibila majorare a dobanzilor din SUA si a incetinirii cresterii economice din China, a contribuit la scaderea cu 5% a valorii indicelui bursier S&P 500 fata de varful atins luna trecuta si la diminuarea cu 11% a indicelui japonez Nikkei 225.
Pretul petrolului a determinat o serie de companii aeriene, inclusiv American Airways, British Airways, Qantas si SAS, sa introduca taxe suplimentare pentru anumite bilete de calatorie. De asemenea, i-a facut pe unii americani sa-si mai diminueze apetitul pentru condusul SUV-urilor. Potrivit lui Lee Scott, director executiv al celui mai mare retailer din SUA, Wal-Mart, majorarea pretului petrolului "cere" peste 7 dolari din venitul saptamanal disponibil al americanului de rand.
Presedintele american George W. Bush a descris pretul titeiului drept "o problema care ne ingrijoreaza serios". La randul sau, Tony Blair a declarat ca Marea Britanie "poarta in permanenta discutii cu OPEC" - Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol. Premierul britanic s-a declarat recent "foarte interesat" de situatia de pe piata petroliera, "deoarece am invatat din evenimentele trecute ca poate avea un impact serios asupra economiei noastre".
Este usor de observat de ce politicienii sunt atat de speriati: votantii, loviti de pretul ridicat al combustibilului, au tendinta de a riposta. In SUA, de exemplu, candidatul Partidului Democrat la presedintie, John Kerry, foloseste pretul titeiului drept o componenta a "indicelui sau al saraciei clasei de mijloc", care ar trebui sa arate cum "familiile se lupta sa faca fata cheltuielilor de zi cu zi", sub administratia Bush.
Teoretic, o crestere accentuata a pretului titeiului poate afecta economiile in diverse moduri. Exista efecte asupra inflatiei, determinand astfel bancile centrale si guvernele sa aplice politici monetare si fiscale mai restrictive. De asemenea, are loc un transfer al resurselor dinspre consumatorii de petrol spre producatori. Cum statele producatoare tind sa-si majoreze cheltuielile intr-o masura mai mica decat statele consumatoare, efectul net asupra cererii globale este negativ.
Un alt efect, mai subtil, pe care unii economisti o considera a fi cea mai puternica, este modificarea traiectoriei cererii dintr-o economie. Companiile care au investit in producerea de autovehicule cu un consum ridicat de combustibil, de exemplu, observa ca produsele lor nu mai sunt cerute pe piata, astfel ca scaderea accentuata a cererii genereaza o diminuare a ritmului de crestere economica.
Motive pentru a fi optimisti
Cu toate acestea, in realitate, la un pret de 40 de dolari/baril, intensitatea acestor efecte are toate sansele sa fie atenuata. Cand se tine cont de pretul real al petrolului, adica ajustat indicele preturilor de consum din SUA, se observa ca petrolul nu este cu mult mai scump decat in cea mai mare parte a anilor '80 sau '90. Astfel, in timp ce pretul petrolului a crescut in cea mai mare parte a ultimilor doi ani, dolarul american, moneda in care este exprimat pretul titeiului, s-a depreciat fata de majoritatea celor mai importante valute. Chiar dupa recenta redresare a dolarului, o majorare cu 90% a pretului petrolului fata de inceputul anului 2002, in dolari, se traduce printr-o majorare cu numai 40% in euro, si cu 60% in yeni.
De asemenea, pericolul ca bancile centrale sa se grabeasca sa majoreze dobanzile pentru a tine sub control inflatia este mult mai mic decat la sfarsitul anilor '80. Gradul de utilizare a capacitatilor de productie ale tarilor dezvoltate este inca scazut. Bancile centrale sunt chiar fericite ca nu trebuie sa opereze majorari agresive ale dobanzilor.
James Hamilton, profesor la University of California, in San Diego, este specialist in socurile petroliere. "Socurile din 1973 si 1979, precum si cele din 1956 si 1990, au afectat economiile, fiind asociate cu intreruperi in furnizarea de petrol. Acest element lipseste in prezent, astfel ca economiile nu vor avea prea mult de suferit", considera Hamilton. "In prezent, cererea crescanda este cauza cresterii pretului". Ascensiunea cotatiilor din 2000, de asemenea determinata de cresterea cererii, a fost urmata in multe state dezvoltate de recesiuni, care insa au fost atribuite unei pauze facute de investitori dupa nebunia anilor '90.
Din toate aceste motive, estimarile Fondului Monetar International (FMI), ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) si ale Agentiei Internationale a Energiei (AIE) par tot mai realiste. Aceste organizatii internationale sustin ca o crestere cu 10 dolari a pretului petrolului conduc la o diminuare cu numai 0,5% a Produsului Intern Brut global.
Avand in vedere faptul ca previziunile FMI indica o crestere a economiei mondiale cu 4,6% in 2004 si de 4,4% in 2005, in conditiile unui pret al titeiului de 30 dolari/baril, ascensiunea recenta a petrolului este mai degraba un factor suparator, si nu o criza.
Cine sufera cel mai mult
Exista insa si cateva "nuante". In primul rand, cresterea pretului petrolului nu va avea acelasi impact asupra tuturor tarilor. Cele mai afectate vor fi economiile emergente si statele sarace, fragile si cu un grad ridicat de dependenta de petrol. In ultimele trei decenii, tarile dezvoltate au devenit foarte eficiente in utilizarea petrolului. SUA aproape ca si-a dublat eficienta fata de 1977, indicator masurat prin cantitatea de petrol si gaze naturale necesare unei productii in valoare de un dolar.
Pe de alta parte insa, fata de media OCDE, China si Africa folosesc de peste doua ori mai mult petrol la o productie de un dolar, iar India de trei ori mai mult. AIE estimeaza ca o majorare cu 10 dolari a pretului petrolului pe an va diminua PIB-ul Chinei cu 0,8%, cel al Indiei cu 1%, PIB-ul Thailanei cu 1,8%, iar cel al Africii sud-sahariene cu 3%.
In al doilea rand, pretul ridicat al petrolului afecteaza putin o economie care avanseaza rapid, insa devine o problema serioasa cand avansul incetineste. Orizontul este intunecat de posibilele majorari ale dobanzilor americane si nu numai, chiar daca au loc treptat, de nevoia unei stabilizari a bugetelor publice (prin majorarea impozitelor si controlul mai strict al cheltuielilor guvernamentale), de deficitul urias al contului curent al SUA.
In al treilea rand, pretul petrolului ar putea continua sa creasca, mai ales daca cererea nu se opreste din ascensiune. Daca petrolul ramane peste 40 dolari o saptamana sau doua, pietele ar putea percepe acest nou nivel ca fiind "normal". Si, in aceste conditii, traderii nu s-ar speria nici de preturi spre 50 dolari/barilul.
Cel mai periculos risc este insa reprezentat de amenintarile terorismului si tulburarilor de ordin politic din Orientul Mijlociu, care pot afecta productia de petrol. Daca un pret de 40 dolari/baril nu reflecta acest risc, o intrerupere a productiei din astfel de cauze ar putea impinge preturile mult mai sus.
Mai marii petrolului profita de cresterea pretului
Sustinute de cresterea spectaculoasa a pretului petrolului, marile companii petroliere ale lumii sunt din nou pe val, devenind mai atractive pentru investitori, scrie Le Figaro.
In cinci ani, cursul petrolului brut a crescut de mai mult de doua ori. Saptamana trecuta barilul a inregistrat un nou record istoric la New York, atingand 41,5 dolari. Evenimentele din Orientul Mijlociu si Apropiat nu sunt singurele responsabile de aprinderea pretului la petrol. De fapt, cererea mondiala a explodat ca efect al nevoilor in continua crestere ale Chinei, Asiei de Est si Indiei, dar si datorita revigorarii economice a multor tari. AIE, Agentia Internationala a Energiei, estimeaza o crestere a cererii de 2,4% anul acesta.
Pentru petrolieri, cresterea pretului este o veste foarte buna. Cotatiile companiilor sunt legate indisolubil de pretul barilului, fiind direct proportionale. "Pentru companiile petroliere, care se confrunta cu niste costuri fixe substantiale, cresterea pretului petrolului reprezinta in mod automat un surplus in rezultat", explica un analist.
Pe langa cresterea pretului, si alti factori contribuie la cotatiile petrolierilor. Pe de o parte, investitorii, si mai ales gestionarii de fonduri, se arata mai defensivi in alocarea activelor. Ei cauta cu precadere valori subcotate, care ofera randamente confortabile. Total, una dintre cele mai rentabile companii din lume, afiseaza astfel un randament al dividendului de mai mult de 4,7%, iar Royal Dutch de peste 4%.
Alt element in favoarea companiilor este faptul ca titlurile raman din punct de vedere global, subevaluate de catre piete, cu indicatori PER (cursul bursier raportat la profitul per actiune) cuprinsi intre 10 si 15. Analistii se arata selectivi. Royal Dutch-Shell, numarul doi in lume dupa Exxon Mobil, si-a atras criticile comunitatii financiare, la analiza scaderii rezervelor sale de hidrocarburi de 3,9 miliarde de barili. Aceste rezerve, inscrise in bilantul firmelor, sunt fundamentale pentru aprecierea valorii lor, iar analistii apreciaza companiile care au stiut sa isi pastreze rezervele ca urmare a perioadelor cu preturi scazute. De asemenea, sunt mai bine vazute companiile care au activitati complete, de la exploatare, dezvoltare si productie pana la rafinare, distributie si comert international. Cel mare numar de sufragii este intalnit de francezii de la Total, ale caror activitati acopera ansamblul industriei petroliere. Castigurile grupului au niveluri record: in primlele trei luni ale anului, profitul net era de 2,45 miliarde de dolari, cu 7% mai mult ca cifra deja record din 2003, adica mai mult de 7 miliarde de euro. Banca de investitii Merrill Lynch a subliniat si ea soliditatea modelului financiar al grupului, cu "un cash-flow disponibil de 2,5 miliarde de euro pe primul trimestru, care a permis rascumpararea a 0,6% din capitalul propriu".
Pe langa Total, analistii situeaza grupul italian ENI, care au pe piata titluri foarte ieftine, cu un PER de 12,4%, pentru rezultatele asteptate pentru anul 2004. Specialistii se arata prudenti in ceea ce priveste mamutii Chevron Texaco, Conoco Philips sau chiar Exxon Mobil, ale caror titluri prezinta un risc de schimb semnificativ pentru investitorii europeni.
anca.stoicescu@zf.ro ; andreea.paun@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
