Proiectele de mediu ar putea deschide o piata de circa 30 de miliarde de euro in urmatorii 15 ani, insa neimplicarea sistemului bancar si lipsa parteneriatelor in sistem public-privat diminueaza puternic dezvoltarea acestui sector.
Aderarea la Uniunea Europeana obliga Romania sa respecte anumite standarde. Unii le numesc de mediu, altii de civilizatie. In timp ce doar circa 50% dintre romani au acces la apa curenta si canalizare, media UE este de 70%, care urca pana la 90% in cazul statelor vestice dezvoltate.
Necesarul investitional, numai pe capitolul "apa si canalizare", este estimat la circa 15 miliarde de euro in urmatorii 9-10 ani, in timp ce fondurile europene vor aloca circa 3,8 miliarde de euro, si asta numai daca banii pot fi asimilati cu proiecte viabile. Este nevoie de investitii totale de 9 miliarde de euro numai pentru a ne conforma normelor UE in acelasi interval de timp.
"Exista o definitie neconventionala care spune ca civilizatia se constata printr-o simpla rasucire de robinet: daca apa curge, atunci inseamna ca civilizatia exista. Daca acceptam aceasta cerinta minimala, ne va fi mai usor sa actionam in numele unui interes comun care transcende emotiile ciclurilor electorale si se concentreaza pe tendinte mai mult decat pe eveniment. Daca dorim sa fim siguri ca apa va curge si maine si poimaine, atunci trebuie sa invatam sa gandim pe termen lung", a declarat Calin Georgescu, director executiv al Centrului National pentru Dezvoltare Durabila (CNDD).
Georgescu este coordonatorul redactarii Strategiei Nationale pentru Dezvoltare Durabila a Romaniei, document lansat la finele lunii trecute.
Aceasta strategie reprezinta, pe langa un element obligatoriu cerut de Uniunea Europeana la aderare, un plan de dezvoltare pe termen lung, care prezinta punctele slabe, costurile estimate si solutiile care pot fi adoptate pentru ridicarea standardelor de viata.
Bancile nu se implica
Daca in majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sistemul bancar este una dintre cele mai importante surse de finantare, bancile prezente pe piata locala nu se inghesuie sa ofere credite pentru dezvoltarea infrastructurii. Cu mici exceptii, ele se focalizeaza pe retail banking si pe piata imobiliara.
"Este de inteles ca, in masura in care societatea nu genereaza automat o cerere masiva de civilizatie, bancile se vor orienta cu precadere spre domeniile aducatoare de profit rapid si sigur", a spus director executiv al CNDD.
Explicatiile sunt diverse, de la inertia unui sistem prin definitie mai putin deschis schimbarilor pana la lipsa cererii efective de pe piata.
Altfel spus, daca administratiile centrale si locale ar pune presiune pe sistemul bancar, in mod normal acesta ar trebui sa raspunda prin ofertarea unor tipuri de credite specializate, banii urmand sa fie folositi pe infrastructura. Daca necesarul investitional este de noua miliarde de euro in urmatorii zece ani si Romania poate beneficia in acest exercitiu bugetar al UE de numai 3,8 miliarde de euro pentru constructia si reabilitarea sistemului national de apa si de canalizare, diferenta nu poate fi acoperita decat de bugetul de stat, de banci si de partenerii privati.
"In prezent, structura prioritatilor de creditare bancara se indreapta mai mult spre consum. Cel care ofera finantarea isi asuma riscul, iar bancile par sa fie mai atente la preferintele consumatorului. Conteaza mai putin cine este beneficiarul final, important este sa nu fie rau-platnic", explica Georgescu.
Pe de alta parte insa, administratiile locale nu se implica in astfel de proiecte de mediu, de cele mai multe ori asteptand sa fie trecute pe "harta proiectelor" de ministere. Un exemplu elocvent este cel al inchiderii artificiale a pietei de colectare a deseurilor. Cu exceptii de tipul marilor orase, Bucuresti, Cluj, Timisoara si altele, primariile nu pornesc licitatii pentru atribuirea serviciului de salubrizare unor companii private, preferand sa rezolve problema, de cele mai multe ori, ineficient, cu propriile departamente.
In cazul sectorului de apa si de canalizare situatia este aceeasi. Apele Romane, care detin caseta principala de colectare a apelor uzate, a investit in perioada 2004-2007 suma de 250.000 lei (70.000 de euro) in acest obiectiv, in timp ce Apa Nova a platit ANAR 160.000 lei (45.000 de euro) numai anul trecut pentru folosirea casetei.
Razvan Murgeanu, viceprimarul municipiului Bucuresti, a declarat ca in mod normal caseta si salba de lacuri din Bucuresti ar trebui cedate de minister catre primarie, existand si varianta concesionarii casetei principale de colectare catre Apa Nova, proces menit sa asigure investitiile necesare.
O alta mare problema a sistemului national de apa si de canal o reprezinta pierderile de retea. In timp ce numai jumatate dintre romani au apa potabila si canalizare, pierderile sunt de circa 25%-30% pentru apa potabila si de 40% in cazul apelor uzate.
La capitolul colectarea deseurilor situatia este la fel de grava. In mediul rural insa situatia este mult mai grava. Daca la nivel urban circa 85%-90% din deseurile municipale erau colectate, la sate el scade pana la un neverosimil 5%, la nivel anului 2006, aici neexistand practic servicii de salubritate. Conform strategiei nationale privind managementul integrat al deseurilor, pana in 2010 trebuie realizate 52 de gropi ecologice, din care pana acum s-au finaliza 13, alte opt fiind in constructie.
Restantieri pe linie
Capitolul mediu nu include insa numai apa potabila si canalizare sau deseurile. Trebuie luate in considerare la modul serios si alte fenomene importante cum ar fi desertificarea, defrisarea abuziva sau erodarea solului si a cursurilor principalelor ape curgatoare din Romania. Aceste lucrari necesita de asemenea miliarde de euro, dar inainte de toate un plan de dezvoltare asumat in mod colectiv de clasa politica.
"Din pacate, nici mediul politic nu pare inca sa fie pasionat de gandirea in perspectiva. Din aceasta cauza apare perceptia ca, pentru un politician costul de a face ceva este mai mare decat acela de a nu face nimic", considera Georgescu.
Suprafata agricola a Romaniei este de 14,722 milioane de hectare din care 64%, respectiv 9,427 milioane de hectare este suprafata arabila. Principalul pericol este fenomenul de eroziune a solurilor, care se datoreaza in special ploilor frecvente cu debite foarte mari. Precipitatiile antreneaza, prin scurgere, cantitati mari de pamant care pot distruge suprafete arabile. "Se incearca masuri generale pentru stabilirea unei strategii nationale de management al apelor, dar interesele materiale si nu numai impiedica realizarea unui program coerent de masuri", precizeaza directorul executiv al CNDD.
In ceea ce priveste procesul de desertificare, el este datorat in proportie de 80%-90% omului. La nivel national, procentul de suprafete agricole expuse desertificarii variaza intre 5% si 35%, in functie de zona, cele mai expuse judete fiind Braila, Galati, Constanta, Dolj si Calarasi.
Problema evolutiei fondului forestier a trecut neatinsa din '90 pana astazi, desi, la un calcul estimativ, este nevoie de investitii de minimum 4 miliarde de euro in urmatorii cinci-sase ani pentru a preveni scaderea grava a fondului forestier.
Spre comparatie, in 2006 suprafata fondului forestier a fost de 6,4 milioane de hectare, iar suprafata de pe care s-a recoltat masa lemnoasa a fost de 86.000 de hectare. In acelasi timp insa, suprafata plantata cu padure a fost de 15.500 de hectare, de unde reiese o diferenta de cel putin 70.000 de hectare de padure pierdute.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
