La o plimbare prin Bucureşti, pot fi observate lângă cel puţintrei biserici tot atâtea turnuri de birouri cu 18 etaje fiecare.Două dintre biserici au o vechime de cel puţin 100 de ani fiecare,în timp ce turnurile au fost construite în ultimii cinci ani. Unuldintre ele este Millennium Business Center, imobilul care a ars învara anului trecut şi care este situat lângă BisericaArmenească.
Celelalte două sunt în curs de amenajare - Euro Tower, lângăBiserica Doamna Oltea şi Cathedral Plaza, lângă Catedrala SfântulIosif. Cathedral Plaza şi Millennium BC au atras numeroase protestedin partea ONG-urilor şi bisericilor şi chiar acţiuni în justiţie,în timp ce Euro Tower s-a poziţionat drept o clădire "verde",situată într-o zonă care nu este considerată istorică. Chiar şiaşa, imobilul are 18 etaje şi este situat în imediata apropiere aşoselei Ştefan cel Mare, motiv pentru care a stârnit discuţiiprivind impactul asupra traficului din zonă.
Dezbaterea este justificată, dacă ţinem cont că într-un top almetropolelor cu cea mai mare densitate din lume, Bucureştiul s-arsitua pe primele 30 de locuri, ţinând cont de un clasament făcut decitymayors.com. În analiza realizată de acest site nu este luat încalcul Bucureştiul, dar ţinând cont de datele existente, conformcărora densitatea Bucureştiului este de circa 8.500 deoameni/kilometrul pătrat, Capitala s-a situa în prima parte atopului care a analizat 200 de oraşe din întreaga lume.
Ce părere are despre această situaţie unul dintre arhitecţii ceimai implicaţi în dezvoltarea modernă a Bucureştiului? "Eu zic cădin punct de vedere imobiliar în Bucureşti s-au făcut progreseextraordinare în ultimii zece ani. Cei care vin mai rar pe aici lepot observa", spune într-o discuţie cu revista Business Constructarhitectul Călin Negoescu, unul dintre asociaţii firmei WestfourthArchitecture.
La Romană, în Piaţa Victoriei, Piaţa Aviatorilor, Obor sau PiaţaPresei pot fi observate o parte dintre cele mai reprezentativeclădiri proiectate de arhitecţii firmei Westfourth, fondate deVladimir Arsene în urmă cu aproape 20 de ani la New York.
Toate aceste clădiri, fie că este vorba de America House,Charles de Gaulle Plaza sau, mai recente, turnurile City Gate, auapărut parcă "precum ciupercile după ploaie", dar drumul de la ideepână la implementarea unei investiţii de zeci de milioane de euronu este niciodată uşor.
"Eu am o nelămurire pe care însă nimeni nu mi-o poate explica.Există o opinie populară împotriva clădilor noi, aşa-numiţii«monştrii de oţel şi sticlă». Eu personal mă bucur când văd oclădire nouă, înaltă, din oţel şi sticlă şi atunci consider căundeva, cineva, greşeşte. Poate este o problemă de background, deeducaţie. Cineva poate a avut note mai mici la şcoală. Dar neconfruntăm permanent cu asemenea discuţii şi există această glisareşi la autorităţi, unde nu ar trebui să se «cânte după ureche»",spune Negoescu, tranşându-şi clar poziţia.
Westfourth a proiectat şi una dintre cele mai controversateclădiri de birouri din oraş, Cathedral Plaza, contestată pentruapropierea de Catedrala Sfântul Iosif, monument construit în urmăcu 130 de ani. Deşi nu a coordonat personal proiectarea turnului,Negoescu spune că acesta nu reprezintă nicio ameninţare pentrucatedrală.
"Ce este cu experesia că «turnul acesta striveşte monumentul»?De ce despre Biserica Italiană de pe Magheru nu spune nimeni nimic,deşi e prinsă între blocuri, în timp ce turnul Cathedral striveşteCatedrala Sfântul Iosif? Turnurile nu sunt făcute să se surpe nicilângă biserică, nici în altă parte", spune arhitectul.
Cât "trăieşte" un turn?
Incidentele precum incendiul de anul trecut de la turnulMillennium, care a făcut imobilul neutilizabil pentru mai bine deun an, sau tavanele false care se mai desprind prin centrecomerciale au provocat şi mai multe reacţii privind calitateaconstrucţiilor realizate în perioada de boom imobiliar.
"Noi le proiectăm pentru vecie, atâta timp cât structura estecalculată după cele mai recente standarde de inginerie seismică. Oclădire începe însă să se degradeze imediat după ce este dată înfolosinţă. După ce calitatea unor componente scade sub un anumitnivel, ea trebuie reparată, ceea ce înseamnă aducerea acelorcomponente la acelaşi nivel sau chiar îmbunătăţirea lor", explicăNegoescu.
Dezastrul lăsat în urmă de cutremurul din 1977 este şi acum viuîn mintea arhitecţilor, astfel că Negoescu spune că "seismul esteprima noastră grijă, numai că nimeni nu ştie ce intensitate va aveacutremurul următor". În aceste condiţii, Negoescu spune că unaccent puternic ar trebui pus pe imobilele cu o vechime de 40 deani sau chiar mai vechi, care ar putea fi mai vulnerabile la uneventual cutremur decât cele noi.
"La case nu există acelaşi sistem al reviziilor, cum există lamaşini şi mai nou se practică şi în rândul oamenilor, care mergperiodic la consult. Ar trebui şi pentru clădiri controaleperiodice. Intercontinentalul are 40 de ani de la inaugurare. Oaresistemele mai sunt în funcţiune? Ar trebui să poţi afla de laintrarea în clădire că acel imobil a fost verificat".
Clădirile noi construite în ultimii 20 de ani au fost realizateîn proporţie covârşitoare de investitori privaţi. Negoescu spune căîn ultimii 17 ani a avut doar două proiecte cu statul: un garaj deautobuze şi renovarea Palatului de Justiţie.
Astfel, mozaicul oraşului este format acum în special din patrutipuri de clădiri: imobile construite înainte de primul războimondial, construcţii din perioada interbelică, "moştenireacomunistă" şi clădirile construite în special în ultimii zece ani,odată cu dezvoltarea imobiliară.
"Bucureştiul este un oraş care s-a dezvoltat din iniţiativăprivată. Alţi arhitecţi îmi dau dreptate şi spun că de la Carol Ine-au rămas câteva clădiri, iar în anii '30 au mai fost făcute oserie de imobile, precum Palatul Victoria sau Palatul CFR. Restulclădirilor au fost făcute în perioada comunistă, când s-a construiturât şi prost. Singura componentă unde nu s-au făcut economii înacea perioadă a fost structura, de frica unor cutremure, darinstalaţiile şi finisajele sunt sub orice critică", spuneNegoescu.
În ultimii 20 de ani în Bucureşti s-a construit prea puţin.Problema nu este a clădirilor, cât mai ales a infrastructurii,element care nu a ţinut pasul cu dezvoltarea privată care a dus laaglomerarea oraşului.
În ultimii zece ani au fost construite clădiri de birouri cu osuprafaţă închiriabilă de peste un milion de metri pătraţi(echivalentul a trei Case ale Poporului), mai mult de zece centrecomerciale de dimensiuni medii şi mari şi câteva zeci de mii delocuinţe. Drumurile în schimb sunt în mare aceleaşi, cu miciexcepţii reprezentate de o serie de pasaje sau lărgiri debulevarde.
"Totul durează exasperant de mult. Pasajul de pe DN 1 trebuiafăcut în trei luni, nu în trei ani. Pasajul Basarab nu se face întrei luni, dar nici în cinci ani nu este normal. Acum doi anispuneam că se va schimba raportul între investiţii private şipublice, deoarece consideram că în criză trebuie să se aratestatul. Am evaluat greşit", spune acum Negoescu.
Arhitectul consideră însă că dezvoltarea infrastructurii nu arfi redus apetitul investitorilor de a construi cât mai aproape decentru, ştiut fiind faptul că dezvoltatorii au început să evitezonele "virgine" din punctul de vedere al infrastructurii, precumPipera-Tunari, tocmai din cauza dificultăţilor de deplasare. PiaţaVictoriei a devenit astfel City-ul Bucureştiul, zona cu cele maimari chirii şi sediul celor mai mari firme din ţară. "Lumea oricumar fi vrut să construiască în centru, iar centrul s-a mutat cătrenord. Pot spune că în Piaţa Victoriei nu s-a greşit. Toate acesteclădiri la un loc formează un ansamblu civilizat", afirmă Negoescudintr-o sală a America House din Piaţa Victoriei, unde Westfourthare birourile.
Turnuri în afara legii
Numărul turnurilor care vor mai fi construite în Bucureşti arputea fi redus drastic în următorii ani. În iulie 2009 a fost datăo lege prin care coeficientul de utilizare a terenului maxim (CUT)care poate fi aprobat de către autorităţile de urbanism este depatru, în încercarea de a limita densitatea oraşelor.
Asta înseamnă că pe un teren de 10.000 de metri pătraţi nu vorputea fi ridicate construcţii cu o suprafaţă mai mare de 40.000 demetri pătraţi, cu excepţia cazurilor în care beneficiarul are unPUZ cu un CUT mai mare aprobat înaintea adoptării legii, care nu seaplică retroactiv. Măsura ar putea avea în schimb impact asuprapreţurilor şi chiriilor, crede arhitectul.
"Există terenuri cumpărate cu 4.000 de euro/metrul pătrat, ceeace înseamnă că incidenţa terenului într-un metru pătrat deconstrucţie va fi de cel puţin 1.000 de euro, ţinând cont de noilereglementări. Suntem pregătiţi să ne asumăm consecinţele? Are cineplăti aceşti bani? Se pune încă o piatră în spatele investitorilor,care oricum trebuie să tragă apă la şantier, să facă parcări, săamenajeze spaţii verzi. Asta mai lipsea", consideră Negoescu.
Negoescu a petrecut multe zile în ultimii ani pe şantierele dinBucureşti, iar acest lucru îi permite să afirme că în cele maimulte cazuri dezvoltatorii au respectat normele de siguranţă înproiectare şi execuţie. "Sistemul de control al calităţii estedestul de bine pus la punct, atât cel al statului, cât şi cel alproiectantului. Am avut cazuri cu pereţi întregi de beton turnaţigreşit, sparţi apoi şi făcuţi din nou bine. Nu era nimeni bucuros,dar toată lumea a înţeles şi s-a făcut", explică arhitectul, carese declară mulţumit de noua imagine care începe să i se conturezeCapitalei. "Eu critic foarte greu proiectele şi nu fac comentariiasupra muncii unui confrate, deoarece ştiu că este o activitatecomplexă, se munceşte mult şi se întâmplă fie să nu ajungă banii,să mai greşească firma de construcţii. Cu toate acestea, pot spunecă una peste alta clădirile noi bune sunt mult mai multe decât celeproaste."
Clădiri preferate
Pentru un arhitect clădirea preferată nu este cea mai înaltă,nici cea mai scumpă, nici cea în care stau managerii celor maiputernice companii. El evaluează după criterii subiective şi dinperspectiva unor detalii pe care puţini le cunosc.
"Mi-e drag sediul Mindbank, deoarece a fost primul proiect cevamai mare pentru noi şi a reprezentat o experienţă pe care nu amuitat-o la mai bine de zece ani. A fost totodată şi o primăcolaborare cu un constructor din străinătate", explică Negoescu."Apoi îmi place Europe House, deoarece are o decenţă deosebită şi operenitate mai mare decât alte clădiri. Dacă am vorbit de primaclădire trebuie să o amintesc şi pe cea mai recentă: Nusco Tower,care este o clădire exact cum mi-am imaginat-o. Este o clădire careare o anumită normalitate: nu «ţipă»", spune arhitectul, careexplică ce înţelege el prin normalitate. "Andrei Şerban (regizor deteatru şi operă - n.r.) spunea că «actorul român nu ştie să tac㻺i avea mare dreptate. De atunci mi-am propus şi eu să tac şi îmiplac clădirile care nu lasă impresia că ar ieşi în faţă".
Deşi are o cotă importantă din proiectarea "noului Bucureşti,afacerile Westfourth nu au fost ocolite de criză. Din 25 deangajaţi Westfourth mai are 14 şi viitorul apropiat nu sună tocmaibine. Unul dintre puţinele proiecte importante în curs de începereeste viitorul sediu al UniCredit Ţiriac Bank. În rest, multăacalmie, care produce o oarecare frustrare în rândularhitecţilor.
"Avem marele avantaj că timp de 100 de ani în România putemconstrui încontinuu. Sunt atâtea lucruri pe care le putem face maibine deoarece pornim de foarte de jos. Nu avem muzee, nu avemspitale, săli de sport, stadioane, astfel că am avea de lucrusuficient. La nemţi cu greu mai găseşti o faţadă care trebuierefăcută", spune Negoescu.
Cum stăm faţă de alţii
Arhitectul apreciază că Bucureştiul are o structură"dezordonată", dar găseşte totuşi un alt oraş european cu care săîl compare.
"Pornind de la ideea că este un oraş dezvoltat în primul rânddin iniţiativă privată, l-aş compara cu Frankfurtul, care nu esteun oraş de concepţie, în care să fi trasat autorităţile localebulevardele sau pieţele. Bucureştiul are structura asta dezordonatăcare îl aseamănă cu Frankfurtul, păstrând proporţiile. PiaţaVictoriei, spre exemplu, a devenit un pol de dezvoltarenepremeditat".
Comparaţiile cu Varşovia, capitala Poloniei, singura ţară maimare ca România din extremitatea estică a Uniunii Europene, nu sunttocmai potrivite în opinia arhitectului, în condiţiile în careVarşovia a beneficiat de o planificare urbanistică minuţioasă.
"Varşovia este un oraş care funcţionează foarte bine, aproapeperfect. A fost proiectat de profesionişti, mai mult ingineri deprofesie edilitară. Are străzi trasate frumos şi modern, iartransportul este aproape o ştiinţă", descrie Negoescu.
În acelaşi timp, vecinii din Budapesta par a avea tot mai desprobleme similare cu cele din Bucureşti, ambuteiajele devenind unlucru aproape firesc la orele amiezei în capitala Ungariei. Înaceste condiţii, ne vom sufoca în Bucureşti?
"Se spunea despre Londra că se va sufoca în perioada când secircula cu trăsura şi caii făceau mizerie. Se vor găsi soluţii.Viaţa le rezolvă pe toate".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
