Zeci de bătrâni care au îndurat abuzurile regimului comunist şi au sperat că Fondul Proprietatea (FP) va fi compensarea mult-aşteptată vin la fiecare adunare generală a acţionarilor sperând că cineva îi va asculta şi pe ei.
Unii, mai curajoşi, îşi strigă frustrarea în AGA şi cer socoteală privind preţul acţiunilor administratorului Franklin Templeton sau membrilor din Comitetul Reprezentanţilor (CR), care ar trebui să-i reprezinte şi pe ei. Unii mai speră să afle de ce, dacă li s-a spus că acţiunile primite la FP valorează 1 leu, nu le pot vinde pe bursă cu mai mult de 60 de bani. Alţii cer să li se acorde mai multă atenţie. "Noi ne-am luptat şi pentru noi a fost creat Fondul Proprietatea."
"Sunt un adevărat proprietar, nu dintre cei care au cumpărat la colţul străzii cu 0,2 lei. Noi când am primit acţiunile ni s-a spus că valoarea lor este de 1 leu, cei care au primit după 2010 au mai multe acţiuni decât noi. Noi am pierdut o dată la evaluare şi acum pierdem din nou pentru că preţul de pe bursă este mai mic", este genul de intervenţie care apare frecvent în AGA de la Fondul Proprietatea.
Vorbele lor se lovesc ca de un zid de oamenii de la prezidiu. Polonezul Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea, un specialist în investiţii adus de americanii de la Franklin Templeton să administreze activele de 3,6 mld. euro, vorbeşte frumos despre indicatori de performanţă, despre NAV şi discount, dar nu reuşeşte să vorbească şi pe limba celor câteva zeci de bătrâni, care sunt încă majoritari la adunările generale ale acţionarilor. La întrebările din sală răspunde zâmbitor, amabil, dar fără empatie, plictisit parcă să le tot explice acestor acţionari, fără niciun fel de noţiuni despre piaţa de capital, că în calitate de administrator nu poate acorda tratament preferenţial unora sau altora dintre acţionari şi cum Templeton nu este responsabil pentru modul în care s-a făcut procesul de despăgubire, ci este aici doar ca să crească valoarea fondului pentru toţi acţionarii.
Totuşi, tratamentul egal este doar pentru acţionarii mici. Acţionarii mari, cei câţiva manageri de investiţii îmbrăcaţi în costume impecabile veniţi cel mai probabil direct din birourile de la Londra sau de la Varşovia beneficiază de o atenţie aparte din partea managerului FP, care-i întreţine minute bune după AGA. Asta pentru că cei trei reprezentanţi ai americanilor de la Elliott sau reprezentantul City of London au în spate circa 20% din acţiunile Fondului Proprietatea şi tocmai au arătat în AGA de ieri că pot face cam tot ce-şi pun în minte. Ei controlează fondul, ei controlează Comitetul Reprezentanţilor şi ei decid în final ce trebuie să facă administratorul. Iar administratorul face cum spun ei sau pleacă, pentru că tot ei au puterea de a-i prelungi mandatul sau de a-l revoca.
Astfel, micii acţionari ai Fondului Proprietatea, oamenii pe care comuniştii i-au scos din case şi le-au confiscat averile, au schimbat un stăpân cu altul. Au scăpat de stat, care deţinea până anul trecut controlul Fondului Proprietatea, şi de aroganţii funcţionari pe care Ministerul Finanţelor îi trimitea la AGA, care stăteau mereu în primul rând şi nu răspundeau niciodată la întrebările din sală. Dar acum au dat peste corporatişti, peste băieţii la costum care manevrează banii şi pentru care Fondul Proprietatea reprezintă doar nişte cifre pe hârtie şi un bonus la final de an. Aceşti tineri maeştri ai finanţelor, care au pe mână miliarde de euro, nu au timp să răspundă unor bătrâni care întreabă lucruri trăsnite. Nici n-ar şti să o facă, pentru că mulţi dintre ei nu ştiu româneşte. Stau într-o margine a sălii, cu căştile pe urechi şi uneori se amuză teribil. La final votează şi se face voia lor.
S-a ales Comitetul Reprezentanţilor. Reprezentanţii cui?
Nici oamenii pe care aceşti investitori i-au numit în Comitetul Reprezentanţilor nu reuşesc să le aducă o uşurare micilor acţionari. Sorin Mîndruţescu, CEO al Oracle România şi preşedintele AmCham, una dintre cele mai puternice organizaţii care reprezintă interesele mediului de business şi în special pe cele ale investitorilor străini, prezintă raportul de activitate al Comitetului Reprezentanţilor pe ultimul an:
"Am avut şapte şedinţe cu 60 de puncte pe ordinea de zi, am luat 41 de decizii..."
"Bine, dar care este efectul deciziilor pe care le-a luat CR în beneficiul acţionarilor", întreabă o doamnă acţionar din sală.
"Modul în care noi încercăm să reprezentăm interesele acţionarilor se vede în rezultatele financiare", spune Mîndruţescu.
"Apă de ploaie! Nu s-a întâmplat nimic spectaculos", vociferează sala.
"V-aţi angajat să maximizaţi valoarea unei acţiuni, să listaţi fondul la Varşovia, Londra, şi n-aţi făcut nimic, după ce aţi venit acţiunile au căzut. Ştiu că lunar, anual monitorizaţi rezultatele financiare şi companiile din portofoliu. Şi? Care-i rezultatul", întreabă revoltată aceeaşi doamnă acţionar.
Intervine Greg Konieczny, managerul de fond: "Aceste întrebări ţin de activitatea administratorului şi vom răspunde la ele la AGA anuală când vor fi prezentate rezultatele financiare".
Sorin Mîndruţescu încearcă şi el să le explice acţionarilor că rolul Comitetului Reprezentanţilor este de a monitoriza activitatea Franklin Templeton şi că reprezentanţii nu se implică în administrarea fondului.
"Vă pot spune ce a făcut fondul pentru a proteja investiţia: modul în care a gestionat relaţia cu Guvernul, modul în care a încercat să rezolve problema donaţiei de la Romgaz, am încercat să găsim modalităţi construcţive, dar ferme de apărare a drepturilor acţionarilor, deşi nu a fost întotdeauna confortabil pentru unii membri ai Comitetului care reprezentau statul şi trebuia să se confrunte cu statul", a spus Mîndruţescu, referindu-se şi la Bogdan Drăgoi, fostul preşedinte al Comitetului Reprezentanţilor, care a fost numit în februarie ministru de finanţe.
"Ne spuneţi că nu a fost confortabil, atunci de ce v-am mai alege, că poate deveniţi şi dumneavoastră ministru", a fost reacţia unui acţionar din sală.
Steven van Groningen, bancherul olandez care de zece ani conduce Raiffeisen Bank, a fost propunerea americanilor de la Elliott pentru Comitetul Reprezentanţilor, fiind cu siguranţă cel mai cunoscut nume de pe lista de candidaţi. El a ocupat încă de la începutul AGA un loc în primul rând, dar în timp ce Mîndruţescu încerca să reziste tirului întrebărilor, s-a ridicat şi a plecat, scuzându-se faţă de reprezentanţii Elliott. E drept că programul AGA fusese decalat cam cu o oră, dar ieşirea sa din sală i-a dezamăgit pe unii acţionari: "Era singurul pe care-l cunoşteam. Despre ceilalţi nu ştiu nimic", îi spune un moş vecinului său de scaun.
Convinşi că nimeni nu-i mai reprezintă, unii acţionari au încercat să se mobilizeze pe loc: "Trebuie să ne unim cât mai mulţi şi să găsim un avocat care să ne reprezinte şi să hotărâm noi dacă mai continuăm sau nu cu acest administrator", spune aceeaşi doamnă acţionar.
Din păcate pentru ei, este prea târziu. Mulţi dintre foştii proprietari şi-au vândut deja acţiunile. Unii au vândut direct dosarele litigioase, pe baza cărora speculatorii s-au îmbogăţit, alţii au vândut acţiunile primite înainte de listare, nemaiavând încredere în promisiunile statului, dar au vândut la preţuri foarte mici. Alţii au vândut după listare, dezamăgiţi că preţul era departe de ceea ce sperau ei. Doar câţiva mai ţin de acţiuni şi mai speră încă să le vândă cu peste un leu.
Asta se vede şi la adunările generale ale acţionarilor, unde vechii acţionari sunt tot mai puţini, în timp ce fondurile de investiţii sunt tot mai multe. Fondurile străine au ajuns să deţine 48% din fond şi au preluat practic controlul.
Fondurile de investiţii au alte planuri pentru FP
În 2006, când s-a înfiinţat Fondul Proprietatea, statul avea planuri mari cu acest fond. Nicolae Ivan, primul director al fondului, vorbea despre un fond de investiţii regional, care să devină un investitor puternic nu doar în România, ci şi în regiune.
Fondul ar fi trebuit să sprijine economia naţională, să investească şi în alte companii şi să-şi majoreze activele, astfel încât să poată contribui la finalizarea procesului de despăgubire a foştilor proprietari. Acum, statul a terminat acţiunile şi nici nu mai vine la AGA. Mii de dosare de despăgubire sunt încă nerezolvate, iar activele de 3,6 mld. euro ale FP au ajuns în mâinile fondurilor străine.
Strategia acestor fonduri este foarte pragmatică: au băgat un milion de euro, vor să scoată două milioane de euro. Iar pentru asta sunt dispuse să taie în carne vie, fără niciun fel de emoţie. E evident pentru toată lumea că Fondul Proprietatea valorează mai mult pe bucăţi decât întreg. Capitalizarea de 1,85 mld. euro acoperă doar jumătate din valoarea activelor, de 3,6 mld. euro. De aici propunerea americanilor de la Elliott ca administratorul să vândă active ale fondului şi să împartă banii acţionarilor, care a fost aprobată indirect miercuri, când acţionarii FP au aprobat ca Templeton să primească un comision suplimentar din sumele pe care le va distribui acţionarilor, pe lângă dividendele legale.
Teoretic, toţi acţionarii ar avea de câştigat dintr-o astfel de strategie, atâta timp cât vor încasa mai mulţi bani decât din simpla vânzare a acţiunilor pe bursă. Totuşi, această strategie înseamnă că într-un termen mai lung sau mai scurt Fondul Proprietatea va dispărea. Deşi toţi cei implicaţi dau asigurări că nu se urmăreşte asta, lichidarea fondului este o consecinţă firească. Elliott ar vrea mai scurt, Templeton ar vrea mai lung.
"Propunerea vizează alinierea intereselor noastre cu cele ale acţionarilor şi să ne dea instrumente suplimentare pentru reducerea discountului. Nu înseamnă că trebuie să vindem activele şi să lichidăm fondul", a explicat Greg Konieczny în AGA.
În conferinţa de presă de după AGA, el a fost întrebat dacă fondul va mai realiza investiţii sau doar va vinde active. "Plănuim să mai investim şi să schimbăm structura portofoliului, dar acum considerăm că discountul la care se tranzacţionează acţiunile este excesiv şi este greu de găsit o investiţie mai profitabilă pentru acţionari decât acţiunile proprii. De aceea pentru moment vom răscumpăra acţiuni."
Templeton promovează şi listarea la Varşovia ca soluţie pentru creşterea valorii Fondului Proprietatea şi pentru reducerea discountului dintre preţul acţiunilor şi active. Propunerea a fost aprobată ieri de acţionari.
"Dacă e aşa uşor de listat, de ce nu se listează pe trei burse?"
Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea, a susţinut ieri în faţa acţionarilor propunerea de listare a FP la Varşovia, o sugestie pe care Templeton le-a făcut-o acţionarilor încă din iunie 2011. "Unii oameni zâmbesc pentru că cred că singurul motiv pentru care am ales Varşovia este faptul că sunt polonez, dar cei care cunosc cum lucrăm ştiu că am luat această decizie deoarece considerăm că este cea mai bună soluţie pentru acţionari", şi-a început el pledoaria în faţa acţionarilor. El a explicat apoi care ar fi avantajele acestei listări: "Vrem să atragem noi investitori şi să creăm o cerere mai mare pentru acţiuni care să ne aducă şi un preţ mai mare. Mulţi investitori instituţionali cu care ne-am întâlnit nu sunt interesaţi de piaţa românească din cauza dimensiunii reduse, dar ar cumpăra acţiuni FP dacă ar fi listate în altă parte. Mai sunt şi fondurile de pensii poloneze care ar putea cumpăra acţiunile pe termen lung."
Nu toţi acţionarii au înţeles însă ce presupune listarea secundară, unii temându-se că acţiunile lor vor "fugi" din ţară. Alţii au venit cu alte propuneri:
"Dacă e atât de uşor de listat, de ce nu se listează pe trei burse? Ca să aibă acces românii de pretutindeni la acţiuni? De ce nu la Paris sau Geneva?", a întrebat o bătrână de 90 de ani prezentă la AGA.
În final, acţionarii au aprobat şi propunerea listării la Varşovia deşi managerul de fond a recunoscut că nu a găsit încă soluţia practică pentru realizarea acesteia. Până la finalul AGA, jumătate din acţionarii din sală au plecat. Unii vor mai veni şi la AGA următoare, alţii nu.
Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea: Strategia noastră e pe termen lung
Acţionarii Fondului Proprietatea (FP) au aprobat ieri modificarea contractului de administrare a fondului de către Franklin Templeton prin introducerea unor bonusuri pe care administratorul le va primi dacă vinde active şi distribuie banii rezultaţi acţionarilor, prin dividende, răscumpărări de acţiuni sau reducerea capitalului social.
Astfel, Templeton va încasa 1,5% din sumele suplimentare distribuite acţionarilor în 2012 şi 2013 şi 1% din sumele distribuite în 2014, potrivit noilor clauze din contract, care au fost propuse de fondul de hedging american Elliott. Americanii şi-au motivat propunerea prin faptul că Templeton trebuie încurajat să vândă active şi să le dea banii acţionarilor, în loc să reinvestească sumele respective, cum ar fi tentat. Strategia propusă de Elliott duce în timp la lichidarea Fondului Proprietatea. Reprezentanţii Templeton susţin însă că strategia lor nu se va schimba.
"Au fost interpretări greşite ale acestei schimbări. Din punctul nostru de vedere această schimbare aliniază interesele noastre cu cele ale acţionarilor şi ne dă pârghii de a reduce discountul dintre preţul acţiunilor şi active. Nu suntem forţaţi să vindem active şi nu o vom face decât dacă considerăm că preţul este corect", a declarat Greg Konieczny, managerul Fondului Proprietatea.
Totuşi, el spune că în perioada următoare FP nu va mai face investiţii noi. "Plănuim să mai investim şi să schimbăm structura portofoliului, dar acum considerăm că discountul de 50% la care se tranzacţionează acţiunile este excesiv şi este greu de găsit o investiţie mai profitabilă pentru acţionari. De aceea pentru moment vom răscumpăra acţiuni, care aduc un profit de 100% pentru acţionari", a spus Konieczny. Acţiunile FP sunt cotate în prezent la circa 0,58 lei, în timp ce valoarea activului net pe acţiune este de 1,19 lei. Asta înseamnă că dacă fondul ar vinde toate activele la valoarea la care acestea sunt înregistrate în portofoliu şi ar împărţi banii acţionarilor, atunci toţi acţionarii ar primi 1,19 lei/acţiune. Acest lucru este însă greu de realizat, având în vedere că multe dintre participaţiile fondului nu sunt listate şi sunt greu de vândut. Totuşi, este cert că în acest moment fondul ar valora mai mult vândut bucată cu bucată decât întreg.
"Strategia nu s-a schimbat deloc şi de la început am declarat că strategia noastră pe termen lung este creşterea valorii pentru acţionari, iar una dintre metode este reducerea portofoliului de companii nelistate. Sunt două moduri de a face asta: să le aducem pe bursă şi asta încercăm să facem cu Romgaz, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Le vedem suficient de atractive pentru a atrage investitori locali şi internaţionali", a precizat Konieczny.
O altă soluţie pentru reducerea discountului este listarea FP la Varşovia. Konieczny mai spune că Templeton nu intenţionează să-şi maximizeze comisioanele în următorii ani, prin vânzări de active şi distribuţia banilor către acţionari, deşi există riscul ca în 2014 acţionarii să nu-i mai prelungească mandatul.
În prezent, Templeton a încasat anul trecut aproape 6,5 mil. euro pentru administrarea FP, dar dacă ar vinde astăzi toate activele, nu cu 3,6 mld. euro, ci cu 2,5 mld. euro, şi ar împărţi banii acţionarilor, atunci ar mai încasa aproape 38 mil. euro.
"Credem că valoarea se creează pe termen lung şi sperăm că în 2014 acţionarii ne vor prelungi mandatul şi ne vom putea continua strategia. Suntem foarte dedicaţi acestui mandat, avem un birou mare aici. Şi în privinţa mandatului avem aceeaşi politică ca atunci când ne facem portofoliul. Luăm în calcul cel puţin o perioadă de investiţie de cinci ani."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
