Unul dintre principalele motive pentru care cei care vin încontact cu bursa nu reuşesc să facă bani din investiţii în acţiunieste că au memorie de scurtă durată luând în considerare ca reperdoar evoluţia pieţei din ultima perioadă. Cumpără având ca exempluo perioadă de creştere furtunoasă a pieţei care este pe cale să seîncheie şi cad în depresie abandonând investiţiile după un crahbursier de amploare care le-a dezamăgit aşteptările.
Acest lucru s-a putut observa şi la bursa de la Bucureşti, undedupă o cădere a pieţei cu 82% în decurs de un an şi jumătate nu maipuţin de 14.600 de investitori au decis că investiţiile la bursă nusunt de ei şi şi-au închis conturile de tranzacţionare.
Dacă pe minimele bursei existau circa 101.000 de conturi detranzacţionare deschise la casele de brokeraj, până la sfârşitulanului trecut au mai rămas doar 86.000 de conturi în total la BVB,perioadă în care bursa nu a recuperat decât o mică parte dinpierderile anteriore.
SIF-urile se tranzacţionează în prezent la numai un sfert dinvalorile pe care le aveau în vara anului 2007, iar marea majoritatea acţiunilor valorează jumătate din cât făceau pe maximeleBursei.
De ce au decis aceşti investitori să iasă de pe piaţă după ceacţiunile s-au ieftinit în unele cazuri şi de 10 ori şi cu puţintimp înainte ca Guvernul să anunţe cu surle şi trâmbiţe ieşirea dinrecesiune a României?
Unposibil răspuns ar fi sindromul posttraumatic al căderii bursei.Investitorii sunt atât de traumatizaţi de sentimentele pe carele-au trăit în criză în urma scăderii abrupte a acţiunilor pebursă, încât tind să capete o frică exagerată, anxietate faţă deinvestiţii la bursă şi să le evite în momentele favorabile.
Diagnosticul se regăseşte şi în dicţionarul medical şi estecaracterizat ca o boală în toată regula. În definiţia sindromuluide stres posttraumatic găsim că principalele simptome ale acestuiasunt retrăirea evenimentului traumatizant, emoţii exagerate,iritabilitate, accese de mânie şi tulburări ale somnului.
Simptomul care nu-l lasă pe investitor să facă bani pe bursăsunt emoţiile exagerate care-l fac să exagereze mai mult decât arfi normal, riscul investiţiilor la bursă luând ca reper un crahbursier cu a cărui amploare investitorii nu s-au mai întâlnit dinanii 1930 în timpul Marii Depresii din SUA.
De exemplu, un investitor ar putea crede că astfel de crahuri arputea avea loc mai des decât în realitate, exagerâd riscurile doarpentru că acest lucru s-a petrecut recent.
Nu degeaba se spune că la bursă nu trebuie să te laşi copleşitde sentimentele de frică şi de lăcomie şi să eviţi să acţionezi înconcordanţă cu acestea.
Economiştii au încercat să explice acest fenomen prin faptul căinvestitorii preferă câştigurile mai mult decât să-şi asume riscurişi pierd din vedere faptul că riscurile şi câştigurile sunt directproporţionale.
Este drept că nici ştirile de pe plan extern care anticipeazăfalimentul Greciei şi o nouă criză nu le dau prea multe motiveinvestitorilor să stea pe bursă, dar să nu uităm că cel mainepotrivit moment de intrare pe bursă a fost în anul 2007, cândinvestitorii nici nu cunoşteau cuvântul criză.
Acest material nu este o recomandare de investiţii.
Adrian Cojocar este redactor al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
