Opinie Adrian Cojocar: 14.000 de investitori au sindromul posttraumatic al căderii bursei

Unul dintre principalele motive pentru care cei care vin în contact cu bursa nu reuşesc să facă bani din investiţii în acţiuni este că au memorie de scurtă durată luând în considerare ca reper doar evoluţia pieţei din ultima perioadă. Cumpără având ca exemplu o perioadă de creştere furtunoasă a pieţei care este pe cale să se încheie şi cad în depresie abandonând investiţiile după un crah bursier de amploare care le-a dezamăgit aşteptările.

Acest lucru s-a putut observa şi la bursa de la Bucureşti, unde după o cădere a pieţei cu 82% în decurs de un an şi jumătate nu mai puţin de 14.600 de investitori au decis că investiţiile la bursă nu sunt de ei şi şi-au închis conturile de tranzacţionare.

Dacă pe minimele bursei existau circa 101.000 de conturi de tranzacţionare deschise la casele de brokeraj, până la sfârşitul anului trecut au mai rămas doar 86.000 de conturi în total la BVB, perioadă în care bursa nu a recuperat decât o mică parte din pierderile anteriore.

SIF-urile se tranzacţionează în prezent la numai un sfert din valorile pe care le aveau în vara anului 2007, iar marea majoritate a acţiunilor valorează jumătate din cât făceau pe maximele Bursei.

De ce au decis aceşti investitori să iasă de pe piaţă după ce acţiunile s-au ieftinit în unele cazuri şi de 10 ori şi cu puţin timp înainte ca Guvernul să anunţe cu surle şi trâmbiţe ieşirea din recesiune a României?

Un posibil răspuns ar fi sindromul posttrau­matic al căderii bursei. Investitorii sunt atât de traumatizaţi de sentimentele pe care le-au trăit în criză în urma scăderii abrupte a acţiunilor pe bursă, încât tind să capete o frică exagerată, anxietate faţă de investiţii la bursă şi să le evite în momentele favorabile.

Diagnosticul se regăseşte şi în dicţionarul medical şi este caracterizat ca o boală în toată regula. În definiţia sindromului de stres posttrau­matic găsim că principalele simptome ale acestuia sunt retrăirea evenimentului traumatizant, emoţii exagerate, iritabilitate, accese de mânie şi tulburări ale somnului.

Simptomul care nu-l lasă pe investitor să facă bani pe bursă sunt emoţiile exagerate care-l fac să exagereze mai mult decât ar fi normal, riscul investiţiilor la bursă luând ca reper un crah bursier cu a cărui amploare investitorii nu s-au mai întâlnit din anii 1930 în timpul Marii Depresii din SUA.

De exemplu, un investitor ar putea crede că astfel de crahuri ar putea avea loc mai des decât în realitate, exagerâd riscurile doar pentru că acest lucru s-a petrecut recent.

Nu degeaba se spune că la bursă nu trebuie să te laşi copleşit de sentimentele de frică şi de lăcomie şi să eviţi să acţionezi în concordanţă cu acestea.

Economiştii au încercat să explice acest fenomen prin faptul că investitorii preferă câştigurile mai mult decât să-şi asume riscuri şi pierd din vedere faptul că riscurile şi câştigurile sunt direct proporţionale.

Este drept că nici ştirile de pe plan extern care anticipează falimentul Greciei şi o nouă criză nu le dau prea multe motive investitorilor să stea pe bursă, dar să nu uităm că cel mai nepotrivit moment de intrare pe bursă a fost în anul 2007, când investitorii nici nu cunoşteau cuvântul criză.

Acest material nu este o recomandare de investiţii.

Adrian Cojocar este redactor al ZF