Alin Andrieş, secretar de stat în cadrul Ministerului Finanţelor, spune că în primul semestru din 2024 România va emite primele obligaţiuni verzi adresate investitorilor instituţionali prin care vor fi finanţate proiecte cu componentă verde în contextul în care pe 20 decembrie a fost publicat cadrul general de obligaţiuni care include şi evaluarea externă a S&P Global Ratings.
“Când, unde şi cât vom emite va depinde de condiţiile pieţei. Este important să ne alegem momentul”, a spus Andrieş la un eveniment organizat joi la Bursa de Valori Bucureşti.
Cadrul pentru obligaţiuni verzi permite statului român să emită astfel de instrumente cu scopul de a investi în proiecte verzi. Cadrul include şi evaluarea externă a agenţiei de rating S&P.
În documentul publicat pe site-ul MFP, S&P prezintă trei categorii cu privire la vulnerabilităţile, punctele tari şi aspecte de luat în calcul.
► Puncte tari
“Cheltuielile eligibile ale cadrului se aliniază bine cu obiectivele de politică naţională ale României, precum şi cu obiectivele şi strategiile regionale ale UE privind clima, biodiversitatea, deşeurile şi adaptarea. De exemplu, acesta consolidează transparenţa planului de tranziţie al României şi a strategiei sale energetice şi climatice pe termen lung (LTS) şi include obiective solide de decarbonizare. România se angajează să obţină o verificare independentă a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate pentru cogenerarea/combinaţia de energie termică şi electrică (CHP) pe bază de gaze naturale. Aceste criterii conţin mai multe praguri cantitative; de exemplu, intensitatea emisiilor trebuie să fie mai mică de 270 gCO2e/kWh, iar investiţiile trebuie să conducă la o reducere de cel puţin 55% a emisiilor pe kWh de energie produsă. Considerăm că cerinţa de verificare externă independentă este pozitivă, având în vedere riscurile ridicate de tranziţie asociate cu astfel de proiecte”.
► Vulnerabilităţi
Cadrul obligaţiunilor verzi din România include investiţii în active şi infrastructuri bazate pe combustibili fosili şi expunerea la acestea. În primul rând, unele încasări vor finanţa investiţii în realizarea reţelei de distribuţie a gazelor naturale a ţării să fie pregătită pentru hidrogen şi gaze cu emisii reduse de dioxid de carbon. În al doilea rând, încasările vor finanţa conversia producţiei de energie electrică pe bază de cărbune în centrale de cogenerare. pe bază de gaze naturale, cu planuri de trecere la gazele care nu sunt combustibili fosili într-o etapă ulterioară. Până la reţeaua distribuie, iar centralele de cogenerare funcţionează cu gaze regenerabile sau cu emisii reduse de carbon, aceste cheltuieli vor fi expuse la riscuri semnificative risc de tranziţie. Cu toate acestea, alocarea preconizată către aceste categorii va reprezenta un risc minor de parte din veniturile totale. În plus, în cadrul LTS din România, toate instalaţiile alimentate cu gaze naturale vor fi 100% pregătite pentru energie regenerabilă. gaze naturale până în 2036, iar toate capacităţile alimentate cu cărbune şi lignit vor fi închise până în 2031.
► Aspecte de urmărit
Domeniul larg de aplicare a cadrului şi numeroasele categorii de proiecte creează o oarecare incertitudine în ceea ce priveşte viitoarele proiecte specifice care vor fi eligibile în cadrul cadrului. Mai multe categorii de proiecte, inclusiv eficienţa energetică şi gestionarea durabilă a apei şi a apelor uzate, au criterii definite mai larg şi nu au un prag specific de eficienţă energetică pentru a determina eligibilitatea. În plus, observăm că România nu s-a angajat să furnizeze o evaluare comparativă între cele mai rentabile şi fezabile din punct de vedere tehnic alternative regenerabile şi centralele de cogenerare care funcţionează pe bază de gaze naturale.
