Sudul Europei, împovărat de datorii, se revoltă politic împotriva dobânzilor mari ale BCE, în timp ce germanii sunt mulţumiţi că în sfârşit primesc de la bănci dobândă pentru banii economisiţi

Pe hârtie, Germania este mai bogată ca niciodată, mai ales dacă sunt luate în calcul activele financiare, ajunse la un nivel record. Doar de­pozitele gospodăriilor la bănci sunt la 2.700 miliarde euro, în creştere continuă de cel puţin un deceniu. Aceste depozite sunt atât de preţioase pentru germani, încât lor le este dedicată o întreagă industrie, cea a băncilor de economii, celebrele Sparkassen, insti­tuţii bancare populare con­trolate de autorităţile locale, speciali­zate în a ajuta popu­laţia să eco­nomisească.

Economisirea este de o­bi­cei răsplătită prin do­bânzi. Dar acest sistem a fost dat peste cap odată de dobâzile ultramici prin care BCE a în­cercat să scoa­tă economia zo­nei euro din ulti­ma criză financia­ră, apoi de o inflaţie nemaiîn­tâlnită de generaţii. Astfel, averea re­cord a Germaniei este doar o iluzie, scriau până nu demult ziarele lo­cale. Inflaţia consumă din activele germanilor mai mult decât reu­şesc ei să adauge prin econo­mi­sire sau investiţii.

Aceasta deoarece puterea de cumpărare a banului scade, iar scă­derea a accelerat în ultimii doi ani. Banca Centrală Europeană luptă cu in­fla­ţia majorând dobânzile, adică scumpind îm­prumuturile, de aproape un an. Dobânda BCE de referinţă pentru depozite a fost adusă în 11 luni de la minus 0,5% la 3,5%. Cele pentru ope­raţiuni de refinanţare şi creditare sunt mai mari.

Totuşi, inflaţia din Germania face surprize neplăcute, dar pe de altă parte ziarele au venit în ultimele săptămâni şi cu veşti mai bune: băncile au început în sfârşit să crească dobân­zile la depozite. Iar Banca Centrală Europeană mai are în tolbă câteva majorări de dobânzi. Mai la sud, în Spania, vestea bună este că infla­ţia a coborât sub ţinta de 2% a BCE, ajungând la cel mai scăzut nivel din zona euro, faţă de peste 6% în Germania.

Altfel, dobânzile mari fac numai probleme. Depozitele bancare nu sunt populare printre spanioli. Datele de la BCE arată că acestea se situau în aprilie la 991 miliarde euro, în scădere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Nivelul este de aproape trei ori mai mic decât cel din Germania, deşi populaţia Spaniei este cu puţin mai mare de jumătate din cea germană. Populară în Spania este datoria, iar când ceva rău se întâmplă, tradiţia este ca statul să intervină şi să rezolve. Tendinţa s-a mai tem­perat după marea criză, dar „pasiunea“ pentru datorii a rămas, iar acestea fac probleme când dobânzile cresc.

Spaniolii au dat iama în economii ca să plă­teas­că băncilor ratele la împrumuturile pentru locuinţe, în timp ce „obsesia“ germanilor cu e­co­nomisirea continuă neabătută, scrie Bloom­berg. În primele cinci luni ale acestui an, ram­bursările anticipate au sărit în sus cu 24% în Spania. În Portugalia, tot o economie sudică, saltul a fost de 23%. Spre comparaţie, în Ger­mania indicatorul a scăzut cu 39%. În Olanda, tot o ţară unde se pune accent pe disciplina bugetară, scăderea a fost de 42%.

O bună parte din diferenţă poate fi ex­pli­cată prin prevalenţa în sud a ratelor de do­bân­dă variabile. În economiile europene su­dice, pu­ternic îndatorate, dobânzile la cre­ditele ipo­tecare tind să fluctueze în funcţie de dobânzile stabilite de BCE.

EURIBOR la un an, rata de referinţă pen­tru cele mai multe împrumuturi pentru locuinţe cu dobânzi variabile din Spania, a urcat de la zero la peste 4% în ultimul an, iar unii debitori trebuie să plătească acum rate de trei ori mai mari. Condiţiile sunt similare în Portugalia. „Fiecare euro de care mă pot lipsi se duce acum către reducerea ipotecii. Este o investiţie foarte bună“, spune Jaume Escudero, director la o companie de chimicale care şi-a lichidat un fond de investiţii pentru a-şi reduce datoria la bancă de la 200.000 de euro la 80.000 de euro.

Acum el plăteşte ca dobândă „doar“ 800 de euro pe lună, de două ori mai puţin decât înainte. În Germania, în schimb, populară este dobânda fixă. Cei mai mulţi debitori germani au optat să aibă aceeaşi dobândă timp de zece ani sau mai mult. Aceasta înseamnă că majorările de dobândă efectuate de BCE nu-i afectează prea mult imediat, iar îngrijorările legate de împrumuturile lor sunt mai mici. În actualul mediu, pentru cei care reuşesc să economisească a pune bani în depozite are mai mult sens decât plata creditelor ieftine. În Germania, dobânda medie la depozite este de 2,6%. În Franţa, de 3%. „Când dobânzile cresc, în Germania oamenii tind să nu ramburseze datoria anticipat deoarece au mai mult de câştigat din depozite decât din plata dobânzii fixe la creditul ipotecar“, spune Valeriya Dinger, profesor de economie la Universitatea din Osnabruck. Dobânzile BCE au împărţit zona euro în două, iar sudul se revoltă politic, notează Le Monde. Guvernele Spaniei, Portugaliei şi Italiei şi-au exprimat opoziţia faţă de dobânzile mari ale BCE, ceea ce testează limitele independenţei băncii centrale a zonei euro.

În vizită la Bruxelles pentru un summit UE, premierul Portugaliei, socialistul Antonio Costa, a declarat că „trebuie să protejăm condiţiile trai ale familiilor, posibilităţile companiilor de a investi şi ale economiilor de a continua să crească şi să creeze locuri de muncă şi de a plăti salarii mai bune“.  Ministrul economiei spaniol Nadia Calvino a mărit pesiunea spunând că „suntem într-o situaţie în care nu mai este nevoie de creşterea dobânzilor“. Astfel de critici sunt rare la acest nivel. Independenţa BCE este garantată de tratatele UE, iar de obicei guvernele se abţin de la a ataca direct deciziile instituţiei. Însă cu inflaţia explodând în zona euro şi afectând rapid costul traiului, banca centrală s-a trezit într-o confruntare directă cu guvernele. În defavoarea BCE sunt chiar majorările de dobânzi prin care luptă cu inflaţia deoarece acestea au nevoie de timp pentru a-şi face efectele în economie, de obicei între 6 luni şi un an. Actualul val de inflaţie s-a dovedit extrem de persistent şi a prins banca pe picior greşit – inclusiv pe guvernatorul băncii centrale a Spaniei Pablo Hernández de Cos, care în decembrie 2021 dădea asigurări că dobânzile ultramici nu vor dispărea. Scumpirile, pe de altă parte, lovesc imediat. Preşedinta BCE Christine Lagarde este hotărâtă să nu lase garda jos şi de aceea analiştii cred că dobânzile vor mai creşte. În septembrie, estimează ei, vor atinge pragul de sus, unde vor rămâne până când va fi clar că inflaţia a fost adusă sub control. Tot Lagarde a explicat în martie într-un interviu pentru publicul spaniol că „BCE este protectorul euro, nu decide în legătură cu preţul creditelor ipotecare“.