Orice întreprindere privată depinde de clienţii săi. Dacă bunurile şi serviciile puse pe piaţă nu mai sunt atractive, cererea scade şi organizaţia trebuie să se schimbe ca să se menţină pe piaţă.
Nu este cazul lumii politice. Zilele acestea se desfăşoară marea rocadă care nu are nici o legătură cu modul în care au guvernat în ultimii doi ani politicienii. Politica a ajuns o castă. Peste capul oamenilor, ei fac guverne în lungi şedinţe pe terase de restaurante discrete, pe malul lacurilor.
Veniturile la buget sunt cu 10% sub estimări, banii din PNRR stau necheltuiţi în conturile BNR, inflaţia mănâncă masiv din banii salariaţilor, profesorii sunt în stradă, demografia e un dezastru cu cel mai mic număr de copii născuţi anual în 2022 din ultima sută de ani, dar nimeni nu decontează.
Cel mai flagrant caz de înţelegere transpartinică şi de lipsă de reacţie la dezastru este ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară. Pe principiul orice scandal mediatic durează trei zile, lasă-i să spumege, crahurile City şi Euroins, a căror cifră de afaceri însumată de la momentul falimentelor se ridica la 1 miliard de euro, nu au avut nici un efect.
De fapt, plusul stabilităţii guvernamentale oferit de această monstruoasă alianţă PNL -PSD a fost acoperit în mod covârşitor de efectele negative ale înţelegerilor transpartinice pe subiecte precum ASF, lipsa de reforme sau eficientizarea aparatului administrativ.
Alianţa a oferit o solidaritate beton în jurul împărţirii funcţiilor, mai puternică poate decât în perioada patrulaterului roşu din perioada 1992-1996, când economia aluneca din inerţie, se pompau bani în fostele companii de stat şi au fost îngheţate toate măsurile de liberalizare.
Dacă atunci organele de partid perpetuate sub diverse forme din vechiul regim abia îşi dădeau seama cum să deseneze noile pârghii de putere, acum cele două partide de la guvernare îşi împart pur şi simplu funcţiile, salariile şi influenţa în instituţii.
Adevarate clanuri create între timp, cu firme lipite la banii publici şi oamenii lor în instituţii îşi organizează sisteme de putere care nu au nici o legătură cu eficienţa şi competenţa în administraţia publică.
Pervertirea mediului universitar prin înfiinţarea facultăţilor private unde cine a vrut şi cine nu a vrut şi-a luat o diplomă a permis intrarea în administraţie, inclusiv în autorităţi precum ASF unde ar trebui să fie doar profesionişti, a unei liote de impostori a căror singură calitate este conexiunea cu clanurile din partide.
De ce nu s-a schimbat nimic în educaţie şi sănătate din 2007 încoace, deşi au trecut aproape trei exerciţii bugetare şi fondurile UE ar fi trebuit să se vadă? Pentru că toate vămile banilor sunt controlate de structuri care nu dau socoteală decât partidului şi nu eficienţei.
De ce avem un sistem financiar subdezvoltat, cu cea mai mică intermediere financiară calculată ca active bancare/PIB sau credite/PIB? De ce avem o piaţă de capital anemică, cu tranzacţii zilnice de sub 10 milioane de euro, faţă de 300 milioane de euro în Polonia? De ce dau faliment una după alta companiile de asigurări şi provoacă pagube de sute de milioane de euro?
Pentru că instituţiile de supraveghere, ministerele, administraţia sunt populate în primul rând pe principiul apartenţei la clanurile de la putere. De unde eşti, cu cine eşti vecin sau rudă, din ce regiune eşti, pe cine cunoşti, contează mai mult decât ce ştii să faci.
Mii de tineri cu doctorate la universităţi de prestigiu din străinătate n-au loc în instituţiile de top ale ţării din cauza celor cu facultatea terminată la Târgovişte sau în cadrul Universităţii Ecologice.
Când ţara este condusă de ultimii din clasă sau cei mutaţi disciplinar, când cei mai buni absolvenţi se uită prima dată în străinătate pentru oportunităţi de carieră, pot să vină zeci de miliarde de euro, că rezultatul va fi la fel.
