Obligaţiunile guvernamentale italiene sunt sub presiune crescândă în pofida uriaşului program de achiziţii de active al Băncii Centrale Europene, în condiţiile în care investitorii sunt îngrijoraţi în legătură cu datoriile imense asumate de Italia şi alte ţări membre ale zonei euro pentru combaterea crizei coronavirusului.
Miniştrii de finanţe europeni ar fi trebuit să găsească o soluţie a problemei datoriilor, însă pachetul de măsuri fiscale propuse de eurogrup este perceput ca nu a fi mers suficient de departe. Drept urmare, Italia se împrumută acum mai scump.
După cum arată noile estimări ale FMI, criza coronavirusului împinge datoriile guvernamentale din zona euro către 100% din PIB. Bancherii centrali şi economiştii avertizează că poverile datoriilor ar putea eroda perspectivele de creştere ale unei serii de state membre mai fragile fiscal, ameninţând coeziunea economică a zonei euro.
Decizia BCE de a cumpăra obligaţiuni suplimentare de aproape 900 miliarde de euro în acest an a menţinut yieldurile titlurilor guvernamentale sub control şi a contribuit la evitarea unei repetări a crizei datorii din zona euro din 2012-2012.
Yannis Stournaras, guvernatorul băncii centrale a Greciei, arată că experienţa ţării sale în ultima criză a demonstrat cât de important va fi ca creşterea să fie menţinută în perioada neagră care va urma. Pachetul de măsuri fiscale propuse de eurogrup, avertizează acesta, nu a mers suficient de departe.
„Indiferent că este vorba de coronabonduri sau altceva, avem nevoie de acţiune concertată“, avertizează acesta.
Mulţi economişti se tem că actuala criză va apăsa mult mai greu asupra ţărilor vulnerabile fiscal.
Actualul şoc ar putea fi „simetric, dar reacşia de politică ar putea fi asimetrică din cauza spaţiului fiscal diferit din ţări diferite“, arată Lorenzo Codogno de la LC Macro Advisers.
TS Lombard a calculat că datoria guvernamentală a Italiei ar urma să crească la 218% din PIB până în 2025, chiar şi în eventualitatea în care costurile de finanţare ar rămâne la nivelul actual scăzut.
Obligaţiunile guvernamentale italiene sunt sub presiune crescândă. Vânzările masive ale acestor titluri au împins yieldul pe 10 ani al ţării la un maxim pe patru săptămâni. Obligaţiunile emise de Grecia, Portugalia şi Spania au avut la rândul lor de suferit.
Diferenţa dintre yieldurile italiene şi germane a crescut la peste 2,2%. Evoluţia subliniază faptul că în lipsa unei modalităţi de comasare a riscului la nivelul tuturor ţărilor membre euro, investitorii vor fi obligaţi să se concentreze pe riscul financiar asumat de fiecare ţară în lupta cu pandemia.
„Ce contează pentru pieţe este sentimentul că nu există solidaritate în vremuri de criză. Este fiecare pentru el“, arată Mark Dowding, de la BlueBay Asset Management.
Richard McGuire, strateg Rabobank, avertizează că se va reveni la un continent cu două viteze.
