În România gradul de intermediere financiară este de 25,5% calculat ca ponderea creditului neguvernamental în PIB, fiind la mai puţin de o treime de media europeană de 89%. Din păcate, gradul de intermediere financiară a scăzut în ultimii 13 ani cu 15 puncte procentuale, a spus Gabriela Folcuţ, Directorul Executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), în cadrul Conferinţei de prezentare a proiectului Antreprenoriatul de Top, organizată la sediul BNR, în care ZF a fost partener media.
“Pentru a transparentiza discuţiile cu privire la cifre, în România gradul de intermediere financiară este de 25,5% calculat ca ponderea creditului neguvernamental în PIB, fiind la mai puţin de o treime de media europeană de 89%. Din păcate, gradul de intermediere financiară a scăzut în ultimii 13 ani cu 15 puncte procentuale. Această scădere, evident că are ca influenţă creşterea PIB şi s-a întâmplat în pofida faptului că la nivel de sold creditul neguvernamental a crescut şi în acelaşi timp s-a înregistrat o viteză foarte mare de reînnoire a creditelor noi”, a mai detaliat Gabriela Folcuţ.
Ce a mai spus Gabriela Folcuţ, Directorul Executiv al ARB:
În perioada ianuarie 2020 – iulie 2023 volumul de credite noi acordate de băncile din România populaţiei şi companiilor s-a cifrat la aproape 400 mld. lei, în creştere cu 5 puncte procentuale peste nivelul soldului creditului neguvernamental de la luna iulie 2023. Practic în trei ani şi jumătate am asistat la credite noi echivalente cu soldul creditului neguvernamental.
Însă, pentru a analiza evoluţia creditării trebuie să avem în vedere factorii care influenţează acest aspect şi pornim de la situaţia economică în plan naţional şi în plan internaţional, implicit situaţia războiului din Ucraina, stabilitatea sistemului bancar, lichiditatea şi rata de neperformanţă. Între factorii care urmează sunt evident cadrul legislativ şi de reglementare, avem în vedere totodată şi resursele, maturitatea resurselor atrase care sunt ulterior intermediate în activitatea de creditare, nivelul inflaţiei, al dobânzilor şi evoluţia cursului de schimb, digitalizarea versus birocraţia. În continuare sunt aspecte care pot fi îmbunătăţite şi pe această zonă.
Am lăsat intenţionat la final cei doi factori care ne preocupă în discuţia de astăzi, unul este capacitatea clienţilor de a se împrumuta, aici vorbim de persoane fizice şi de persoane juridice, şi educaţia financiară.
România se plasează pe primul loc în UE 27 din perspectiva ratei de sărăcie şi excluziune socială cu 34,4%, faţă de o medie europeană de 21,6%. Suntem urmaţi în top de Bulgaria, Grecia, Spania, iar cea mai redusă rată fiind în Cehia, 11,8%. Un element care mi se pare îngrijorător este că la nivel naţional sunt deja 25 de judeţe din 41 în care numărul pensionarilor este mai mare decât numărul angajaţilor. Aceasta, pe termen lung, este o problemă de sustenabilitate. Dacă continuăm analiza cu privire la cum şi cât se pot împrumuta românii, observăm că venitul mediu la nivel naţional este de 2.770 lei, în semestrul 2 din 2023.
Am în minte o statistică destul de relevantă pe regiuni la nivelul anului 2020 care arăta că regiunea Bucureşti-Ilfov se plasa pe primul loc din punct de vedere al venitului mediu net per persoană, cu 3.000 lei, urmată de regiunea centru cu 2.200 lei per persoană, iar la pol opus regiunea nord-est cu un venit mediu net per persoană de 1.500 lei. Sunt elemente care ar trebui să ne preocupe în continuare dacă ne gândim la capabilitatea clienţilor.
PIB/capita exprimat ca paritatea puterii de cumpărare standard a avansat până la 77% din media Uniunii Europene din 2022. Acest aspect este unul pozitiv dat fiind că înainte de pandemie aveam undeva la 70% din media Uniunii Europene. Avem 5 ţări după noi în clasament, Bulgaria fiind pe ultimul loc. La capitolul capabilităţii companiilor de a accesa credite avem o sinteză foarte redusă. Avem cam 562.000 de companii în România, din care 1.500 sunt firme mari, iar o treime au capital negativ.
