Expunerea băncilor pe titluri de stat a continuat să crească, mai rapid în perioada pandemiei de COVID-19, depăşind 20% din activele băncilor, iar creşterea dobânzilor a creat un impact negativ şi în ceea ce înseamnă marcarea poziţiilor pe care băncile le deţin pe piaţa titlurilor de stat.
Concret, dacă băncile vând titlurile de stat, marchează pierderi, ceea ce afectează capitalul băncilor, în condiţiile în care preţurile titlurilor de stat româneşti au scăzut în ultima perioadă din cauza creşterii dobânzilor.
BNR estimează o reducere maximă a fondurilor proprii ale băncilor de 20,7% în cazul portofoliului de titluri de stat evaluat la valoare justă după marcarea la piaţă a titlurilor. „Pe fondul neconcordanţei duratei activelor şi pasivelor bancare, majoritatea instituţiilor de credit vor înregistra pierderi în eventualitatea materializării unei creşteri neaşteptate a ratelor de dobândă. În cazul portofoliului de titluri de stat evaluat la valoare justă, impactul se poate materializa printr-o reducere maximă a fondurilor proprii de 20,7%, impactul variind în funcţie de structura deţinerilor de titluri de stat ale fiecărei bănci. Toate instituţiile de credit ar urma să înregistreze reduceri ale fondurilor proprii ca urmare a procesului de marcare la piaţă a titlurilor de stat din portofoliu“, susţine BNR.
Ponderea creanţelor băncilor asupra sectorului guvernamental din România în activele agregate ale băncilor, cea mai ridicată din UE, era în T1 de 23%, iar titlurile de stat reprezintă circa 20% din activele băncilor.
