Bancherii trebuie să convingă clienţii să-şi depună banii în depozite pe termene mai lungi deoarece modelul actual în care depozitele au scadenţă de trei luni, dar creditele sunt acordate pe perioade de cel puţin cinci ani reprezintă o vulnerabilitate semnificativă pentru sistemul bancar, afirmă Nicolae Dănilă, membru al consiliului de administraţie al BNR.
El consideră că din cauza noilor reglementări băncile vor fi forţate să-şi revadă modelul de business şi vor reveni la activităţile tradiţionale ("back to basics"), ceea ce înseamnă implicit o posibilă reducere a activităţii de trading.
Bancherii s-au reorientat oricum în ultima perioadă către plasamentele în titluri de stat, pe fondul cererii reduse de credite din partea populaţiei şi firmelor şi în condiţiile creşterii aversiunii la risc. Riscul de nerambursare în cazul titlurilor de stat este practic zero, în timp ce gradul de neperformanţă în cazul creditelor acordate clienţilor persoane fizice şi companii a crescut accelerat din 2008 încoace.
Proporţia creanţelor asupra sectorului privat a oscilat în ultimele luni în jurul a 55% din totalul creanţelor deţinute de bănci. Ponderea titlurilor de stat în totalul activelor instituţiilor de credit a crescut în ultimii ani, evoluţia contribuind anul trecut la atenuarea impactului negativ pe care l-a avut asupra veniturilor băncilor scăderea creditării sectorului.
"Fără a lua în considerare riscul adiţional reflectat de provizioanele constituite pentru expunerile faţă de companii şi populaţie, ritmul de creştere a ponderii titlurilor de stat este superior celui de creştere a ponderii veniturilor din titluri de investiţii şi plasament", apreciază Dănilă. De asemenea, prezenţa titlurilor de stat conferă o poziţie de lichiditate superioară unor plasamente cu randament ridicat, a completat el.
În condiţiile unui volum constant de titluri, un raport inelastic între diminuarea marjei nete a dobânzii şi creşterea volumului creditelor acordate sectorului real ar putea contribui la diminuarea rezultatului financiar şi a indicatorului de solvabilitate în cazul unor instituţii de credit.
Dănilă susţine creşterea maturităţii depozitelor atrase de la clientela locală în condiţiile în care dependenţa băncilor româneşti de finanţarea externă s-a menţinut în ultimii ani peste media ţărilor din regiune.
Cauza acestei dependenţe a fost slăbirea economisirii interne, în timp ce finanţarea împrumuturilor pe termen lung cu resurse atrase pe termen scurt rămâne o vulnerabilitate importantă a sistemului bancar, consideră Nicolae Dănilă.
"Datoria externă pe termen scurt a băncilor din România a fost în uşoară creştere. La finele lunii iunie 2011, băncile aveau împrumuturi pe termen scurt de 7,4 miliarde euro. Această vulnerabilitate este însă atenuată de preponderenţa resurselor atrase de la băncile-mamă cu scadenţe majoritar pe termen mediu şi lung", spune Dănilă.
El apreciază că probabilitatea ca băncile-mamă să-şi limiteze susţinerea filialelor locale rămâne redusă având în vedere importanţa strategică pe care acestea o acordă regiunii Europei de Est, dar şi acordurile de asistenţă financiară (de tip preventiv) convenite cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Datoria externă totală a băncilor a urcat la jumătatea acestui an la peste 23 mld. euro.
Principalele vulnerabilităţi ale sectorului bancar s-au temperat, riscurile fiind acoperite de băncile din România prin majorarea lichidităţii, solvabilităţii şi a provizioanelor, însă persistă riscul de contagiune din cauza tensiunilor de pe pieţele internaţionale, riscul de credit şi ponderea ridicată a împrumuturilor în valută, afirmă oficialul BNR. Circa 60% din creditele de 25 mld. euro luate de populaţie sunt în valută.
Din perspectiva balanţei dintre activele şi pasivele băncilor există, în opinia lui Dănilă, cel puţin două dezechilibre: între ponderea activelor şi pasivelor externe, respectiv între ponderea depozitelor şi creditelor atrase de la populaţie şi companii.
Analiza pasivelor indică o dinamică negativă (în termeni reali) a soldului depozitelor atrase de la companii şi populaţie, începând cu luna iulie 2010, pentru prima dată în ultimii zece ani, în special în cazul resurselor atrase pe termen scurt. Resursele atrase cu scadenţe până la un an continuă să fie preponderente menţinându-se astfel necorelarea pe maturităţi a activelor şi pasivelor.
Potrivit datelor Fondului de Garantare a Depozitelor, la 30 iunie 2011 valoarea totală a depozitelor era de 293 miliarde de lei (circa 69 mld. euro), din care depozitele în lei reprezentau 53%. Totalul depozitelor garantate de Fond reprezentau 134 miliarde lei (circa 32 mld. euro).
Ce spune Nicolae Dănilă
Dependenţa sectorului de finanţarea externă s-a menţinut peste media ţărilor din regiune, în condiţiile unei uşoare reduceri a economisirii bancare.
Expunerea sectorului bancar faţă de sectorul guvernamental a crescut, ponderea acestui tip de credite în total credit intern ajungând la peste 20%.
Încetinirea semnificativă a declinului activităţii economice a permis desfăşurarea activităţii de intermediere financiară fără fuziuni şi achiziţii, riscurile fiind administrate în interiorul fiecărei bănci.
Gradul de intermediere financiară, calculat ca pondere a activelor bancare în PIB, continuă să situeze România (aproximativ două treimi din PIB) mult sub media UE (de trei ori PIB-ul).
Introducerea noilor regulamente la nivel naţional şi internaţional va forţa băncile să revadă modelul de business , cu o revenire la activităţile tradiţionale ("back to basics") şi cu o posibilă reducere a activităţii de trading.
Necesitatea de a extinde scadenţele la finanţare şi de a se întări componenta stabilă de finanţare va produce reduceri ale marjelor de dobândă şi se va pune presiune competitivă pe depozite.
Este nevoie în continuare de reforme structurale şi consolidare fiscală, deoarece există în continuare vulnerabilităţi evidente legate de potenţialul de creştere economică.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
