Dominanţa euro ca monedă de finanţare s-a întărit în ultimul anpe piaţa bancară cu toate că banca centrală s-a hotărât să înceapăreducerea dobânzii-cheie la lei în primăvara lui 2009.
În prezent, numai ceva mai mult de o treime din creditul privateste în lei, ponderea valutei sărind de 60% din vara anului trecutşi menţinându-şi direcţia ascendentă.
Paradoxal, criza economică a ajuns să încurajeze tocmai creditulîn euro. Cu o diferenţă de dobândă zdrobitoare în favoarea monedeieuropene, episoadele de depreciere a leului nu au reuşit să-isperie pe clienţii băncilor, mai ales că până la urmă BNR a arătatcă nu lasă cursul să se ducă oricât de sus. Chiar dacă bancacentrală a redus dobânda-cheie la lei cu 3,75 puncte procentualedin mai 2009 şi până în mai 2010, solicitanţii de credite "câţi aumai rămas" au fost neclintiţi în alegerea monedei de finanţare,întărind "reguli" deja trasate pe piaţă: creditul ipotecar este îneuro, la fel şi creditul pe termene mai lungi pentru companii.
După evaluările Fondului Monetar Internaţional, creştereacreditului în valută, respectiv a creditului privat în ansamblu,reflectată în datele statistice are drept cauză şi "repatrierile"de credite în monedă străină pe care unele bănci le scoseseră înanii trecuţi din bilanţurile proprii şi le mutaseră în străinătatepentru a scăpa de costul mare cu rezervele minime obligatoriicerute de banca centrală.
"Nivelul mare al rezervelor minime de dinaintea crizei aîncurajat subsidiarele băncilor străine să înregistreze înstrăinătate credite acordate rezidenţilor. Odată ce cerinţele derezervă au fost diminuate, au fost mutate credite înapoi înbilanţurile locale", afirmă experţii FMI într-un raport recent.
Bănci mari de pe piaţă susţin însă că nu este vorba despre unfenomen relevant. Şi chiar dacă ar fi, o repatriere de proporţii nuar face decât să restabilească o imagine corectă asupra pieţeicreditului, adică să arate şi mai mult cât de slabă este poziţiamonedei naţionale.
În ultima vreme până şi BNR a abandonat discursul în favoarealeului ca monedă de credit, pentru că majoritatea bancherilorcomerciali au făcut-o mai demult. La nivel public banca centrală nuse arată îngrijorată de faptul că deciziile sale de dobândă vizeazăîn mod direct o zonă din ce în ce mai restrânsă din piaţacreditului, aşa cum nu este preocupată de faptul că multe preţurişi tarife din România sunt în euro.
O adevărată mostră a eşecului suferit de leu pe piaţa credituluiipotecar o constituie tocmai programul de stat "Prima casă", careavea şi o variantă în moneda naţională. Liderii pieţei "BCR şi BRD"nici nu s-au mai complicat cu o ofertă în lei.
În schimb, banca de stat CEC Bank sau Banca Românească şi BancaTransilvania aveau în primăvara acestui an dobânzi nominale la leide sub 7% pe an datorită scăderii ratei interbancare ROBOR. Dinpăcate, ROBOR a crescut apoi, menţinându-şi un profil volatil. Certeste că aproape nimeni nu s-a uitat la varianta în lei.
Nici statul nu se mai finanţează preponderent în lei
Dobânzile prea mari la lei au făcut în ultimul an ca şi statulsă ajungă să evite atragerea de împrumuturi în moneda naţională: lasfârşitul lunii iulie 2010 leul avea o pondere de 44,3% din datoriapublică guvernamentală, în timp ce restul împrumuturilor sunt învalută.
Mai mult, Ministerul Finanţelor atrage lichidităţi în euro chiarde pe piaţa locală, considerând că astfel va suporta un cost maimic, deşi pe piaţă există opinii potrivit cărora de fapt ar ignoraposibile evoluţii adverse ale cursului.
Trezoreria statului are o strategie de finanţare echilibrată adeficitului bugetar şi a datoriei publice între piaţa internă şicea externă, dar atunci când şi de pe piaţa internă absoarbe toteuro, balanţa între lei şi valută ca monedă de finanţare sedezechilibrează.
Dacă Finanţele însele au dificultăţi în a ţine pe loc dobânda latitlurile de stat în lei la nivelul plafonului informal de 7% pean, cu atât mai greu este pentru clienţii persoane fizice, darchiar şi pentru companii să obţină de la bănci credite în lei ladobânzi rezonabile în comparaţie cu cele la euro.
Piaţa a ales: leii mai merg doar pentru credite deconsum şi credite corporate pe termen scurt
Dacă lupta leului cu euro pe piaţa creditului ipotecar arată afi pierdută definitiv, la creditul de consum "meciul se maijoacă".
O explicaţie importantă ţine de abordarea multor bănci careconsideră foarte riscantă acordarea de credite în euro pentruconsum, mai ales fără garanţii, astfel că din start leul estefavorizat, deşi dobânzile sunt foarte mari, de peste 20%. Nicicreditele de consum în euro nu sunt ieftine, aşa încât pentru sumerelativ mici, împrumutate pe perioade scurte, leul are un locimportant ca monedă de creditare.
Datele statistice nu arată însă încurajator pentru leu: chiar şila consum, valuta a ajuns la o pondere de aproximativ 58% dinsoldul total al creditelor cu această destinaţie, tendinţa generalăfiind de creştere în ultimul an, cu sau fără "repatrieri" decredite mutate anterior în străinătate.
Raportul este ceva mai echilibrat pe segmentul creditelor pentrucompanii pe termene de până la cinci ani, unde ponderea valuteitinde să rămână sub 55% din total. Băncile sunt reticente să leacorde credite în valută mai ales firmelor mici şi mijlocii care nufac export şi ca atare nu au venituri în valută. De asemenea, obună parte din creditele pe termen scurt pentru capital de lucrusunt acordate în lei.
Bancherii dau credite în euro chiar dacă vorbesc şi deprimejdii
Riscul de curs de schimb există, s-a făcut simţit de mai multeori, leul înregistrând căderi şi de 20% faţă de euro, însă piaţatot nu s-a întors către creditul în lei.
Finanţările în euro sunt când mai scumpe, când mai puţin scumpedin cauza riscului de ţară, dar bancherii fac promoţii tot lacreditele în moneda europeană.
În primăvara acestui an câteva bănci au testat cererea cu ofertede credite în lei la dobânzi nominale reduse spre 7% pe an chiardacă dobânda anuală efectivă era şi dublă. Promoţiile s-auîncheiat, dar în această toamnă nu au fost reluate cel puţin pânăacum.
Pentru Dominic Bruynseels, bancherul britanic care conduce BCRde mai bine de doi ani, creditul ipotecar în euro este deja ca un"dat" al pieţei.
"Întreaga piaţă a ajuns să se bazeze pe creditul în euro pentrucă diferenţialul de dobândă este foarte mult în favoarea euro. Şisuma maximă care poate fi împrumutată este în favoarea îndatorăriiîn euro, iar situaţia continuă pentru că este mai mic costul cudobânda", explică Bruynseels.
În mod constant, austriecii de la Erste şi numai ei au susţinutcă acordarea de credite ipotecare în euro nu implică un riscdeosebit pentru că este vorba despre finanţări pe termen lung, iarîntre timp România ar urma să adopte euro ca monedă. Hulit estedoar creditul în franci elveţieni, care apucase înainte de criză săatingă o cotă de circa 10% din piaţa creditului de retail.Întărirea de anul acesta a francului faţă de euro a adus îndiscuţie presiunea creşterii ratelor, însă nu au apărut semnale dealarmă la rambursare.
Tot în contextul crizei, au fost lansate dezbateri la nivelregional privind oportunitatea descurajării creditului în valută,unul dintre susţinătorii instituţionali ai acestei idei fiind BERD,cea care le-a dat băncilor din zonă multe linii de credit îneuro.
Ideea nu a prins la nivel oficial decât în Ungaria, unde au şifost luate măsuri în acest sens.
Andreas Treichl, CEO al Erste Group, consideră că nu se poateaştepta vreo autoreglare a pieţei, creditul în euro putând filimitat în România doar prin măsuri de reglementare. "Dacă situaţiase deteriorează, s-ar putea ajunge la aşa ceva, cu toateconsecinţele asupra creşterii creditului. Dar dacă BNR şi guvernulnu impun oprirea creditului în euro, nu se va putea ajunge ladescurajarea creditului în această monedă", afirmă Treichl.
El dă exemplu Ungariei, unde banca centrală a impus frânareacreditului în valută.
Dominic Bruynseels, CEO al BCR, spune că problema creditului învalută pentru România a fost analizată de către băncile mari, BNR,Finanţe, FMI şi UE în cadrul acordului de la Viena de menţinere aexpunerilor, iar concluzia discuţiilor a fost că finanţările îneuro nu vor fi oprite. Totuşi, se vede din ce în ce mai mult cădata previzibilă a intrării în zona euro se îndepărtează din cauzaproblemelor economice. 1 ianuarie 2015 în mod clar nu mai stă înpicioare, iar analiştii bancari văd posibilă o amânare până în 2017sau chiar după 2020, ceea ce înseamnă că riscul de curs de schimbva rămâne prezent pe piaţă încă mulţi ani de acum încolo, cu toateconsecinţele de rigoare asupra capacităţii clienţilor de a rambursacreditele în euro.
Singurul bancher local care aduce în discuţie riscurile pe carele implică creditul în euro chiar şi ipotecar este Mişu Negriţoiu,directorul general al ING Bank România. Banca sa a făcut încă din2003 un experiment nereuşit cu o ofertă de credite ipotecare în leişi a mai avut încercări ulterioare fără rezultate încurajatoare,aşa încât acum vinde tot credite ipotecare în euro.
Totuşi, la nivel macroeconomic Negriţoiu vorbeşte desprecreditul ipotecar acordat în euro ca despre o bombă cu efectîntârziat, pentru că "euroizarea" creează condiţiile unui consiliumonetar şi pune banca centrală în imposibilitatea de a-şi aplicapolitica monetară.
"Dacă există un produs toxic în România, acesta este creditulipotecar în euro. Este o bombă cu efect întârziat", spuneNegriţoiu.
El compară aceste "ipoteci în euro bazate pe venituri în lei"chiar cu obligaţiunile garantate cu credite ipotecare subprimecreate de băncile americane.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
