♦ Pentru a aduce capitalul privat românesc înapoi în companii este nevoie de stabilitate şi predictabilitate ♦ Procedurile destinate societăţilor aflate în dificultate, cum este concordatul preventiv, trebuie să fie cât mai simple şi flexibile, astfel încât să fie accesibile atât companiilor mari, cât şi IMM-urilor.
Companiile româneşti aflate în dificultate, atât din cauza contextului economic nefavorabil, cât şi din pricina legislaţiei care se află în plină schimbare şi vine cu noi cerinţe către ele, au nevoie nu doar de o restructurare financiară, ci şi de una operaţională, a fost una dintre concluziile din prima parte a Conferinţei KPMG în România „Oportunităţi şi provocări în restructurarea preventivă“.
„Ar trebui să discutăm împreună de o restructurare financiară susţinută de una operaţională. Dacă discutăm doar de o restructurare financiară, nu este suficient. Ele trebuie să meargă împreună şi să fie sub o pălărie strategică. Cine va avea suficientă substanţă pentru a le împleti va avea o şansă de surpavieţuire. Altfel, cu toate schemele de minimis şi toate formele redenumite de perfuzii economice, companiile nu vor face decât să fie într-o moarte clinică prelungită, dar cu acelaşi deznodământ“, a spus Vlad Năstase, membru al TMA România, VP for international relations TMA Global, în timpul conferinţei KPMG.
Anul acesta, spune Mihai Precup, preşedintele Agenţiei pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), Guvernul României a încercat să ofere încredere companiilor româneşti şi să diversifice paleta de instrumente financiare.
„În primul rând, vorbim de 400 mil. euro (n. red. – din Fondul de Fonduri de Capital de risc pentru Redresare), bani care vor fi alocaţi direct înspre capitalul companiilor româneşti care au un potenţial mare de dezvoltare“, a precizat el.
Dintre aceştia, menţionează Precup, peste 150 mil. euro merg deja către companii care au potenţial de a-şi deschide filiale în străinătate, care pot exporta ştiinţa românească şi produsele româneşti.
Aceste fonduri sunt însă orientate mai degrabă către acele companii care au asfel de posibilităţi de creştere, de extindere şi de a depăşi provocările contextului actual şi nu neapărat către companiile care se confruntă cu dificultăţi din care cu greu pot ieşi.
În contextul de azi, afirmă Cristian Popa, membru în consiliul de administraţie al Băncii Naţionale Române (BNR), de decelerare economică alertă şi adaptare la un mediu global în care capitalurile sunt mai scumpe, este foarte probabil ca numărul de insolvenţe să crească.
„Acest fenomen nu ar trebui să ne surprindă pentru că nu are loc doar în România, ci la nivel european. Însă, sectorul bancar este pregătit, este bine capitalizat, este foarte lichid şi bine reglementat“, a mai adăugat el.
Totodată, reprezentantul BNR a mai spus în timpul conferinţei KPMG că pentru a aduce capitalul privat românesc înapoi în companii este nevoie de stabilitate şi predictibilitate, atât plan economic, cât şi plan legislativ.
Mihai Precup, preşedintele AMEPIP
► 32% dintre companiile din România au fonduri proprii negative, ceea ce înseamnă aproximativ 30 mld. euro consolidat, bani care lipsesc din capitalul companiilor. 80% dintre aceste companii au fonduri proprii negative până în 200.000 de lei, în timp ce 13% au fonduri proprii negative până în 3.000 de lei.
► Au fost multe discuţii în spaţiul public cu privire la creşterea capitalului social sau scheme de minimis pentru aceste companii. Însă, guvernul a venit cu un răspuns concret – 400 mil. euro, bani direct alocaţi înspre capitalul companiilor.
► Anul trecut, companiile de stat au generat peste 6,5 mld. lei dividende pentru bugetul de stat, deci iată că avem exemple de succes la nivelul companiilor de stat care trebuie replicate.
► Economia românească este destul de polarizată. Avem circa 6% dintre companii care generează undeva la 70% din PIB-ul României. Guvernul trebuie să stimuleze companiile mari pentru a fi relevante în creşterea PIB-ului, a competitivităţii româneşti şi a balanţei comerciale.
Vlad Micu, credit restructuring director, Banca Transilvania
► Pieţele locale şi globale au fost afectate de o serie de contexte adverse – criza lanţurilor globale de aprovizionare, pandemia, conflictul din Ucraina, criza energetică şi conflictul din Orientul Apropiat. Toate acestea produc efecte, care însă nu se văd deocamdată pentru că au existat contramăsuri care au atenuat rezultatele contextelor adverse.
► Există o inerţie mare, un timp în care aceste efecte se văd în analizele băncilor. Numărul de insolvenţe din 2023, la jumătatea anului, scăzuse în comparaţie cu aceeaşi perioadă din 2022. Trendul acesta a continuat şi în T3/2023 şi vom vedea dacă se va păstra.
► Indicatorii care s-au deteriorat în cazul companiilor creditate din portofoliul nostru sunt fondurile proprii şi profitabilitatea.
► Mă ocup de un portofoliu de peste 300 de companii în prezent, faţă de puţin peste 200 anul trecut. Dintre acestea, sub 100 sunt companii mari şi peste 200 sunt IMM-uri.
Vlad Năstase, membru TMA România, VP for international relations TMA Global
► Pentru banii din Fondul de Fonduri de Capital de risc pentru Redresare, eligibile sunt circa 20 de fonduri şi dacă un fond ar investi undeva între 8 şi 10 companii, vreo 200 de companii ar fi beneficiarele celor 400 mil. euro.
► Aceste companii sunt cele cu potenţial de creştere, deci nu cele care se află în dificultate.
► Pe acea categorie sunt şi băncile care urmăresc 15-20% din total companii cu rezultate financiare bune, cărora le-ar face o mare plăcere să le dea bani.
► Din diferenţa aceasta de companii apare şi provocarea, dar şi oportunitatea profesiei noastre. Ar trebui să discutăm şi să gândim împreună o restructurare financiară susţinută de una operaţională.
Mirona Dolocan, reprezentant ARB, director regional SCM BRD - Groupe Société Générale
► Ideea de bază pentru o bancă, pentru a restructura, este că îşi doreşte foarte multă transparenţă, însă aceste proceduri merg pe ideea de confidenţialitate şi negociere.
► Nevoia de transparenţă a creditorilor este din ce în ce mai mare în momentul în care ajung într-o astfel de situaţie şi sentimentul meu este că acest lucru nu este satisfăcut în totalitate de maniera de implementare a directivei.
► Concordatul preventiv este destul de stufos, ceea ce face ca pentru IMM-uri abrodarea să fie dificilă. Ideal ar fi să avem nişte proceduri mai flexibile.
► Companiile româneşti vor să facă profit, dar cred că nu avem o educaţie financiară suficient de bine împământenită în zona antreprenorială şi nu avem o cultură a capitalului.
Cristian Popa, membru în consiliul de administraţie al BNR
► România a mărit deficitul fiscal când nu era cazul. Din această cauză, suntem forţaţi să reducem deficitul fiscal fix când economia încetineşte, adică exact cum ne spune cartea de economie să nu facem.
► La BNR am întărit condiţiile monetare, încurajând economisirea, însă am lăsat lichiditatea în piaţă pentru ca sectorul bancar să funcţioneze optim. Nu ne-am dus cu dobânzile la zero sau minus, nici la 16% când a apărut inflaţia, nu am făcut ghidări prospective şi nu am crescut bilanţul băncii exponenţial.
► Creşterea economică se bazează pe fonduri europene, deci pe investiţii, la care se adaugă şi investiţiile străine directe. Nu e nicio şansă să se mai bazeze pe consum.
► Dacă nu strângem deficitul bugetar, s-ar putea să ne lovim de un perete, să ni se închidă pieţele şi atunci vom vedea cea mai dură formă de represiune a creditorilor, în care nu ne vor mai da bani. Pentru a aduce capitalul privat românesc înapoi în companii, avem nevoie de stabilitate şi predictibilitate.
Nicoleta Mirela Năstăsie, avocat şi practician în insolvenţă, fost judecător la Tribunalul Bucureşti
► Constatăm un pragmatism mai mare şi o flexibilitate în interpretarea prevederilor legale din partea practicienilor şi a judecătorilor în sistemele de tip common low, spre deosebire de sistemele de drept civil şi de cele din Europa Continentală, precum şi un interes mai mare în a identifica soluţii concrete şi eficiente în materii de restructurare.
► În România, trebuie să recunoaştem că nu avem reglementări care să vizeze restructurarea în afara instanţei. Legiuitorul român ar trebui să se gândească şi la o procedură care să vizeze această etapă anterioară promovării procedurilor judiciare de restructurare.
► Cred că este important, de asemenea, să vorbim despre procedurile de tip pre-pack, care se referă la vânzarea afacerii stabilită înainte de a promova procedura judiciară.
► În practică, companiile mari din străinătate înregistrează sucursale în România, însă preferă ca restructurarea să se realizeze în afară, iar în ţară, sucursalele sunt lăsate să piară în falimente, fără niciun rezultat pentru creditorii români. Îmi doresc să avem în practica naţională situaţii de restructurare când este vorba de companii din mai multe jurisdicţii.
