Într-un sector precum cel metalurgic, în care importurile sunt de 100% pe anumite produse, iar necesitatea acestui sector pentru proiectele de infrastructură care nu poate decât să crească dependenţa de importuri, duce automat import de inflaţie şi oricât s-ar chinui sistemul bancar sau orice altă entitate locală să tempereze inflaţia prin diferite instrumente, acestea se vor epuiza şi se va importa în continuare inflaţie, este una dintre concluziile lui Cătălin Miron, Asociat, SC Transemnal, despre care a vorbit în cadrul Conferinţei ZF Investiţi în România, realizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank la Brăila.
“Suntem în sectorul metalurgic, ultra dependenţi pentru partea de importuri, suntem ultra vulnerabili. Am dori să implementăm toate proiectele de infrastructură la un moment dat şi o să constatăm cu stupoare că nu avem suficient oţel, lăsând la o parte faptul că nu o să avem nici suficient bitum ca să punem asfalt. Noi la ora actuală importăm inflaţie prin tot felul de acţiuni de genul acesta. Oricât s-ar chinui sistemul bancar sau entitate locală să tempereze inflaţia, la un moment dat îşi va epuiza gloanţele şi vom importa inflaţie. Cererea din China s-a dus şi probabil că va fi greu, dar vin ţări din spate, India de exemplu, care creşte destul de mult şi care pune influenţă drastică asupra preţurilor materiilor prime, a fluxurilor logistice”, susţine Cătălin Miron.
Ce a mai spus Cătălin Miron:
Eu cred că mai există un al patrulea sector, cel care generează un deficit intens în România, sectorul metalurgic în care activez. Mă ocup de importuri de produse metalurgice, iar România importă 100% pe anumite produse. Produse care sunt necesare în toată infrastructura de care vorbim. Sectorul metalurgic din România nu mai există.
Eu fac trading şi o astfel de investiţie într-un sector industrial de genul acesta este o investiţie ultra serioasă, dar poate fi făcut pentru că tehnologia s-a schimbat foarte mult în ultimii 30 de ani. Ne raportăm la Galaţi pentru că este cel mai simplu. Lumea înţelege foarte clar exemplul de acolo. Galaţi are o tehnologie veche, care nu este actualizată absolut deloc şi fără prea mari consecinţe asupra mediului poate fi implementat un astfel de proiect în zona noastră. Riscul de a se face se pare că este foarte mic, există mai degrabă riscul dezintegrării de la Galaţi şi chestia aceasta va afecta toată economia locală şi cred că şi naţională. Eu mă ocup de partea de trading de produse metalurgice. Sunt metalurg ca şi background. Fac de 30 de ani activitatea aceasta de comerţ internaţional, o parte am făcut-o în Sidex, apoi am preluat experienţa de acolo şi am făcut-o la nivelul pe care am putut eu să o fac ca şi companie. Nu sunt o companie atât de mare.
Dacă mergem cu Doamne ajută anul viitor eu zic că va fi foarte complicat.
Cred că la baza unei economii serioase stau câteva sectoare, petrochimia, probabil că în ziua de astăzi industria farmaceutica face parte din industria chimică într-un fel sau altul, obligatoriu industria metalurgică pentru că nu putem face nici un fel de activitate serioasă în ţară fără integrarea oţelului în respectiva investiţie. Intervenţia Guvernului în sectorul acesta este destul de limitat prin restricţii la nivel european. Guvernul nu poate interveni direct prin niciun fel de acţiune la nivel de metalurgie, dar probabil că investiţiile străine din zona aceasta ar putea fi încurajate.
În ultimii 2-3 ani de zile China are o creştere de două cifre şi este o creştere sustenabilă în sensul că dacă sistemul din China este uşor mai deformat, în India pare a fi un sistem mai liber.
Când vorbim de industrializare trebuie să vedem ce stă la baza industrializării. Avem resurse pe baza cărora să pornim industrializarea ? În zonele în care avem materii prime ar trebui să ne gândim la industrializare. Ne lăudăm cu digitalizare, IT, personal nu simt foarte mult consecinţele IT-ului în România.
