Alarmele au început să sune în sistemul bancar german şi în cel austriac. BCE avertizează că stabilitatea băncilor europene este ameninţată de anemia economică, de suprataxare şi de griparea pieţei imobiliare comerciale

Băncile Germaniei, cea mai mare economie europeană, au în faţă mai multe provocări, variind de la dobânzile mai mari pe care trebuie să le plătească la cererea slabă pentru împrumuturi şi investiţiile păgu­boase. În Austria, încetinirea creditării şi degradarea calităţii creditului sunt riscuri pentru sistemul bancar.

Acestea sunt avertismente venite din partea băncilor centrale şi sunt primele de acest fel care tulbură petrecerea rezultatelor finan­ciare record raportate anul acesta de creditorii europeni. Şi cel mai probabil este începutul unei tendinţe deoarece şi Banca Centrală Europeană, gardianul sistemului bancar din zona euro, a început să emită şi ea aver­tismente.

Pentru băncile germa­ne, trimestrul trei a fost unul bun, aducând pen­tru Deutsche Bank, un gigant care în urmă cu câ­ţi­va ani risca să se prăbu­şească, un profit net de pes­te un miliard de euro, iar pentru Commerzbank un profit triplu faţă de cel de anul tre­cut. Acestea sunt cele mai mari bănci, care s-au aventurat demult în lumea investiţiilor financiare şi s-au îndepărtat de activitatea tradiţională a sistemului bancar de a credita companii şi consumatori şi de a atrage economii.

Dar şi alte bănci, mai clasice, o duc bine. De aceea, companiile financiare din Germania pot fi considerate bine capitalizate. Însă economia germană nu reuşeşte să iasă din starea de catatonie în care lâncezeşte de mai bine de un an, iar numărul insolvenţelor creşte pe măsură ce creşterile de dobânzi efectuate de BCE încep să se facă simţite în economie. Aceste lucruri aduc riscuri pentru băncile germane.

Vicepreşedinta Bundesbank Claudia Buch menţionează printre provocări cheltuielile mai mari cu do­bânzile – odată cu costul creditului pentru cli­entul băncii creşte şi costul depozitelor pen­tru bancă -, încetinirea cererii pentru împru­muturi şi pierderile din investiţii financiare.

„Aproape trei sferturi din băncile de eco­nomii şi cooperativele de credit au pierderi din investiţii financiare precum credite şi valori mo­biliare“, a explicat Buch, numită recent în funcţia de preşedinte al consiliului de supra­veghere al BCE. În raportul său privind stabili­tatea financiară, Bundesbank a avertizat că deoarece valoarea contabilă a activelor în care băncile au investit este mai mare decât valoarea actuală de pe pieţe, vânzarea acestor active nu se poate face decât în pierdere. Iar dacă băncile fac acest lucru vor avea probleme cu lichi­ditatea în vremuri dificile.

Aceasta a fost una din cauzele crizei ban­care din SUA din primăvară. Băncile vor avea probleme în a acoperi prin creşterea creditării costurile mai mari deoarece cererea din partea companiilor este slabă în mediul recesional. În plus, cresc vulnerabilităţile de pe piaţa imo­bi­liară comercială, ceea ce înseamnă şi agra­varea riscurilor de credit.

În zona euro, creditele pentru sectorul imo­biliar comercial reprezintă 20% din portofoliul băncilor, faţă de 30% în cazul împrumuturilor rezidenţiale. Buch a mai avertizat că efectele do­bânzilor mari încă nu s-au materializat pe de­plin. Cu alte cuvinte, este loc şi de mai rău. Însă deo­camdată riscurile nu sunt atât de mari pen­tru a cere băncilor folosirea capitalului de re­zer­vă. Din contră, băncile germane, a spus Buch, trebuie să-şi facă rezerve mai mari pentru a amortiza impactul creditelor neperfor­mante.

Vicepreşedintele BCE Luis de Guindos a emis avertismente similare, dar pentru toată zona euro. Banca centrală a uniunii monetare a majorat dobânzile de zece ori începând cu mij­lo­cul anului trecut, iar luna trecută a luat o pau­ză. Efectele acestei campanii, îndreptată asupra inflaţiei, se simt cu intensitate tot mai mare în sectoare precum cel imobiliar, însă în economia largă şocul impactului se propagă mai lent de­oa­rece dobânzile pentru gospodării, companii şi guverne cresc treptat, notează Bloomberg.

În aceste condiţii, insolvenţele în rândul companiilor, de câţiva ani o sperietoare, au în­ce­put să se răspândească în paralel cu griparea a tot mai multor motoare de creştere econo­mică. BCE apreciază că numărul defaulturilor poate urca, cu efecte negative asupra situaţiei financiare a băncilor, a celor care au investit în companii şi siguranţei locului de muncă.

Un risc în plus pentru stabilitatea sistemului bancar îl reprezintă suprataxarea băncilor. Taxele speciale pot duce la înăsprirea condiţiilor de finanţare pentru economiile regiunii deoarece lovesc în valoarea acţiunilor bancare. Iar pe burse, corecţii „importante“ pot aduce degradarea economiilor şi escaladarea tensiunilor geopolitice, a spus Luis de Guindos într-un interviu pentru CNBC.

Oficialii BCE nu pot da nume când vine vorba de riscuri, dar prăbuşirea Signa, imperiu imobiliar al miliardarului austriac Rene Benko, a atras atenţia asupra genului de întâmplări care pot crea pericole în sistemul financiar european. Bloomberg a identificat printre companiile cele mai expuse, în diverse moduri, la colapsul Signa banca austriacă Raiffeisen, cea elveţiană Julius Baer, băncile de stat regionale Landesbank, cooperativa de credit germană DZ Bank, UniCredit din Italia şi asiguratori precum Uniqa din Austria.