IRIS a cules informatii vizitand ministere si autoritati cu putere de reglementare si, de asemenea, facand un sondaj printre mai bine de 200 de IMM-uri , pe probleme legate de birocratie, pentru a obtine date pe baza carora sa poata fi analizate costurile implicate de procedurile de reglementare.
Aceste date sunt continute in partea a treia a raportului, insa o serie de observatii, pornin de la ele, se gasesc in cuprinsul partii intai. In plus, partea a patra contine numeroase formulare, articole si alte informatii relevante pentru cadrul legislativ din Romania.
Ca activitatea complementara, IRIS a creat pe Internet un avizier unde IMM-urile pot trimite relatari anonime ale experientelor pe care le-au avut cu procedurile de reglementare si cu autoritatile.
Acest avizier e sprijinit intru totul de echipa desemnata de primul ministru sa se ocupe de probleme legate de mediul de afaceri.
In cadrul aceluiasi proiect, IRIS a organizat in toata tara o serie de intalniri prin care sa faca cunoscute rezultatele cercetarilor sale si sa incurajeze dialogul dintre sectorul privat si reprezentanti ai autoritatilor cu putere de reglementare.
Aceste intalniri au avut loc la Cluj, Iasi, Brasov, Timisoara, Constanta si Bucuresti si vor fi continuate in alte localitati, daca se vor dovedi eficace.
Textul de fata, partea intai a raportului, e impartit in cinci sectiuni, care urmeaza acestei introduceri. Prima sectiune priveste inregistrarea unui IMM, iar a doua, obtinerea aprobarilor si licentelor.
Sectiunea a treia se refera la oblligatiile fiscale impuse de stat, in timp ce a patra, la operatiunile fizice cu sectiuni privind utilitatile, proprietatea asupra terenului si constructia.
Ultima sectiune discuta diferite aspecte ale mediului legislativ. Partea a doua contine grafice care ilustreaza pasii necesari pentru anumite proceduri si, de asemenea, arata caracteristicile activitatii legislative in Romania.
Dezvoltarea IMM-urilor este cruciala pentru dezvoltarea economica a Romaniei. In momentul de fata, IMM-urile si companiile in general se confrunta cu un hatis birocratic privind reglementarile in mediul de afaceri.
Procedurile complicate si greoaie sunt costisitoare pentru sectorul privat, iar activitatea comerciala, in loc sa fie stimulata, e data inapoi.
Exista o mare varietate de legi si reglementari incompatibile intre ele si care se suprapun, ceea ce ilustreaza o lipsa de viziune sau de consens asupra directiei, scopului si strategiei de adoptat. Fiecare departament al guvernului ar trebui sa se conduca dupa o viziune comuna si fundamentata in ceea ce priveste obiectivele guvernului in materie de reglementari ale mediului de afaceri.
Aceasta viziune ar trebui sa reprezinte contextul in care fiecare departament guvernamental isi stabileste rolul si activitatile. Intrebarea ar trebui sa fie intotdeauna: care este interesul grupului social? Deocamdata, intrebarea e: care e interesul unui anumit minister, unei anumite agentii?
Este momentul ca efortul companiilor de a face fata reglementarilor sa fie inlocuit cu efortul autoritatilor de a introduce reglementari intr-un mod responsabil.
Birocratia si reglementarile excesive trebuie eliminate, iar reglementarile care servesc unor scopuri publice bine definite trebuie revizuite, pentru a servi acestor scopuri mai bine.
Exista opt domenii fundamentale in care reglementarile care implica birocratie in mediul de afaceri pot fi socotite rationale si justificate. Lista lor nu e exhaustiva.
Acestea opt, totusi, servesc drept domenii standard prin care guvernele incearca sa reglementeze sectorul privat. in fiecare, reglementarile guvernamentale sunt justificate de urmarirea interesului global al societatii sau de preocuparea pentru societate, in general. Aceste domenii sunt:
* Inregistrarea companiei. Are trei scopuri distincte: plata taxelor (taxa si numarul de inregistrare ar trebui sa fie facute in acelasi loc), stabilirea unor informatii despre companie, astfel incat compania sa poata fi localizata de alte companii (lucru care ajuta la formarea pietelor) si identificarea companiei ca persoana juridica, in cadrul legii.
* Personalul companiei. Informatiile despre personal sunt necesare pentru acordarea beneficiilor sociale, cum sunt pensiile.
* Protectia mediului inconjurator. Activitatile care dauneaza mediului pot avea un puternic si costisitor impact social.
* Standardele de siguranta si sanatate la locul de munca. Regulile clare protejeaza angajatii si creeaza anumite asteptari din partea acestora.
* Norme in constructii. Standardele transparente sunt esentiale pentru protectia societatii, in ansamblu.
* Competitia. E un domeniu care trebuie abordat cu grija. De exemplu, la adapostul cerintelor pentru a obtine licenta pentru anumite activitati pot fi create bariere impotriva competitorilor.
* Reglementarile privind consumul de hrana si medicamente. Reglementarile sunt neceasre petnru protectia consumatorilor.
In cazul anumitor produse, consumatorii nu au suficiente informatii pentru a stabili care sunt bune si care sunt proaste. Pe de alta parte, in cazul altor produse decat hrana si medicamente, reglementarile privind standardele pe care trebuie sa le respecte produsul nu sunt de obicei necesare; piata va elimina produsele proaste, pentru ca fabricantii si consumatorii se vor orienta catre produsele avand cel mai avantajos raport pret-calitate.
Reglementarile sunt nejustificate daca restrang competitia pe piata, determina oamenii sa ocoleasca legile si reglementarile, promoveaza interesul autoritatilor guvernamentale si creaza locuri de munca inutile si neproductive.
Costurile reglementarilor nu trebuie sa fie mai mari decat beneficiile lor pentru interesul public. Pe langa banii cheltuiti pe taxe si pe consultanti pentru a respecta reglementarile, firmele au si costuri de timp si oportunitate.
In Romania, birocratia reglementarilor care privesc companiile depaseste cu mult aceste domenii fundamentale. Rezultatul e un mediul de afaceri nefast si daunator, in care firmele nu se dezvolta sau evita sa participe la economia "de suprafata".
Fiecare bariera birocratica sau legislativa e o taxa implicita, exprimata in bani sau in timp. Poate ca, in sine, nici o bariera nu pare daunatoare, insa, puse laolalta, toate aceste taxe duc la o povara financiara de nesuportat.
Cu toate ca se poarta discutii pentru simplificarea mediului birocratic si ansamblului regulilor de procedura in Romania, aceste discutii n-au mers, conceptual, pana acolo, incat sa elimine birocratia si reglementarile excesive la toate nivelurile cu care se confrunta o companie.
O idee despre dimensiunile acestui impovarator ansamblu de reglementari o poate da sondajul facut de IRIS printre companii. in 1999, unei companii "tipice" din Romania i s-a cerut sa obtina intre 23 si 29 de aprobari, autorizatii, licente si permise diferite, de la diverse ministere si agentii locale.
Aceste aprobari etc. au costat firma-tip intre 11.050.000 lei si 64.090.000 lei. Pentru a completa formularele necesare obtinerii aprobarilor, firma-tip a cheltuit intre 49 si 102 zile de lucru, pentru a primi aprobarea ceruta.
Reglementarile presupun nu numai aprobari, ci si inspectii, care consuma timp si genereaza costuri. Potrivit ministerelor si agentiilor incluse in sondajul facut de IRIS, firma-tip a fost inspectata de 11 pana la 23 de ori in 1999. In urma inspectiilor, firma-tip a trebuit sa plateasca intre 3.000.000 si 17.540.000 lei.
Timpul petrecut cu pregatirea documentelor necesare inspectiilor a variat intre 14 si 38 de zile pentru firma-tip. Timpul cheltuit asteptand certificatele necesare dupa terminarea inspectiilor a fost intre 13 si 20 de zile. In ansamblu, aceste statistici arata ca povara reglementarilor e suficient de mare pentru a fi luata in discutie cu seriozitate.
Orice sistem de reglementari genereaza o serie de costuri, asa incat intrebarile care se pun sunt daca beneficiile rezultate din reglementari (siguranta publica, protectia consumatorului etc.) isi merita costurile si daca aceleasi beneficii n-ar putea fi obtinute cu costuri mai mici.
I. Inregistrarea
A. Inregistrarea firmei la Registrul Comertului
In Romania, firmele trebuie sa se inregistreze la Registrul Comertului, de la Camera de Comert si Industrie. Fiecare dintre cele 42 de judete are un Registru al Comertului, tinand de Camera de Comert si Industrie, care e o organizatie neguvernamenala.
Toate camerele sunt legate printr-o retea informationala si organizatorica. Registrul Comertului si Camera de Comert si Industrie fac eforturi pentru a-si intari puterea institutionala in Romania.
Inregistrarea se face la Camera de Comert si Industrie, in functie de locul unde va functiona firma. Firmele primesc un numar de identificare si sunt recunoscute oficial ca persoane juridice. Scopul inregistrarii e de a legaliza participarea firmei la procesul economic, in ceea ce priveste adresa si tipul de activitate.
Pe langa inregistrarea la Registrul Comertului, firmele trebuie sa se inregistreze si la autoritatile fiscale si, in functie de activitatea pe care o vor desfasura, sa obtina aprobari atat de la autoritati nationale, cat si de la autoritatile locale.
Recent, s-au facu progrese in a combina inregistrarea fiscala cu inregistrarea companiei. Departamentele implicate colaboreaza pentru stabilirea si punerea in aplicare a unei proceduri unice, care functioneaza deja in Bucuresti si in una sau doua localitati din tara.
Firmele trebuie de asemenea sa se inregistreze la Fondul asigurarilor de sanatate, la Fondul de pensii si la Fondul de somaj. Pentru asta, ele se inregistreaza la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si la Agentia Nationala pentru Formare si Ocupare a Fortei de Munca.
Intr-un demers incurajator, Registrul Comertului incearca sa incorporeze aceste inregistrari in procesul de inregistrare a firmei, avand pentru asta acordul deplin al autoritatilor implicate.
Noua procedura functioneaza in Bucuresti si, in cateva saptamani, se asteapta sa devina operationala si in tara. E nevoie si de alte demersuri pentru a simplifica procedurile de inregistrare, iar Registrul Comertului s-a implicat in acest proces de reforma.
Pentru inregistrarea unei firme, e necesara urmatoarea documentatie. Obtinerea tuturor documentelor cerute presupune un consum de timp.
1. Contract de inchiriere pentru sediul firmei, inregistrat la autoritatile fiscale, daca persoana care inchiriaza e persoana fizica, sau acte de proprietate, daca sediul e inchiriat de la o persoana juridica. In cazul unei subanchirieri, pe langa contractul de inchiriere, se cere un act care sa certifice dreptul de a subanchiria sau acordul proprietarului ca spatiul poate fi subanchiriat.
2. Daca sediul firmei e intr-un bloc de locuinte, aprobarea asociatiei locatarilor.
3. Dovada deschiderii unui cont bancar si a unui depozit bancar pe numele companiei (capitalul social), la o banca autorizata sa functioneze in Romania. De obicei, se foloseste o scrisoare de confirmare din partea bancii. Capitalul minim e intre 2 si 25 de milioane de lei, in functie de tipul de activitate al firmei.
4. Daca exista echipament care se considera contributie in natura la capitalul inregistrat al firmei, trebuie descris in detaliu intr-o anexa a actului de constituire a firmei, trebuie atasat actul de cumparare, cu numele respectivului actionar sau partener in calitate de cumparator, si trebuie sa exista o dovada a valorii sale. Se cere de asemenea un document semnat de cumparator si de companie, prin care sa se inregistreze livrarea si primirea echipamentului de catre companie, pe data la care echipamentul devine parte a activelor companiei.
5. Actul de constituire a companiei, semnat si autentificat la notar (un singur document folosit ca act de constituire si statut).
1. Un certificat care sa arate ca numele companiei poate fi obtinut de la Registrul Comertului.
Studiu realizat de: The Center for Institutional Reform and the Informal Sector (IRIS), University of Maryland College Park, MD USA
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
