Taie în fiecare an facturi de peste 120 mil. euro, exploatează 25.000 de hectare de teren arabil însă crede cu tărie că agricultura locală se află în mare pericol din cauza asaltului străinilor "însetaţi" de preţul mic al terenurilor româneşti. Mihai Anghel, proprietar al grupului Cerealcom Dolj, se teme că în zece ani pe ogoare se va vorbi italiană, daneză sau spaniolă.
"Pe noi ne paşte un mare pericol pentru că terenurile sunt cumpărate de alţii, despre străini vorbesc. Terenurile agricole de la noi sunt cumpărate de străini pe bandă rulantă. După ce am rămas fără toate celelalte (obiectivele industriale - n. red.), rămânem şi fără pământ. În zece ani nu o să mai discutăm de proprietari români de pământ şi marele pericol este că avem consfinţit prin lege dreptul de proprietate asupra pământului", spune omul de afaceri, care se numără în topul primilor trei producători agricoli de pe piaţa locală.
Interesul investitorilor străini este vizibil în condiţiile în care în ultimii ani aceştia au ajuns să deţină în România aproximativ 700.000 de hectare de teren arabil, 8,4% din total, potrivit unei statistici făcute publice la sfârşitul anului trecut de Ministerul Agriculturii (MADR). Valoarea investiţiilor făcute de străini în terenurile arabile locale se cifrează la circa 1,5 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF, ce au în vedere un preţ mediu de 2.000 de euro/hectar. Investitorii danezi, italieni, britanici sau americani nu pot cumpăra teren la liber în România, ei fiind obligaţi să facă achiziţiile prin intermediul companiilor înregistrate local. Această barieră s-a dovedit însă ineficientă în faţa "setei de pământ" a investitorilor. Cum poate fi frânat acest val de achiziţii? "Menirea statului ar fi să ne asigure protecţie, ăsta este unul dintre cele mai mari pericole care ne paşte. Dacă până şi americanii recurg la intervenţia statului în economie, şi la noi statul ar fi trebuit să vină să spună "la noi terenul atât face", cel puţin la nivel declarativ. De ce în Polonia terenul este 7.000 de euro? De ce în Ungaria este 5.000- 7,000, iar la noi este gratis? Pământul nostru nu este cu nimic mai prejos decât cel polonez", crede Anghel.
Diferenţa dintre cotaţia terenurilor agricole de pe piaţa locală şi cea din alte ţări din Uniunea Europeană este vizibilă şi în statisticile oficiale, având în vedere că datele Eurostat arată că preţul terenului agricol românesc este şi de 10-15 ori mai mic decât cel din Vest. Spre exemplu, pe plan local preţul mediul al terenului arabil variază între 1.500 şi 3.000 de euro/hectar, în timp ce aceeaşi suprafaţă se tranzacţionează în Spania pentru 11.000-12.000 de euro, potrivit anunţurilor de vânzare pos tate pe internet.
"Proprietatea asupra terenului este esenţială înainte de toate. Toţi agricultorii au fost minţiţi că ei sunt fermieri, dar în realitate nu sunt nimic. Construcţia generică, casa (businessul din agricultură - n. red.), noi românii o construim pe teren închiriat şi asta este o nebunie. Niciun om cu mintea la cap nu îşi face casă dacă nu are întâi pământul. Proprietatea asupra pământului ar fi creat alte premise, ai fi investit altfel", explică Mihai Anghel.
Zece mii de arendaşi
Într-o astfel de situaţie este şi Mihai Anghel, având în vedere că cea mai mare parte a terenului pe care îl exploatează este arendat de la micii proprietari din judeţul Dolj.
"Eu nu sunt mare proprietar, am 10.000 de arendaşi şi stau drept în faţa lor. Sunt cea mai mare slugă din judeţul Dolj. Am contracte de închiriere cu majoritatea lor", spune oftând Anghel, care a încheiat anul trecut cu afaceri de 35,7 milioane de euro în zona de producţie agricolă.
Pentru a-şi pune la adăpost afacerea în care investeşte de 20 de ani omul de afaceri s-a concentrat în ultima perioadă pe securizare prin achiziţia terenurilor arabile pe care le exploatează acum în arendă. Spre exemplu, în ultima parte a anului trecut omul de afaceri a luat un credit de 2,5 mil. euro de la BCR pentru astfel de investiţii. Strategia din prezent a lui Anghel este diferită faţă de acum doi ani, moment la care antreprenorul lua în considerare extinderea exploataţiei sale la 40.000 de hectare de teren arabil.
Primii paşi în agricultură: comerţul cu cereale
Cum a ajuns însă Mihai Anghel să pună în picioare grupul Cerealcom Dolj? El spune că primii paşi în business i-a făcut la începutul anilor 1990 în comerţul cu piese de schimb pentru autoturisme şi pentru tractoare, primul contact cu agricultura al antreprenorului fiind o întâmplare de conjunctură.
"Am fost inginer mecanic la fabrica Dacia din Piteşti, iar apoi am început să fac comerţ cu piese auto şi pentru tractoare. Pe parcurs am luat două tractoare, apoi două combine şi am început să fac prestări de servicii pentru fermieri. Utilajele le-am luat în contextul unui blocaj financiar la acel moment", spune omul de afaceri.
Pasul către comerţul cu cereale a fost făcut de Mihai Anghel în momentul în care s-a trezit că are curtea plină de cereale pentru că micii producători cărora le furniza servicii agricole nu aveau bani cash, aşa că plăteau în produse. În 1999 a cumpărat de la stat Cerealcom Dolj, iar în prezent divizia de comerţ cu cereale a grupului Cerealcom Dolj a ajuns să opereze capacităţi de stocare de 350.000 de tone cereale, capabilităţi comparabile cu cele ale giganţilor multinaţionali precum Cargill sau Ameropa.
"Achiziţionez cereale de la terţi şi le vând în toată lumea. Şi cerealele din producţia mea pleacă tot la export. Mai mult de două treimi din recolta trecută am dat-o la export." În următorii doi ani Cerealcom Dolj urmează să îşi majoreze capacităţile de sto care la peste 400.000 de tone prin extinderea unor silozuri, dar şi prin construirea mai multor unităţi noi.
"În prezent construim un siloz de 10.000 de tone pe Dunăre care va fi gata în vară pe care îl vom folosi pentru a încărca şi descărca cereale", explică Anghel, fără să facă alte precizări în legătură cu această investiţie.
Mai mult, omul de afaceri a achiziţionat deja teren în portul Bechet, unde vizează finalizarea în următorii doi ani a unui alt siloz de 20.000 de tone.
"Vrem să mărim şi capacitatea silozului din Segarcea cu 50.000 de tone pentru a diminua costurile logistice", spune Anghel, care poate stoca în prezent circa 13.500 de tone la Segarcea, unde are o bună parte din terenurile pe care le exploatează.
Trece la agricultura hi-tech
Dacă la nivelul diviziei de comerţ cu cereale Anghel admite că nu se poate lupta de la egal la egal cu multinaţionalele, nu acelaşi lucru se poate spune despre zona de producţie agricolă. Începând cu această vară omul de afaceri spune că va pune pe picioare un sistem hi-tech care va transforma ogorul din Dolj într-un adevărat "ceas elveţian".
"La vară voi implementa un sistem care va fi unic pentru România. Voi lucra 25.000 de hectare cu 50 de oameni. Am adus maşini agricole de cea mai mare capacitate, care sunt conduse prin satelit. Acum implementez un sistem informatic prin care voi urmări toate procesele, nu numai utilajele, ci şi integrarea lor într-un concept de acest tip." Cu ajutorul managementului informatic costurile grupului Cerealcom urmează să înregistreze reduceri "de ordinul milioanelor de euro". "Totul ţine de folosirea eficientă a utilajelor. Spre exemplu, la însămânţarea grâului suprapunerile vor fi de doi centri metri ca urmare a monitorizării prin satelit." Mai mult Mihai Anghel va controla dintr-un centru de comandă şi consumul de motorină, pesticide sau îngrăşăminte. "aceste lucruri vor fi transmise online în baza de date". Pe de altă parte, introducerea sistemului informatic va scoate de pe statele de plată ale grupului Cerealcom Dolj aproximativ 50 de oameni, jumătate din cei angajaţi pe partea de producţie.
Deşi alţi mari agricultori precum Adrian Porumboiu sau Culiţă Tărâţă au pus bazele unor adevărate holdinguri industriale prin investiţii în ferme zootehnice sau unităţi de producţie a uleiului sau pâinii, Anghel crede că mai are de lucru la optimizarea businessului înainte de a face alţi paşi către zona de procesare.
Are încasări anuale de 4 mil. euro din afacerile cu vin
Cunoscut mai degrabă pentru afacerile cu cereale, Mihai Anghel se ocupă însă şi de viticultură. Domeniul Coroanei Segarcea, afacere parte din grupul Cerealcom Dolj din 2004, a avut anul trecut încasări de aproape 4 milioane de euro, în creştere cu 25% faţă de 2010, potrivit estimărilor companiei.
"Dacă la grâu ţinta este să fac cât mai mult pe hectar, aici limităm producţia de struguri pe hectar pentru a creşte calitatea", povesteşte Mihai Anghel.
Mai mult de jumătate din cele 3 milioane de sticle umplute cu vin în fiecare an la Segarcea ajung în hotelurile şi restaurantele din toată ţara.
Ce spune despre
Preţul grâului:
Noi am trăit anul trecut preţuri istorice, dar nu ne vom mai întâlni cu asemenea preţuri la grâu. Am avut tranzacţii la 325 de euro/tonă în primăvara lui 2011. Aceste preţuri nu se vor mai întoarce.
Secetă:
Deficitul de apă în sol este relativ ridicat pentru că nu a plouat în toamnă. Este esenţial ce va fi de acum încolo. Este greu de spus acum cum va fi producţia în acest moment. Dacă aprilie şi mai vor fi secetoase producţia agricolă va coborî cu mai mult de 20%.
Preţul terenurilor agricole:
Statul ar fi trebuit să vină să spună "la noi terenul atât face", cel puţin la nivel declarativ. De ce în Polonia terenul este 7000 de euro? De ce în Ungaria este 5.000-7000 iar la noi este gratis? Ce are pământul nostru de este mai prost decât cel polonez?
Fondurile europene:
Fondurile europene sunt o amăgire. Noi absorbim tehnologie din Occident. Cei care iau fonduri europene susţin industria din vest, absorbim doar fiarele. Achiziţia acestor echipamente rezolvă problemele celor care produc aceste materiale.
Agricultura hi-tech:
La vară voi lucra 25.000 de hectare cu 50 de oameni, mai puţin de un om la 500 de hectare. Am adus maşini agricole de cea mai mare capacitate ce sunt conduse prin satelit. Implementez şi un program informatic de urmărire a proceselor.
Relaţia cu băncile:
Lipsa creditării nu mi-a ţinut afacerea pe loc datorită faptului că de fiecare dată când am luat banii nu am întârziat niciodată cu plăţile.
Noţiunea de fermier:
În România nu există fermieri, noţiunea de ferma e clară, este noţiunea de proprietate asupra pământului. S-a creat sentimentul, de apropiere fizică, de comunitate. Apropierea este reflectată şi pe costumele naţionale. Asta arată o anumită mentalitate care ne curge prin sânge. Stând împreună am lăsat suprafeţe imense la un loc, ăsta este specificul agriculturii noastre.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
