Dupa primele 18 luni de guvernare, activitatea guvernului Tariceanu s-a demostrat a fi extrem de asemanatoare cu cea a guvernului Nastase, releva un studiu efectuat de Institutul de cercetari politice Pro, denumit Profilul Guvernului Unic.
Desi guvernul Nastase s-a definit unul de centru stanga, iar guvernul condus de Tariceanu, unul de centru dreapta, domeniile de interes ale celor doua guvernari, adica cele spre care s-au indreptat majoritatea hotararilor de guvern (HG), "arata o compatibilitate mai mare intre cele doua mandate decat doresc sa o recunoasca partidele implicate", arata studiul. Asadar, desi seful actualului guvern, Calin Popescu-Tariceanu este constant criticat de membrii fostei guvernari PSD pentru politicile guvernamentale si le reproseaza la randul sau pesedistilor esecurile guvernarii social-democrate, in fapt luand in considerare hotararile de guvern, cele ale dreptei au reglementat aceleasi domenii ca si cele ale stangii , adica strategia guvernarii a fost in mare aceeasi.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, autorii studiului au luat in considerare hotararile de guvern emise in primele 18 luni de mandat de catre guvernele conduse de Victor Ciorbea (1997-1998), Adrian Nastase (2001-2002) si Calin Popescu-Tariceanu (2005-2006), pe care le-au impartit in 20 de domenii, inspre care erau indreptate hotararile si in functie de tipurile de actiuni stipulate in HG. Desi au fost analizate trei guvernari, diferente majore s-au observat intre guvernul condus de Ciorbea si guvernele Nastase si Tariceanu, dar nu si intre ultimele doua.
Din cele 1.959 de HG emise de guvernarea PSD, cele mai multe, in proportie de 25,93% au fost menite sa reglementeze domeniul administratiei, 10% economie, 6,07% pentru infrastructura. Conform aceluiasi model, guvernarea formata din Alianta Dreptate si Adevar, Partidul Conservator si UDMR au emis 2.695 de HG dintre care 27,24% in domeniul administratiei, 6,6% pentru economie si 6,6% pentru infrastructura. In ceea ce priveste HG indreptate catre administratie, emise atat de guvernul Tariceanu cat si de guvernul Nastase, s-a remarcat o crestere drastica a numarului acestora fata de guvernarea CDR, care a emis de doua ori mai putine. Specialistii spun ca acest lucru se datoreaza presiunii exercitate de catre UE, care impunea o reglementare stricta a administratiei si datorita procesului de descentralizare accentuat. Diferentele se remarca la tipul de HG emise. In timp ce actualul executiv a emis HG-uri referitoare la aprobari de fonduri, transferuri de bunuri si imobile, guvernul PSD s-a concentrat asupra inlocuirii reprezentantilor guvernului din teritoriu, elaborarii de strategii administrative si transferului de bunuri si imobile.
La capitolul economie, guvernul Nastase si guvernul Tariceanu au emis 196, respectiv 178, HG-uri, sensibil mai multe decat cele 123 ale CDR. Diferenta dintre guvernul Tariceanu si guvernul Nastase se poate explica din prisma faptului ca filosofia economica de dreapta reclama o interventie mai scazuta a statului in economie. In cazul infrastructurii/transporturilor, numarul mare de hotarari de guvern a scazut de patru ori in timpul guvernelor Tariceanu si Nastase fata de numarul celor emise de guvernul Ciorbea.
Cercetarea evidentiaza ca PSD a schimbat optica in acest domeniu, de aceea a avut loc si o scadere importanta a HG-urilor in domeniul infrastructurii. Iar guvernul Tariceanu a continuat doar linia PSD. Astfel, "ca imagine generala, din perspectiva HG-urilor emise, Guvernul Tariceanu nu aduce o schimbare radicala. Nu exista diferentieri doctrinare majore intre actuala guvernare de centru-dreapta (definita astfel cel putin din perspectiva discursului sau a propriei afilieri doctrinare) si cea anterioara, de centru-stanga. Acestea nu se vad nici in modul in care este judecata interventia statului in economie, nici in ponderea HG referitoare la politicile sociale. Ultimele doua mandate sunt similare din aceasta perspectiva", arata cercetarea.
Institutul sustine de asemenea ca prin prisma cifrelor obtinute dupa contabilizarea hotararilor de guvern se demonstreaza nu numai ca cele doua guvernari seamana, ci si ca exista o criza majora de proiect in vederea guvernarii si o criza de identitate politica a partidelor aflate la guvernare.
Mai mult, se arata ca alegerile duc mai degraba la o "rotativa" guvernamentala decat la schimbari de fond. Alte concluzii releva ca numarul hotararilor de guvern a crescut de la un mandat la altul si ca deosebirile dintre guvernari sunt fie punctuale, fie artificiale, dar in niciun caz structurale.
Argumentele care ar putea explica aceste concluzii sunt, conform autorilor, organizarea, integrarea europeana, gradul de libertate, relatia cu birocratia, capacitatea de a mobiliza specialisti, relatia dintre guvernare si imagine, presiunea publica, viziunea politica. In ceea ce priveste organizarea, autorii sustin ca PNL a continuat linia de guvernare a PSD, deoarece instaurarea in fruntea guvernului a fost una neasteptata, neexistand planuri detaliate in privinta strategiei de guvernare spre deosebire de cazul CDR in 1997 si PSD in 2001.
Libertatea in actul guvernarii a fost afectata de-a lungul timpului. Desi in 1990 eliberarea de constrangeri interne si externe a dus la un sentiment de mare victorie pentru noile elite politice, care se vedeau dintr-o data capabile sa isi defineasca propriul ritm de activitate, pe parcursul anilor constrangerile au reinceput sa apara (fie din relegitimarea unor factori interni - fie din aparitia unor actori externi activi, precum Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Consiliul Europei sau Uniunea Europeana).
Un factor al asemanarii guvernarilor Nastase si Tariceanu il constituie si faptul ca elitele administrative din ministere si din institutii au reusit sa ramana pe pozitii in ciuda schimbarilor politice. Aceasta a facut ca mare parte din fluxurile decizionale din ministere si din alte institutii sa fie constant.
Inertia guvernarilor se datoreaza si unui deficit de specialisti in ceea ce priveste actul executiv. Invatamantul universitar produce doar de cativa ani generatii de absolventi cu specializari utile pentru administratia publica, iar integrarea acestora in structurile de la varf va fi un proces care va mai dura. De aceea, se poate considera ca inertia mecanismelor specifice birocratiei din perioada de dinainte de 1989 va fi inca simtita o perioada de timp de acum inainte.
Absenta specialistilor se mai datoreaza si unui alt fenomen, care merita o analiza aparte, mult mai detaliata: prevalenta imaginii in fata performantei executive. Pentru guverne, ca si pentru politicieni in ansamblu, a devenit mai simplu sa stimuleze crearea unei imagini favorabile despre activitatea politica decat sa forteze obtinerea de performanta executiva in sine. Accentul pe discurs, in consecinta, a devenit prioritar comparativ cu accentul pe guvernare.
O ultima justificare a concluziilor o reprezinta faptul ca exista o lipsa de viziune politica si doctrinara a programelor de guvernare. Majoritatea partidelor (nu doar cele care au ajuns la putere) au abordari similare in ceea ce priveste actul de guvernare. Programele sunt asemanatoare, fapt care elimina din start chiar si pretentia unei comparatii revelatoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
