La doua zile distanta de alegerile generale, Germania traieste o stare de incertitudine. Sondajele arata ca nici una dintre cele doua mari coalitii, social-democratii (SPD) aliati cu verzii si crestin-democratii (CDU/CSU), aliati cu liberalii (FDP) nu vor obtine majoritatea in camera inferioara a Parlamentului (Bundestag).
In acest caz, ideea unei coalitii intre SPD si CDU este din ce in ce mai vehiculata, desi oficial este respinsa de ambele parti. Dar aceasta s-ar putea dovedi a fi singura solutie - ar fi pentru a doua oara in istoria Germaniei cand social-democratii si crestin-democratii ar guverna impreuna. La acest moment, CDU este cotat in sondaje cu 42% din optiuni, iar aliatii lor liberali cu 6,5%, adica 48,5% in total. SPD ar obtine, potrivit sondajelor, 33,5%, in vreme ce aliatii lor ecologisti ar obtine 7% din voturi, adica 40,5%.
Partidul stangii (Linkspartei), nou creat, ar deveni a treia forta, fiind cotat in sondaje cu 8-8,5%. Asadar, impreuna, intregul spectru de stanga ar putea aduna mai multe voturi decat dreapta, dar insuficient pentru o majoritate. Insa partidul lui Schroeder nu vrea sa auda de o coalitie cu Linkspartei, o formatiune comunista si xenofoba a carei tinta in campanie a fost tocmai partidul condus de actualul cancelar.
O alianta a crestin-democratilor cu social-democratii devine o idee plauzibila, care ii lasa insa in afara ecuatiei atat pe verzii actualului ministru de externe Joscka Fischer, cat si pe liberali.
Frecventa la nivel regional, o alianta intre social-democrati si crestin-democrati s-a petrecut o singura data la nivel national, intre 1966 si 1969.
Costurile aliantei SPD-CSU
Asadar, ar fi posibil, dar cu ce costuri? Deja ambele aliante au facut concesii serioase in interiorul formatiunilor lor, la alcatuirea programelor electorale. Viziunile privind economia, fiscalitatea, sanatatea, protectia sociala, ale stangii si ale conservatorilor sunt, in toate aceste puncte, diferite.
Economistii cred ca o astfel de alianta va intarzia aplicarea reformelor economice atat de necesare Germaniei. La situatia ca nici o coalitie sa nu atinga majoritatea a contribuit din plin Partidul Stangii (Linkspartei)- crescut pe structura fostului partid comunist din Germania de Est, condus de Gregor Gysi si intarit cu rebelii fostului ministru de finante Oskar Lafontaine, plecati anul trecut din partidul lui Gerhard Schroeder, pe care l-au acuzat ca a virat spre liberalism. In landurile din Est, acest partid comunist si xenofob este cotat cu 30% din intentiile de vot - si asta, in ciuda faptului ca, de la caderea zidului Berlinului, guvernele federale de stanga si de dreapta au pompat in est nu mai putin de 1.500 de miliarde de euro. Crezuta de multi moarta si ingropata intre ruinele zidului Berlinului, fantoma comunismului s-a ridicat din mormant hotarata sa bantuie parlamentul german.
Trei versiuni ale postcomunismului
Paradoxul acestor alegeri istorice este ca electoratul german are de ales, la principalele trei forte politice, trei versiuni ale postsocialismului: Lafontaine, seful comunistilor care vor ajunge a treia forta politica din Germania, Schroeder si Merkel. Lafontaine, care isi spune el insusi "eurocomunist", este un nostalgic al fostului partid comunist din Germania de Est. In tinerete, militant activ in miscarea de stanga, Schroeder este afiliat tendintei "stamokap" (s-ar putea traduce prin capitalism monopolist de stat), care critica societatea vest-germana plecand de la teorii importate direct din ideile Partidului Comunist Francez al lui Georges Marchais.
Pragmatic, Schroeder si-a abandonat idealurile revolutionare de tinerete, dar nu si ostilitatea fata de "imperialismul american". In ceea ce o priveste pe Merkel, ea este singura care a cunoscut o educatie comunista completa in Germania de Est. Merkel nu poate fi acuzata ca a apartinut nomenclaturii, dar nici disidentei organizate, desi ar fi putut sa o faca. Ideile sale actuale despre crestere, progres, apetenta sa pentru "teorii stiintifce" si moralismul egalitar, provin dintr-o educatie comunista reusita. Politologul francez Alexandr Adler, un bun cunoscator al Germaniei, vorbeste despre alegerile de duminica ca despre "o lunga si dureroasa trecere spre modernitatea absoluta". Si se explica. Germania anului 1945 s-a intors spontan spre valorile crestinismului - singurul care s-a opus, oricat de putin eficient, nazismului. Germania anilor ?"70 si-a recuperat "exilatii" (cancelarul Willy Brandt) si "semi-evreii" (cancelarul Smidt), a caror ostilitate fata de nazism a fost extrem de radicala. Germania anului 2000 a cooptat si a exorcizat in aceeasi miscare ultima generatie de comunisti. Germania lui 2005 se confrunta (si trebuie sa faca fata) cu renasterea unui comunism populist, naiv si analfabet, care obliga SPD sa-si retraga propriii comunisti in planul doi, dar sa si conlucreze cu o dreapta conservatoare, acum impacata cu democratia, dar condusa, ea insasi, de un excelent produs al scolii comuniste din primul stat al "muncitorilor si taranilor pe pamant german".
Programul CDU/CSU
Sub conducerea lui Merkel, crestin-democratii par hotarati sa inaspreasca reforma inceputa de guvernul lui Schroeder.
Economic. CDU doreste flexibilizarea pietei muncii si reformarea sistemul asigurarilor de sanatate, prin impunerea unei cotizatii fixe, indiferent de salariu, cu scopul de a scadea pretul mainii de lucru. In schimb, intentioneaza sa creasca valoarea TVA de la 16 la 18%, pentru a compensa golurile bugetare. Urmareste o relaxare fiscala - 39% cota maxima (45% in prezent) si 12% cota minima (16% in prezent). Au cochetat o vreme cu introducerea unei cote unice de impozitare de 25%.
Politica externa. Merkel preconizeaza reinnoirea relatiilor cu Statele Unite, care au intrat intr-un impas in timpul guvernarii lui Schroeder. In schimb, nu pare a avea afinitati cu presedintele rus, Vladimir Putin, prieten al actualului cancelar. Merkel este mai apropiata de premierul britanic Tony Blair decat de presedintele francez Jacques Chirac, ceea ce va duce la consolidarea curentului liberal, in detrimentul unei Europe sociale.
Extinderea UE. Merkel si liderii CDU cred ca procesul ar trebui sa ia o pauza. Angajamentele cu Romania si Bulgaria trebuie respectate, dar cele doua tari se vor integra " doar daca vor fi pregatite". Nu doreste integrarea Turciei.
Sistemul electoral german
Bundestagul (camera inferioara) este compus din 598 de deputati - jumatate dintre ei sunt alesi in circumscriptii, prin vot uninominal majoritar, cealalta jumatate sunt alesi proportional, pe lista de partid. Asadar, alegatorul are doua buletine - unul pentru candidatii alesi uninominal si unul pentru lista de partid. Hotarator pentru configuratia Bundestagului este votul pe lista de partid, intrucat procentul de reprezentare parlamentara obtinut de fiecare formatiune inscrisa in cursa este dat de procentul pe tara al acestui vot. Pragul electoral la acest vot este de 5% pe tara. Mai intra in Parlament partidele care au castigat cel putin trei circumscriptii la votul uninominal. De pilda, fostii comunisti din est - Partidul Socialismului Democratic - au castigat, la alegerile din 1994, patru circumscriptii uninominale si au intrat in Bundestag, chiar daca pe tara au castigat procente sub pragul electoral - 4,4%. Exista situatii in care se acorda mandate suplimentare partidelor care obtin, intr-unul din cele 16 landuri, un numar de mandate uninominale superior procentajului obtinut in acel land, la votul pe lista. (Sunt valide mandatele uninominale obtinute chiar daca adunate cu cele obtinute la votul pe lista este depasit numatul total de mandate atribuite prin lege respectivei circumscriptii). In 2002, SPD a fost la egalitate, la votul pe lista, cu CDU/CSU, dar i-a devansat pe crestin-democrati intrucat a obtinut cinci astfel de mandate. Asadar, Bundestagul dizolvat in urma cu o luna a avut 605 deputati, fata de 598 de deputati cat era prevazut de legea electorala. In istoria postbelica a Germaniei, un singur partid a obtinut majoritatea absoluta in Parlament - CDU, in 1957.
Programul SPD
Sub conducerea lui Schroeder, social-democtatii vor sa continue reformele incepute, despre care spun ca incep sa dea roade.
Economic. Se concentreaza mai ales pe intentia de dinamizare a economiei prin aplicarea unor reforme ale legislatiei privitoare la piata muncii - mai putine fonduri de somaj, mai putina protectie sociala, mai multe drepturi pentru angajatori. Li se reproseaza ca reformele incepute au esuat: Germania a stagnat din punct de vedere economic in cel de al doilea trimestru al anului, iar rata somajului se mentine in continuare la peste 12 % din forta de munca activa. Vor sa introduca o taxa suplimentara pentru contribuabilii cu venituri mari.
Politica externa. Vor sa mentina relatiile cordiale cu Franta si Rusia. Dar spun ca vor sa-si amelioreze si relatiile cu SUA afectate inaintea inceperii razboiului din Irak. Vor ca Germania sa fie reprezentata in Consiliul de Securitate al ONU.
Extinderea UE. Cred ca procesul trebuie continuat, in ciuda "pauzei de reflectie". Sunt favorabili aderarii Romaniei si Bulgariei, dar cer reforme in aceste tari. Cred ca promisiunea UE de incepere a negocierilor cu Turcia, la 3 octombrie, trebuie respectata.
Angela Merkel (CDU/CSU)
Angela Merkel (51 de ani), care ar putea deveni prima femeie cancelar din istoria Germaniei, este un crestin-democrat atipic care, chiar daca nu s-a facut iubit de membrii partidului sau, si i-a atras totusi.
Originara din fosta Germanie de Est si prima femeie care a ajuns lider al unui mare partid german, a fost comparata cu britanica Margaret Thatcher.
Nascuta pe 17 iulie 1954 la Hamburg, in nordul tarii, ea a crescut la Templin, orasel din fosta RDG, unde tatal sau era pastor protestant.
Este de profesie fizician. Cu putin inaintea reunificarii Germaniei, in 1990, Merkel s-a inscris in CDU, unde a fost remarcata de Helmut Kohl, care a numit-o in functia de ministru al tineretului si apoi de ministru al mediului.
Iesita din umbra in aprilie 2000 ca salvatoare a unei CDU aflata in deruta dupa dezvaluirea existentei unor conturi secrete ale lui Helmut Kohl, ea a devenit tinta operatiunilor de subminare din partea aripii dure a conservatorilor. Ea a fost devansata de liderul Uniunii Crestin-Sociale (CSU), Edmund Stoiber, in cursa pentru candidatura conservatoare la postul de cancelar la alegerile din septembrie 2002, insa acesta a fost invins in alegeri de Gerhard Schroeder.
In iunie 2003, ea a reusit sa il impuna ca sef al statului pe candidatul CDU, Horst Koehler, fostul director al Fondului Monetar International si contracandidatul lui Wolfgang Schauble, fosta "mana dreapta" a lui Kohl.
Gerhard Schroeder (SPD)
Inaintea alegerilor din 1998 despre Gerhard Schroeder, (61 de ani) circula o gluma: se spunea ca, pe cand era tanar deputat, s-a agatat de portile guvernului de la Bonn si a inceput sa tipe: Vreau sa intru! A intrat ca sef al guvernului dupa alegerile din 1998, cand l-a invins pe redutabilul Helmuth Khol, aflat in fotoliul de cancelar de 16 ani.
In adolescenta a muncit pentru a-si finanta studiile, inainte de a intra in politica si a fi ales cancelar social-democrat, sub semnul "noului centru" in 1998. Nascut la 7 aprilie 1944 la Mossenberg, in vestul tarii, Gerhard Fritz Kurt Schroeder nu si-a cunoscut tatal, mort pe front, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Romania. Absolvent de bacalaureat la varsta de 22 de ani, Schroeder se inscrie la Facultatea de Drept, platindu-si scolarizarea din salariul incasat pe santierele de constructii.
In 1980, la varsta de 36 de ani, Schroeder este ales, pentru prima oara, deputat in Bundestag. Devine, apoi, ministru-presedinte al landului Saxonia Inferioara, intre anii 1990 si 1998.
La alegerile legislative din 2002, cand sondajele de opinie preziceau victoria contracandidatului sau conservator, Edmund Stoiber, Schroeder a reusit o rasturnare de situatie, dupa o campanie acerba impotriva razboiului din Irak si dupa ce si-a demonstrat capacitatile de gestionare a crizei create de inundatiile din estul tarii. Ar putea pierde alegerile din cauza indepartarii electoratului social-democrat, care este marcat de dureroasele reforme sociale aplicate de guvernul pe care l-a sprijinit. iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
