Cursul leu/dolar inca ramane principala ancora psihologica pentru piata cand vine vorba de asteptari inflationiste.
Intr-o anumita masura, legatura dintre evolutia cursului leului in raport cu moneda americana a fost "franta" de banca centrala in vara anului trecut, cand piata romaneasca a vazut ce nu mai spera sa vada: cursul leu/dolar intr-o scadere consistenta.
Intre timp, BNR a inceput sa mute atentia publicului din ce in ce mai mult spre euro, prin cotarea directa a monedei europene, dar si printr-o raportare curenta la cosul implicit format din euro in proportie de 60% si dolar - 40%.
Si totusi, reflexul raportarii la dolar ramane adanc inradacinat in piata. Si cea mai buna dovada este ca, desi in numai cinci luni euro a crescut cu peste 9% fata de leu, aceasta depereciere aburpta a monedei nationale nu s-a transmis decat in mica masura in inflatie. In schimb, scaderea dolarului - "experimentata" in premiera vara trecuta - a functionat pentru piata ca un sedativ, atenuand inclusiv presiunile pentru majorari salariale, in conditiile in care inflatia lunara a stat relativ jos, iar castigurile in dolari au crescut.
Patrunjelul din piata nu mai este la fel de sensibil la deprecierea leului fata de euro, cum era pe vremea cand moneda nationala slabea in fata dolarului.
Desigur, se poate spune ca dolarul detine inca o pondere mai mare decat euro in cosul de bunuri pe baza caruia se calculeaza indicele preturilor de consum. Tarifele la utilitati sunt legate de cursul leu/dolar (mai ales atunci cand acesta creste), insa accizele, de exemplu (in primul rand la carburanti) sunt exprimate in euro. Si totusi, mecanismul de transmitere a deprecierii leului in inflatie nu pare sa functioneze la fel in cazul raportului leu/euro. E drept ca viteza de transmitere este temperata de folosirea de catre banca centrala a cosului euro/dolar, care atenueaza eventualele socuri. Oricum, ar mai putea dura ceva timp pana cand preturile de pe piata sa devina cu adevarat sensibile la evolutiile cursului leu/euro, care, mai devreme sau mai tarziu, va inlocui cosul, devenind singura referinta pe piata valutara. Pana atunci insa este de asteptat ca si inflatia sa scada suficient de mult si sa se stabilizeze intr-o asemenea masura incat influenta cursului de schimb al leului sa devina una marginala. In 2004, economia romaneasca ar putea ajunge sa lucreze, in sfarsit, in conditiile unei inflatii de o singura cifra, proiectul de buget pe anul viitor fiind construit pe un scenariu care are la baza o rata a inflatiei de 9 calculata decembrie la decembrie.
Romania ar scapa astfel de lantul asteptarilor inflationiste alimentate permanent de modificarile cursului de schimb al monedei nationale. Cat timp inflatia ramane ridicata, agentii economici stau cu ochii pe cursul de schimb, preluandu-i si chiar anticipandu-i modificarile in preturile produselor.
Legatura curs-inflatie rezista
Inflatia in Romania continua sa fie alimentata in mare masura de dinamica ratelor de schimb ale leului, prin preluarea modificarilor acestora atat in preturile producatorilor, cat si in preturile la consumator. Exista insa semnale potrivit carora, in ultima vreme, legatura dintre depreciere si preturile de productie slabeste. In masura in care intreruperea acestui mecanism de transmise va ajunge si la preturile la consumator, relevanta cursului de schimb ca ancora nominala pentru inflatie va deveni din ce in ce mai mica, usurand tranzitia la politica de tintire a inflatiei. Acestea sunt cateva din concluziile lucrarii "Transmisia modificarilor ratelor de schimb in inflatie", publicata recent de Nikolai Gueorguiev, economist in cadrul departamentului Europa I al Fondului Monetar International (FMI) si care analizeaza relatia dintre cursul de schimb si rata inflatiei din Romania. La lucrare a colaborat si Neven Mates, negociatorul-sef al FMI pentru Romania.
Utilizarea cursului de schimb ca ancora antiinflationista a fost singura optiune a Romaniei pentru combaterea inflatiei in perioada 1997-2002, intrucat deprecierea ratei de schimb valutar are o influenta masiva si rapida asupra inflatiei in Romania, se arata in studiul economistului FMI.
Aceasta este o caracteristica specifica tarilor in tranzitie, dar si in tarile in dezvoltare, in general, unde rata de transmisie a deprecierii in inflatie este si mai ridicata si mai rapida decat in economiile dezvoltare. Literatura economica arata ca, pe masura ce legatura de transmise slabeste, scade si inflatia. Amploarea fenomenului de transmisie este legata de gradul de deschidere al economiei, de ciclul economic in curs la un moment dat, precum si de eventuale pozitionari initiale nesustenabile ale cursului de schimb, si, nu in ultimul rand, desigur, de nivelul inflatiei.
Potrivit autorului, in ultimii cinci ani, cresterile cursului de schimb in Romania au fost transferate intr-o proportie semnificativa in mod rapid in majorari ale ratei inflatiei. Gueorguiev apreciaza ca deprecierea nominala a leului fata de principalele valute a fost resimtita in proportie de 60-70% in preturile de productie si de 30-40% in preturile de consum, in functie de valuta aleasa ca referinta, respectiv dolarul sau euro.
De asemenea, cea mai mare parte a acestei influente a fost resimtita intr-o perioada de 12 pana la 15 luni. Astfel, intrucat parghiile de politica monetara nu pot avea efecte intr-un interval atat de scurt, recurgerea la cursul de schimb ca instrument de combatere a inflatiei pare sa fi fost singura optiune posibila, argumenteaza Gueorguiev.
In studiu se mai precizeaza ca proportia in care cursul afecteaza inflatia depinde de valuta luata in considerare. In ceea ce priveste dolarul american, transferul cresterii cursului de schimb s-a dovedit net mai ridicat, daca nu chiar si mai rapid decat in cazul euro.
In politica sa monetara, BNR a folosit si inca foloseste cursul de schimb in principal ca pe o ancora nominala pentru inflatie. In alegerea traseului cursului de schimb, banca centrala trebuie sa gaseasca un echilibru intre mentinerea trendului de scadere a inflatiei si evitarea unei aprecieri reale nesustinute a leului negarantate, care poate aparea atat timp cat restructurarea din economie si implicita crestere a productivitatii muncii raman in urma.
In plus, in cazul in care leul se intareste prea mult, competitivitatea externa este afectata, iar cursul de schimb devine nesustenabil. De asemenea, banca centrala se poate vedea nevoita sa tempereze aprecierea in momentul in care apare nevoia franarii importurilor, asa cum ar putea fi cazul in aceasta vara.
Din aceste motive, evaluarea cursului de schimb real, si, in special, incercarea de a determina daca rata reala este supra- sau subevaluata, reprezinta o problema cruciala pentru politica monetara.
Legatura stransa dintre cursul leu/dolar si inflatie este explicata de autor prin faptul ca majoritatea importurilor Romaniei sunt inca denominate in dolari. Reprezentantul FMI afirma ca raportul nu se va schimba foarte curand, astfel incat Romania ar trebui sa mentina in continuare dolarul intre valutele de referinta, cel putin atat timp cat cursul de schimb iti mentine rolul de ancora pentru inflatie.
Prelucrarea datelor, arata ca, de la jumatatea lui 2001 rata de schimb a fost principalul determinant al preturilor de productie, contribuind cu o pondere de peste 50% la cresterea preturilor la consumator.
In conditiile in care evolutia cursului leu/dolar s-a inversat, la jumatatea lui 2002, devenind descendenta, aceasta s-a reflectat atat in evolutia preturilor la producator cat si la consumator. Aceasta explica in buna masura scaderea peste asteptari a inflatiei in 2002, pana la 17,8% fata de o tinta de 22%.
In studiu se mai arata ca rata de transfer a scazut, recent, in ceea ce priveste preturile de productie, ceea ce inseamna ca relevanta cursului de schimb ca ancora nominala ar putea scadea, facilitand trecerea la politica de "tintire a inflatiei", anuntata de Banca Nationala pentru inceputul lui 2005. La acel moment, inflatia ar trebui sa coboare spre 5-7%. tintirea inflatiei este asociata cu o mai mica atentie acordata cursului de schimb, in conditiile scaderii volatilitatii acestuia.
Gueorguiev considera ca dovezile in privinta slabirii legaturii de transmisie nu sunt insa suficient de concludente, cursul de schimb avand inca o foarte mare influenta asupra inflatiei exprimata in preturi de consum si in preturi de productie. Ceea ce inseamna ca BNR mai are de lucru pana sa "franga" de-a binelea legatura dintre cursul de schimb al leului si asteptarile inflationiste.
razvan.voican@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
