Un londonez: M-am facut taran roman

Visul mai tuturor romanilor este de a emigra intr-una din tarile din Vest. Atrasi de mirajul banilor si de bunastarea occidentala, multi renunta la tot ce au in tara in speranta ca se vor capatui dincolo de granite. Exista insa si exceptii. Un londonez get-beget, bunaoara, dublu licentiat, in istorie si engleza, si-a gasit linistea intr-un satuc din Romania, langa Cluj. De trei ori pe saptamana merge "la oras", pe bicicleta. E lector la Universitatea "Babes-Bolyai", unde preda pentru numai doua milioane de lei pe luna. Nu e deranjat de faptul ca a fost calcat de hoti, ca nu are baie in casa si nici ca nu are apa decat in curte. Apreciaza alte lucruri: "Englezii si-au pierdut spiritualitatea. La ei, totul se reduce la a face bani, cat mai multi bani, ca sa poata iesi linistiti la pensie, sa stea intr-un fotoliu si sa se uite la televizor", spune profesorul. In satul unde a ales sa se stabileasca, englezul a devenit foarte cunoscut si respectat, dupa ce a salvat un purcel cazut intr-o fantana. E cunoscut insa si pentru ca organizeaza cursuri de jonglerie, pentru copiii din partea locului. O poveste plina de farmec, in fotoreportajul urmator.

In Europa de Est Richard Proctor s-a nascut in Marea Britanie, in apropiere de orasul York. Studiile si le-a facut in Londra, reusind sa obtina o dubla licenta, in engleza si istorie.

Prima calatorie in Estul Europei a facut-o in anul 1994, ca membru al organizatiei umanitare franceze TSLT, specializata in educatie alternativa a copiilor care isi duc viata in zone de razboi. Experienta care l-a marcat cel mai profund a trait-o cu copiii din Kosovo: "Niciodata in viata mea nu am crezut ca voi vedea ceea ce am vazut acolo. Sute de locuinte devastate, totul in jur era prabusit sau pe cale sa se prabuseasca. Nimic nu mai era normal acolo. Copiilor nu le venea sa creada ca exista locuri pe Pamant unde nu sunt arme si morti", povesteste Richard.

Prima oprire la Cluj a facut-o in 1995, cand un autobuz rosu, tipic londonez, a stationat in centrul orasului vreme de doua zile, membrii "expeditiei" initiindu-i pe copii in tainele jongleriei. Dupa mai multe peregrinari prin diferite orase ale tarii, Richard s-a intors in Londra.

Salariu de 2 milioane

"Englezii si-au pierdut spiritualitatea. La ei, totul se reduce la a face bani, cati mai multi bani, ca sa poata iesi linistiti la pensie, sa stea intr-un fotoliu si sa se uite la televizor. Nu mai sunt deschisi spre alte aspecte ale vietii. Au uitat sa se joace. Inchistarea lor in structuri bine determinate ii face sa semene cu marionete. M-am intors in Romania, unde Consiliul Britanic mi-a transmis ca exista un post de lector la Facultatea de Litere din Cluj. Asa ca am ajuns din nou aici", explica Richard motivul care l-a readus in Romania.

Din 1997, le preda engleza studentilor de la Litere, pentru un salariu lunar de doua milioane de lei. In paralel, si-a continuat activitatea artistica, jucand in doua spectacole cu care a facut turnee prin tara. Organizeaza regulat cursuri de jonglerie pentru studenti si copii. Viata lui s-a "mutat" la Cluj. "Niciodata nu mi-a placut aglomeratia. Orasul Cluj devine din ce in ce mai aglomerat. Oamenii incep sa copieze stilul de viata din vest. Sunt din ce in ce mai grabiti, mai doritori sa faca bani, mai neatenti la cei din jur. Evident, este o situatie diferita fata de Anglia, din cauza nivelului de trai care este scazut, insa, din punctul meu e vedere, asta nu este o scuza", marturiseste el.

Casa din Padureni

Asa se face ca Richard a fugit si de oras, dorinta lui cea mai mare fiind aceea de a-si face o gospodarie la tara. Ca sa-si poata pune visul in practica, Richard s-a intors in Anglia sa stranga ceva bani. Cand a considerat ca a adunat suficienti, s-a intors in Cluj si, dupa doi ani de stat in oras, s-a mutat la tara. Din toamna anului trecut, Richard Proctor s-a stabilit in satul Padureni, intr-o casuta cu doua odai, o veranda si o camara. In curte e plin de peri, meri si pruni. Curentul electric nu functioneaza din cand in cand, apa se scoate din fantana, iar toaleta este afara.

A avut si cateva tentative de a planta legume in gradina din fata casei. S-a "prins" doar ardeiul iute si mazarea, dar lectorul de la Facultatea de Litere este extrem de mandru de rezultat. Primul proiect este de a-si amenaja o incapere de baie in casa: "Cand sora mea a fost in vizita la mine, singurul lucru care a socat-o a fost ca nu am baie in casa. Asa ca m-am hotarat sa investesc in asta".

"Ricardo"

De trei ori pe saptamana, londonezul coboara in oras, sa-si tina cursurile la facultate, sa-si verifice e-mailul si sa mai dea ochii cu lumea.

Desi e o distanta destul de mare, Richard parcuge drumul cu bicicleta din dotare. Cand sta acasa, compune muzica sau scrie. Fragmente intregi din jurnalul sau, pe care l-a inceput o data cu prima calatorie in Estul Europei, au fost publicate intr-o revista londoneza. In prezent, lucreaza la o editie bilingva a unei carti pentru copii, "Madalina si Unchiul Vlad". Cu vecinii se intelege bine si a invatat de la ei sa vorbeasca intr-o romana neaosa. Taranii vor sa-l invete cum sta treaba cu coasa si cum sa-si aranjeze gradina. Il striga Ricardo si mai trec seara pe la el, la taclale.

"Viata mea este aici", conchide englezul, jongland cu trei maciuci tricolore. si fredoneaza, razand: "M-am facut taran roman, ma!".

Artist autodidact

Despre Richard Proctor se poate spune ca este un autodidact. Tot ceea ce face in domeniul artistic a invatat singur. La varsta de 11 ani a vazut la TV o emisiune cu jongleuri si s-a apucat sa faca exercitii cu mere prin casa, pana cand mama lui i-a pus in maini mingi de cauciuc. Pe langa jonglerie, face si pe clovnul, arta pe care a deprins-o in timpul calatoriilor sale, de la circarii ambulanti. Prefera sa joace in piese cu un singur personaj, cum este cea facuta la Cluj: "Noapte in Noiembrie", de Mary Jones, un spectacol care aduce in prim plan situatia politica din Irlanda. A participat la numeroase editii ale Festivalului International de la Sighisoara, cu numere de jonglerie.

Calcat de hotiCu toata multumirea pe care o simte, Richard nu a scapat fara sa experimenteze pe pielea lui si cateva dintre "naravurile" romanilor. La scurt timp dupa ce s-a mutat in sat, i-a fost furat cainele din batatura. Apoi, cineva i-a dat foc la gradina. Dupa incident, s-a dus la circa din Chinteni, unde politistii l-au ascultat rabdatori si l-au informat ca nu au ce face. Totusi, l-au indrumat la Politia din Cluj-Napoca. Aici a avut mai mult noroc, pentru ca, peste cateva zile, s-a trezit cu doi politisti in Padureni: "Nu stiu ce au facut, dar de atunci nu mi s-a mai furat nimic".