Stef Wertheimer: Daca vreti pace, construiti parcuri industriale

Logica este simpla: cu cat oamenii sunt mai prosperi, cu atat sunt mai inclinati sa se bucure de viata si sa renunte la conflicte. Iar oamenii sunt prosperi daca au locuri de munca platite bine. De ce sa nu le ofere parcurile industriale aceste locuri de munca?

Chiar daca se apropie cu pasi repezi de 80 de ani, Stef Wertheimer poate fi considerat un neofit in materie de clasamente ale miliardarilor planetei: el a intrat abia in 2005 pe lista celor mai bogati oameni din lume a revistei Forbes, clasandu-se pe locul 292, impreuna cu restul familiei sale, cu o avere estimata la 2,2 miliarde de dolari (aproximativ 1,6 miliarde de euro).

El ocupa insa prima pozitie in topul celor mai mari averi din Israel de ceva timp, alaturi de fiul sau Eitan.

De asemenea, potrivit site-ului themarker.com, Wertheimer conducea si in topul intreprinzatorilor israelieni care si-au cladit afacerea de la zero.

Din pozitia de proprietar al unei companii nelistate la bursa, Wertheimer a reusit sa fenteze lumina reflectoarelor, nefiind interesat de alte clasamente decat cele strict legate de productie, industrie, exporturi etc. Reticenta de a vorbi despre bunastarea sa este mascata prin afirmatii potrivit carora scopul pentru care lucreaza tine de creativitate si nu de bani.

In 1997, Eitan Wertheimer a determinat o alta companie israeliana, Discount Investment Corporation, sa-si vanda participatia la capitalul Iscar, firma familiei Wertheimer, prin refuzul de a permite ca rezultatele acesteia din urma sa fie dezvaluite in declaratiile financiare ale Discount Investment.

Zgarcit cu amanuntele despre averea personala - "nu fac bani, fac produse", spune el - , Wertheimer este insa extrem de generos in privinta amanuntelor despre realizarile sale profesionale si a planului de dezvoltare pe care l-a gandit pentru Orientul Mijlociu.

Modelul Tefen

In 2003, omul de afaceri a detaliat in cartea "Modelul Tefen - prin parcurile industriale catre o viziune economica", asa-numitul concept al "kibbutzului capitalist" - arie in care sunt reunite initiativa privata, liberalism, educatie si calitate ridicata a vietii. "Oamenii sunt periculosi cand nu au nimic de pierdut", spune Stef Wertheimer.

Ideea deschiderii de parcuri industriale in Orientul Mijlociu si la frontierele Israelului cu statele vecine se bazeaza pe teoria ca acestea vor aduce locuri de munca in zona, iar oamenii vor fi prea ocupati sa munceasca ca sa se mai angajeze in activitati teroriste. "Problema este sa cream locuri de munca si venituri. Urmatorul razboi va fi al industriei care lupta pentru piete, nu al evreilor impotriva arabilor. Razboaiele obisnuite sunt deja istorie, iar cele care inca mai au loc sunt numai ramasite ale trecutului. Oamenii credeau odata ca puterea poate rezolva problemele. Acum inteleg limitele puterii", declara industriasul, pentru publicatia Globes, la inceputul anului trecut.

Statisticile pe care le citeaza ii sprijina teoria parcurilor industriale. In Israel, companiile aflate in parcurile industriale exporta mai mult decat media nationala. Aproape 90% din vanzarile realizate in 2003 de aceste firme au fost la export, comparativ cu 37% pentru restul companiilor din industria israeliana. Raportate la numarul de angajati, vanzarile sunt in medie de 155.000 de dolari in parcurile industriale, comparativ cu 147.000 de dolari in Israel, 160.000 de dolari in Europa si 200.000 de dolari la Iscar, conform cartii mentionate.

"Inca 20 de parcuri Tefen ar insemna dublarea volumului exporturilor industriale ale Israelului si ar schimba pozitia economica, sociala si de securitate a tarii", spunea odata fostul premier Yitzhak Rabin.

Companiile aflate in parcurile industriale primesc consultanta fiscala si juridica, beneficiaza de o birocratie mai redusa, pot opera si exporta intr-un mod asemanator cu intreprinderile mijlocii, desi sunt microintreprinderi, iar dupa cei cinci ani de "incubatie" se desprind de mediul protejat al parcului industrial si isi continua activitatea in mod independent.

Serviciile de care beneficiaza sunt gratuite sau la tarife reduse, chiriile sunt subventionate sau mai mici decat nivelul pietei. "Proiectul nu este menit sa scoata profit; este o investitie. Este ca si cum ai creste copii sau ca si cum ai investi in educatie. Nu te astepti sa scoti profit din asta. Dar, cand cresc si pleaca, cand aduc valuta in Israel si cand platesc impozite, investitia va merita".

Cele patru parcuri industriale deschise de Wertheimer in Israel au zamislit deja aproape 200 de companii, numar prognozat sa depaseasca 250 pana in 2010, si genereaza vanzari de un miliard de dolari anual. Firmele localizate aici exporta aproape orice, de la CD-uri si aparatura electronica la condimente si alimente naturiste. Multe dintre ele s-au desprins din Iscar sau sunt "sateliti" ai acesteia.

Parcul de la Tefen este cel mai vechi, fiind fondat in 1985, si a fost urmat de Tel Hai, de Omer si de Lavon. Investitia in productie si export este secondata de interesul pentru arta: expozitiile de sculptura, muzeul de arta contemporana si cel destinat evreilor vorbitori de limba germana se afla printre factorii culturali care au contribuit la succesul parcurilor industriale. Muzeele de la Tefen si Tel Hai contin si o parte din colectia de automobile de epoca a lui Eitan Wertheimer, cea mai mare din Israel si printre cele mai importante din lume.

Diplomatia in serviciul firmelor

Planul pe care l-a conceput si pe care Wertheimer il promoveaza cu fervoare se inspira din Planul Marshall, cel prin care s-a reconstruit Europa de Vest dupa cel de-al doilea razboi mondial, si incearca sa atraga sprijinul financiar al Vestului pentru idealul pacii si stabilitatii in Orientul Mijlociu.

Ajutorul occidentalilor este cerut pentru deschiderea a 100 de parcuri industriale dupa modelul celui de la Tefen (care combina, in nordul Galileei, cladirile industriale cu imobilele rezidentiale si obiective culturale), parcuri care sa indeplineasca pe o perioada de cinci ani rolul de incubator pentru companii de productie si export.

Infuziile de ajutoare si credite vestice ar fi supervizate de Fondul Monetar International si de Banca Mondiala, urmand sa fie alocate cel putin pana cand PIB-ul regional pe cap de locuitor va creste la 6.000 de dolari pe an, iar disparitatile dintre statele bogate in petrol si restul tarilor din zona, pe de o parte, si cele dintre Israel si statele vecine, pe de alta parte, vor disparea.

Parcurile industriale pot conduce la dublarea veniturilor in regiunea in care sunt amplasate, sustine Wertheimer. El aminteste constant ca dezvoltarea industriala a permis deja atenuarea conflictelor in alte zone ale globului, ca Irlanda de Nord, Singapore sau Coreea de Sud.

Wertheimer si-a prezentat planul, in vara anului 2002, inclusiv comisiei pentru relatii internationale a Camerei Reprezentantilor din Congresul SUA, obtinand sprijinul mai multor politicieni americani precum fostul secretar al apararii William Cohen. Criza din Irak a deturnat insa atentia Congresului de la "miniplanul Marshall" si Wertheimer a ales sa cultive, intre timp, cooperarea regionala in estul Marii Mediterane, intre Israel, Turcia, Iordania si Egipt.

Pe langa vecinatatea cu Israelul, Iordania si Turcia mai au ca avantaj atitudinea pro-occidentala, iar cel din urma stat tinteste sa intre in Uniunea Europeana.

Pentru a fi admisa in UE, Turcia trebuie sa mareasca Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, ceea ce a favorizat deschiderea unui parc industrial din seria celor gandite de Wertheimer, in parteneriat cu intreprinzatori locali.

In paralel cu constructia parcului de la Gebze, in apropierea Istanbulului, industriasul israelian consiliaza guvernul turc la intocmirea unui pachet legislativ menit sa incurajeze deschiderea de uzine in parcurile tehnologice.

"Foaia de parcurs diplomatica nu valoreaza prea mult daca nu sunt create locuri de munca", crede Wertheimer, sustinand totodata ca Israelul isi poate ajuta vecinii fara a-i domina.

In anul 1999, Wertheimer a initiat si in Fasia Gaza proiectul a doua parcuri industriale gemene, unul urmand sa fie construit in Rafah si celalalt imediat peste granita, in Israel. Desi obtinuse in prealabil acordul Israelului, cat si al Autoritatii Palestiniene, proiectul a fost suspendat din cauza celei de-a doua Intifade, izbucnita in toamna anului 2000.

Chiar daca succesul parcurilor industriale marca Wertheimer a fost unanim aclamat, criticile la adresa "miniplanului Marshall" nu au intarziat sa apara. Teoria lui Wertheimer, spun opozantii, se adreseaza exact conceptiei occidentalilor conform careia saracia si ignoranta sunt cauzele terorismului si banii rezolva toate problemele.

Beneficiile parcurilor tehnologice si ale cresterii numarului locurilor de munca nu au sanse sa puna capat violentelor si in nici un caz nu pot anula ciocnirea ideologiilor si impotrivirea fata de hegemonia americana ce reprezinta, de fapt, resortul terorismului, mai adauga criticii.

Luptator de elita, om de afaceri si parlamentar

NAscut in Germania nazista, Wertheimer s-a refugiat la zece ani in Palestina, impreuna cu parintii. A renuntat la scoala de la varsta de 14 ani, a invatat despre instrumentele de masurare optica ca tehnician intr-un atelier de reparatii pentru aparate foto, iar, in 1945, a intrat in randurile Palmach, unitatea de elita a Hagana (organizatie militara clandestina din Palestina, premergatoare armatei israeliene, care avea ca scop protejarea evreilor de atacurile arabilor).

In 1952, nu mult dupa razboiul israelian de independenta, Wertheimer a infiintat compania Iscar intr-un atelier improvizat din Nahariya. Sase ani mai tarziu, piata locala devenise prea mica si Iscar incepea exporturile de masini-unelte de taiere in Europa si Statele Unite. In prezent, Iscar este al doilea mare producator mondial de echipamente de taiere din carbura, instrumente utilizate in industria auto, in sectorul aeronautic si in industria electronicelor.

Vanzarile anuale ale companiei sunt de ordinul unui miliard de dolari, sunt realizate intr-o proportie covarsitoare pe piata externa si se afla intr-o continua crestere. Impreuna cu veniturile generate de parcurile industriale, vanzarile Iscar reprezinta 10% din exporturile intregii industrii israeliene.

Iscar are activitati de productie in Franta, Germania, Italia, Olanda, Spania, Elvetia, Turcia, Marea Britanie, Argentina, Brazilia, SUA si Coreea de Sud. Pana la zece procente din cifra de afaceri sunt reinvestite in cercetare si dezvoltare, Iscar acumuland peste 3.000 de brevete de inventie.

Pe langa contributia la infiintarea Scolii Tehnice Tsur de la Nahariya, Wertheimer a mai fondat compania Durakrav, in 1962, cu finantare israeliano-americana, firma Plasel Ltd. (1992) si altele. Prin intermediul Blades Technologies, Wertheimer colaboreaza cu Pratt & Whitney si Rolls Royce la productia de componente pentru turbine.

Wertheimer este interesat si de politica, nu numai de afaceri. El este unul dintre fondatorii partidului Dash, dar a ajutat si la fondarea partidului Shinui, din dorinta de a sustine politici de promovare a comer-tului si de a contracara influenta excesiva a religiei in viata israelienilor. Fost membru al Knesset-ului, a facut parte din comisia economica a Parlamentului israelian.

Unii il considera visator, altii se amuza pe seama planului sau de a pacifica Orientul Mijlociu prin crearea de locuri de munca. Deocamdata, politicienii prefera sa sustina fortele armate, si nu dezvoltarea parcurilor industriale. Cu toate acestea, Stef Wertheimer isi predica neabatut teoria, desi admite ca este posibil sa nu mai apuce sa vada roadele muncii sale. Cel putin nu atat timp cat procesul de pace din Orientul Mijlociu este inghetat.