Pregatiti covoarele fermecate pentru Bagdad

Fallujah, Kirkuk sau Basra sunt nume de orase care ar fi ramas necunoscute in afara granitelor irakiene daca nu ar fi avut loc interventia americana in Irak.
Ele au devenit insa foarte familiare constructorilor romani care inainte de 1989 au ridicat in aceste locuri, dar si in altele, fabrici, sisteme de irigatii si alte obiective economice de pe urma carora Irakul s-a ales cu o frumusica datorie catre Romania, in valoare de 1,7 miliarde de dolari. Acum, nu suntem singuri la masa creditorilor, ci alaturi de rusi, bulgari si altii, care si ei, la randul lor, au incercat sa-si recupereze banii, insa fara succes. Irakienii nu au lasat niciodata sa se inteleaga ca s-ar gandi vreun moment sa-si plateasca aceste datorii, iar americanii care se ocupa de ceva timp de Irak nu au spus nimic clar in privinta datoriilor fostului regim de la Bagdad. Presedintele Camerei de Comert si Industrie Romano-Irakiene nu crede nici el ca mai avem vreo sansa, dar ca putem face demersuri pentru ca firmele romanesti sa participe la reconstructia Irakului. Daca nu la marile contracte arvunite de americani, cel putin la cele mai mici, pentru care nu mai e nevoie de aprobarea fortelor coalitiei.
Irakul a fost pana la caderea lui Sadam Hussein o tara nici capitalista, nici socialista: avea si economie de stat, dar si privata. Marile sectoare economice - petrolul, tutunul, petrochimia - erau controlate de stat, dar existau si fabrici de bere private sau comert in afara controlului dictatorului. Controlul era atat de strict, incat in Ministerul Petrolului, condus de un var de-al lui Saddam, intrarea le era interzisa nu numai strainilor, ci chiar irakienilor de rand. Imediat dupa razboiul israeliano-arab din 1967, toate tarile arabe au decis sa nu mai cumpere nici un fel de produse americane, considerand ca SUA sustin neconditionat regimul de la Tel Aviv in defavoarea marii lumi arabe. Marci ca McDonald's sau Coca-Cola au fost interzise in toate tarile arabe. Insa treptat, una cate una, statele arabe au renuntat la acest embargo, cu exceptia regimului lui Saddam. Culmea este ca pe strazile din Bagdad si din alte orase irakiene circulau in voie masini americane.
Acum, dupa razboi, irakienii traiesc din averi si din salariile pe care americanii au inceput sa le plateasca: 100-200 de dolari pe luna, fata de 1,5 dolari cam cat castigau irakienii pe timpul dictatorului. Si mancare mai au, pentru ca Saddam le-a impartit ratiile de alimente pana in luna noiembrie.

Cherestea romaneasca si comision sirian
Dar si-au pagubit cu miliarde de dolari fostii "prieteni" din vremurile de glorie ale socialismului multilateral dezvoltat. "Dupa 1989 si pana in momentul de fata, Irakul a motivat ca se afla sub embargo si ca nu are cum sa-si plateasca datoriile. In afara de cea catre Romania, mai are si catre Rusia o datorie de circa 7 miliarde de dolari, sau catre Bulgaria de 1,7 miliarde de dolari. Sanse ca Romania sa-si recupereze datoria din Irak nu sunt, insa firmele romanesti trebuie sa se lupte sa castige contracte in Irak. Americanii au spus ca 95% din banii care se vor obtine din vanzarea petrolului vor merge pentru reconstructia tarii si doar cinci procente pentru plata datoriilor", spune Imad Saed Ahmad, presedintele Camerei de Comert si Industrie Romano-Irakiene (CCIRI), o entitate infiintata in 2000 si care reincearca sa se regrupeze dupa caderea lui Saddam Hussein. Institutia este unica in Europa, pentru ca nici o tara de pe continent nu mai are astfel de legaturi cu Irakul.
Inainte de 1989, Romania a construit prin firme de stat sisteme de irigatii, fabrici de ciment sau de becuri si a livrat catre Irak echipamente militare care au putut fi vazute cu ocazia primului razboi din Golf si, sporadic, si in cel de abia incheiat. Singura exceptie la capitolul datoriilor se pare ca a fost Iordania, care a reusit sa-si recupereze o parte din datorie, daca nu chiar toata. "Timp de 13 ani, detergentii, sapunurile si alte produse erau contractate exclusiv cu Iordania, care avea reducere de 50% la petrolul cumparat din Irak. Astfel au procedat si americanii si alte state din Vestul Europei", sustine Ahmad.
Iordanienilor li s-au alaturat sirienii si libanezii, care au intermediat multe afaceri pentru Irak inclusiv cu Romania. "Acum, toata cheresteaua prevazuta a fi livrata in Irak, in cadrul etapei 11 din programul "petrol contra hrana" al ONU, este adusa din Romania. Contractele sunt incheiate prin sirieni si libanezi. Asa ii imbogatim de fapt pe vecinii nostri, care nu fac altceva decat sa puna un comision si castiga mai mult decat producatorul roman", comenteaza Ahmad.

O mie de birouri pentru Banca Nationala
Despre "ispravile" din Romania ale unor oameni de afaceri irakieni am auzit cu totii. Ahmad sustine ca multi dintre acestia nu erau de fapt irakieni, ci proveneau din tarile vecine: "Pe timpul razboiului, in nordul Irakului era un haos total si cu 300 de dolari oricine isi putea cumpara un pasaport irakian. Cand spun oricine, ma refer la aceiasi vecini ai nostri. Nu spun ca nu au existat si irakieni de rea-credinta, insa acum au ramas doar cei ce vor sa faca o afacere cinstita".
Numarul irakienilor prezenti la ora actuala in Romania se ridica la aproximativ 3.000, din care circa jumatate se ocupa cu afaceri. Inaintea inceperii celui de-al doilea razboi din Golf a avut loc o "primenire" a acestora, cativa cetateni irakieni fiind expulzati de autoritati. Cei ramasi au, printre altele, o fabrica de pungi la Buftea, una de spray de tantari la Cornetu, lantul de cofetarii Tip-Top, o fabrica de conserve la Buftea sau cateva crescatorii de pasari. Se mai ocupa cu cherestea sau cu transport naval.
Dar, dupa ce a fost ridicat embargoul impus de Natiunile Unite asupra comertului exterior al Irakului, ce sanse avem noi, daca nu sa ne recuperam banii datorati de Irak, cel putin sa incepem sa exportam produse catre aceasta destinatie, stiut fiind faptul ca marile contracte sunt atribuite firmelor americane? "La ora actuala se poate exporta catre Irak orice produs, pentru ca nu mai exista nici un fel de piedica. Deja a fost incheiat un contract de catre o firma romaneasca pentru exportul a 1.000 de birouri pentru Banca Nationala a Irakului. Acum, pe aceasta piata este o concurenta foarte mare, pentru ca au intrat producatorii chinezi si turci, care vand foarte ieftin", afirma Ahmad.El spune ca acum s-ar preta pe piata irakiana mobila, piesele auto, anvelopele, faianta, gresia si covoarele romanesti, care inainte de '89 se vindeau pe sub mana la Bagdad, fiind foarte apreciate. "Trebuia sa ai pile la directorul cooperatiei pentru a pune mana pe un covor romanesc", spune Ahmad.
Pe de alta parte, fabricile si celelalte obiective economice construite de romani inainte de 1989 au o nevoie disperata de piese de schimb. Totusi, ceva contracte au fost incheiate si dupa Revolutie, iar unele se afla in derulare si la aceasta ora, pentru utilaje petroliere, motoare sau pentru importul de petrol irakian ce se poate prelucra la Petromidia sau Rafo Onesti.
Temerea oamenilor de afaceri romani este ca locul comenzilor centralizate de pe timpul lui Saddam va fi luat de americani, care isi vor adjudeca majoritatea contractelor din Irak. Ahmad spune insa ca firmele romanesti au sanse sa castige contracte bune in Irak, pentru ca americanii au impus ca orice afacere cu Irakul sa fie incheiata cu un partener local: "Ma suna lumea din Irak si spun ca au nevoie de produse romanesti".

Primele afaceri postbelice
Ahmad spune ca dupa ce va repune pe picioare Camera de Comert Romano-Irakiana, va lua drumul Bagdadului pentru a pune bazele unei noi afaceri, intrucat cea veche - o fabrica de chituri - a fost inchisa atat din cauza bombardamentelor, cat si a concurentei acerbe. Dar ce afacere sa incepi la Bagdad cand pe strazi circula blindatele americane, iar hotii isi fac de cap tot timpul? In plus, nici structura administrativa a tarii si nici alte institutii nu sunt inca restabilite. Pe langa centrul comercial romano-irakian pe care doreste sa-l deschida in capitala Irakului, Imad Ahmad intentioneaza sa infiinteze o firma de paza si securitate.
"Vreau sa fac o firma de securitate in Bagdad, pentru ca toata lumea are nevoie de astfel de servicii. Este o piata extraordinara: acum in Irak sunt numai putin de 95 de institutii - partide, banci private, ambasade sau oameni politici - care au nevoie de securitate. Sistemele de alarma sunt cea mai buna afacere pentru moment. Voi angaja fosti sportivi si oameni din fostele garzi republicane, aflati acum in somaj", spune Ahmad.
O alta afacere infloritoare si la moda acum in Irak este comertul cu masini la mana a doua, aduse din Germania, Olanda sau, la nevoie, chiar din Romania. "Din Iordania intra pe zi in Irak peste 300 de masini la mana a doua, deoarece americanii au scos taxele vamale pentru aceste bunuri, preturile au inceput sa scada, insa lumea asteapta sa fie dat un decret pentru ca masinile sa poata fi inmatriculate", afirma Ahmad.
Consilierul premierului Adrian Nastase pe probleme de petrol, gaze si energie, Ion Popa, a recomandat recent firmelor romanesti care doresc sa participe la proiecte de reconstructie in Irak sa-si deschida cat mai repede reprezentante sau societati mixte in aceasta tara, pentru ca acest factor va conta la selectarea firmelor care vor obtine contracte. El a precizat ca primele proiecte de reconstructie in Irak privesc punerea in functiune a utilitatilor publice, iar marile proiecte vor aparea mai tarziu. "Vor fi preferate firmele care pot sa realizeze lucrarile intr-un mediu ostil, iar criteriile de selectie vor fi calitatea lucrarilor, timpul necesar si in ultima instanta pretul", a spus Popa, la o reuniune a Camerei de Comert si Industrie Romano-Irakiene (CCIRI). Vicepresedintele CCIRI, Maki Majid Habib, a spus ca CCIRI va deschide un birou la Bagdad pentru a asigura asistenta juridica firmelor romanesti si a permite acestora sa stabileasca de contacte cu mediul de afaceri local. Tot CCIRI va organiza si participarea firmelor romanesti la Tirgul International de la Bagdad, din luna noiembrie a acestui an. Luna trecuta, in conducerea CCIRI au fost cooptati reprezentanti ai firmelor Rompetrol, Romelectro, Uzinexportimport, Metropol, Alstom Power Romania, Electroputere, Arcif, Upet, precum si ai organizatiilor UGIR 1903 si ai Patronatului Roman. stelian.negrea@zf.ro