Pentru cine s-a saturat de rosii si castraveti

O armata de viciosi devoreaza anual la nivel mondial in ale lor tigari si pipe cam sapte milioane de tone de tutun. Europenii se inscriu la acest "macel" cu doar 5% din productia mondiala de tutun, dar se lauda cu cele mai mari importuri: 550.000 de tone. Cei mai mari producatori sunt China, India si SUA, urmate de Brazilia, Zimbabwe si Malawi. La noi, producatorii autohtoni de tutun au contabilizat anul trecut o recolta de 6.000 de tone, grosul venind din importurile facute de multinationale: de cel putin cinci ori mai mari decat productia autohtona. Pe langa cei 35.000 de tarani care se mai afla in scripte drept cultivatori de tutun au aparut si oameni de afaceri care au lasat cerealele sau legumele si s-au apucat sa puna tutun pe suprafete ce merg la unii pana la 400 de hectare.
Pana mai ieri, pentru toti acestia singurul cumparator era Societatea Nationala Tutunul Romanesc, restul producatorilor de tigarete preferand importurile.  De ceva timp, insa, au inceput sa apara companii straine interesate sa cumpere mici cantitati de tutun de la tarani, pe care ulterior le vand multinationalelor sau altor mici producatori autohtoni de tigarete. Interesul manifestat pentru tutunul autohton vine in intampinarea unei tendinte care se prefigureaza la nivelul tarilor din Uniunea Europeana: scaderea subventiilor pentru tutunul cultivat in aceste regiuni si mutarea acestor culturi catre estul continentului, inclusiv in Romania.

Burley de Tarnave si Semioriental de Ghimpati
Tutunul nu este o planta pretentioasa, putand fi cultivata pe cele mai aride soluri. La noi, cele cinci soiuri principale s-au raspandit pe teritoriul intregii tari: Orientalul s-a dus catre Moldova in zona Barladului si a Dragasaniului, Semiorientalul catre sud in Ghimpati, Teleorman sau Dambovita, Virginia a ales nisipurile zburatoare din Dolj si Lunca Argesului, Burley-ul a preferat Ardealul, in special zona Tarnavelor, iar tutunul de mare consum se cultiva in Ialomita, Urziceni si Ramnicu Sarat. Recoltatul se face in cinci-sase etape, atunci cand frunzele au ajuns la maturitate - cand au o culoare verzulie spre galbena si sunt pline de basicute - si incepe undeva pe 1 iulie si se sfarseste cand da prima bruma.
Conform datelor furnizate de Asociatia Producatorilor de Tutun (APT), in Romania aproximativ 35.000 de tarani cultiva tutun pe suprafete ce merg de la doua pana la 10 hectare. "Tutunul este o planta care tine cu saracul. Ca e ploaie, ca e seceta, tot faci o recolta. Mai greu este sa-ti recuperezi banii", spune Ioan N., un taran pentru care cultura tutunului este o traditie mostenita din familie.
Din pacate, de cele mai multe ori "utilajele agricole" folosite de tarani pentru tutun se reduc la un cal si la mainile batatorite ale membrilor familiei. Marius Stroescu, presedintele APT, sustine ca profitul net anual al unei familii care cultiva un hectar de tutun poate ajunge chiar la 68-70 milioane de lei. taranii primesc gratuit de la procesatorii de tutun, la inceputul fiecarui an, seminte folii si ingrasaminte. Subventia pe kilogram pentru acest an depaseste cu putin 4.000 de lei, fata de propunerea initiala de 21.000 de lei.
Numai ca taranii sunt niste vanzatori captivi in fata procesatorilor, in numar de noua la nivelul intregii tari, pentru ca nimeni in afara de Societatea Nationala Tutunul Romanesc nu este dispus sa cumpere de la ei. Multinationalele prezente pe piata romaneasca spun, fara sa greseasca, ca tutunul romanesc este inferior calitativ celui din import si mult mai scump. Cat despre ceilalti producatori de tigarete mai mici, cum ar fi Anghelescu, acestia isi cumpara cea mai mare parte a materiei prime din tara, dar fara sa ocoleasca nici importurile.
Intentia autoritatilor de a institui obligativitatea pentru producatorii de tigarete de a-si procura tutun brut din productia autohtona in proportie de 10 pana la 40% intre anii 2003 si 2996 a intampinat opozitia vehementa a filialelor din Romania ale marilor companii multinationale prezente pe piata romaneasca. Peter Imre, reprezentantul Philip Morris Romania, declara ca adoptarea unei astfel de legi este "antieuropeana, anticoncurentiala si impotriva prevederilor Organizatiei Mondiale a Comertului" si ca incalca principiile economiei de piata, atata vreme cat "nu poti cumpara un produs despre care nu se cunoaste nici calitatea si nici pretul acestuia". In ceea ce priveste compania Japan Tobacco International (JTI), reprezentanta acesteia, Gilda Lazar, aprecia ca "JTI nu poate folosi tutunul romanesc, intrucat calitatea acestuia lasa mult de dorit" si ca "nu se poate sa obligi pe cineva sa cumpere un produs care este sub standardele de calitate ale produselor pe care le foloseste".
Chestiunea folosirii tutunului din productia interna se dovedeste delicata si in alte tari: in Bulgaria a ajuns chiar sa submineze procesul de privatizare a monopolului de stat al tutunului, Bulgartabak. Ieri, guvernul de la Sofia a decis sa anuleze intelegerea la care a ajuns cu un consortiu condus de Deutsche Bank cu privire la privatizarea Bulgartabak, fiindca Deutsche Bank respinsese o propunere a autoritatilor bulgare privind mentinerea unui pret minim de achizitie a tutunului si isi declarase opozitia cu privire la majorarea cantitatii de tutun cumparate anual de pe piata interna. Nu e de mirare ca esecul acordului referitor la privatizarea Bulgartabak a fost determinat, in primul rand, de partidul care reprezinta minoritatea turca in Bulgaria, dat fiind ca majoritatea populatiei de origine turca din aceasta tara se ocupa de cultivarea tutunului.

Productia se muta treptat spre Est
Profitabilitatea acestei culturi a ajuns la urechile catorva intreprinzatori, unii dintre ei renuntand la rosii si castraveti pentru tutun. Este cazul unei firme din Oltenita care acum are 40 de hectare cultivate cu aceasta planta. "Nu prea vad la ora actuala o alta cultura mai profitabila, avand in vedere ca riscurile asociate tutunului sunt mult mai mici", spune Ciprian Rotaru, agronomul care se ocupa la firma Expres Construct de cultura tutunului. El afirma ca, pana in acest moment, a vandut numai producatorului national de tigarete, insa crede ca exista mari sanse ca piata de desfacere sa se extinda. "Tutunul de import este foarte ieftin, practic cultivatorul italian, de exemplu, traieste din subventia acordata de Uniunea Europeana si de guvernul tarii sale. El poate vinde kilogramul de tutun sub 1 euro, cantitate pentru care primeste circa 4 euro subventie, pe cand noi traim doar din ce vindem", spune Rotaru.
El isi pune mari sperante in tendinta care exista la nivel european de reducere treptata a subventiei pana in anul 2007 si de mutare treptata a acestei culturi catre estul continentului, situatie in care producatorii de tigarete vor fi tentati sa se orienteze si catre tutunul cultivat in aceste zone. Deja unul dintre cei mai mari cumparatori de tutun din lume a inceput sa prospecteze piata romaneasca, iar alti investitori mai mici au achizitionat mici cantitati de tutun de la taranii romani, pe care ulterior le-au vandut marilor producatori de tigarete. "Intr-adevar, in Italia nu se mai acorda subventii, insa productia a fost mutata catre Grecia, Polonia, chiar Ungaria. Noi nu am fost luati in calcul; exista sanse ca de anul viitor sa fim trecuti pe lista, dar probabil in urma Bulgariei", spune Ion Ciuclea, directorul general al Supercom SA Bucuresti, cel mai mare cultivator de tutun din Romania (peste 400 ha cutivate anul trecut, care au adus o cifra de afaceri de 40 miliarde de lei si un profit net de 6 miliarde de lei).
"Daca la un hectar cultivat cu grau scoti cam 4.000 de kilograme si reusesti sa obtii o cifra de afaceri de circa 12 milioane de lei, la aceeasi suprafata cultivata cu tutun scoti cel putin dublu". Ciuclea sustine ca cele aproximativ 6.000 de tone obtinute anul trecut din productia interna se vor injumatati in acest an, din cauza lipsei de sustinere din partea statului, care desi a promis o subventie fie si de numai 4000 de lei, "nu a livrat nici un sfant pana acum".
Desi a avut intalniri cu reprezentantii multinationalelor, Ciuclea spune ca a vandut numai producatorului autohton: "Marii producatori iti cer sa fermentezi altfel tutunul decat il facem noi, care il supunem unei imbatraniri naturale fata de procedeul cerut de ei, prin care frunza capata alti parametri. Eu am achizitionat o astfel de fabrica de fermentare, care in aceste zile se afla pe drum. Sper ca anul viitor sa castig cateva contracte de la multinationale".

10% din taranii greci cultiva tutun
In Grecia, peste 64.000 de familii traiesc din cultivarea tutunului, ba chiar ofera de lucru la aproape un sfert de milioane de muncitori, in marea lor majoritate imigranti pe timp de sezon. Tutunul ocupa doar 2% din terenul arabil al tarii, insa tine ocupat un procent de 10% din fermierii greci (inclusiv pentru ca un hectar cultivat cu tutun necesita 1.000 pana la 2.000 de ore de lucru, fata de o medie de 140 de ore pentru 2,5 hectare cu alte culturi) si contribuie cu 8% din veniturile agriculturii acestei tari. Grecii cultiva tutun pe o suprafata de circa 150.000 de hectare, pamant aflat intr-o proportie covarsitoare intr-un avansat stadiu de erodare. Culturile de tutun contribuie la imbunatatirea calitatii solului, iar faptul ca nu necesita fertilizare sau irigare permite conservarea mediului inconjurator.
Unul dintre cei mai importanti procesatori greci de tutun este Leaf Tobacco A. Michailides (LTAM), care are capacitati de productie si foloseste tutun din multe tari europene, inclusiv din Romania. Compania are la Craiova o unitate de fermentare a tutunului, care se afla in acest moment in conservare. LTAM, ai caror oficiali dau compania ca fiind al patrulea procesator mondial de tutun, este binecunoscut din prima incercare de privatizare a Societatii Nationale a Tutunului Romanesc, proces pe care l-a pierdut in cele din urma.
Tutun cultiva si Bulgaria (45-50.000 tone anual), Republica Moldova (30-35.000), polonezii (70.000) sau Macedonia, tara unde sunt angrenate in aceasta industrie peste 40.000 de familii care produc anual circa 20.000 de tone de tutun. Spre deosebire de Romania, unitatile de procesare a tutunului au fost vandute separat diversilor investitori straini, lasandu-i atat taranului, cat si producatorului de tigarete posibilitatea sa aleaga intre mai multe oferte.

"Tutunarit" de peste trei secole
Din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, tarile Romane erau un insemnat centru comercial al tutunului, se facea comert cu tutunuri straine si indigene. Celebra taxa a "tutunaritului" pe cultura acstei plante este mentionata intr-un document din anul 1693 din Moldova. In secolul urmator, "tutunaritul" exista si in Muntenia. Soiurile cultivate erau turcesti, rusesti si romanesti. In prima jumatate a secolului al XIX-lea apar in tarile Romane fabricantii de tabac, care prelucrau tutun cumparat din tara sau adus din Turcia ori Rusia. Alexandru Ioan Cuza instituie in 1864 monopolul asupra tutunului, lege cu aplicare din 1 mai 1865. Articolul 1 din lege cuprindea dreptul statului "de a vinde tutunul si tabacul strain sau indigen sub orice forma sau calitate, iar cultivarea tutunulul in toata tara nu se poate face decat pentru regia Statului sau pentru exportatiune". Dupa abdicarea lui Cuza, monopolul a fost desfiintat si reinfiintat in 1872. Exploatarea monopolului tutunului a fost concesionata apoi pe o perioada de 15 ani, dar contractul cu societatea concesionara a fost reziliat in anul 1879, cand statul a preluat singur monopolul tutunului sub tutela Ministerului de Finante, in cadrul caruia functiona Directiunea generala a Regiei Monopolurilor Statului (RMS). In martie 1912 se elaboreaza "Legea pentru administrarea si exploatarea monopolurilor Statului", cultura tutunului se restrange in zone cu terenuri pe care se produceau tutunuri de calitate. Dispar intermediarii, iar cultivatorii incep sa lucreze dupa "instructiunile obligatorii" ale Regiei, care treptat le-a asigurat asistenta si chiar capital, cultura tutunului ajungand din ce in ce mai rentabila. Suprafata cultivata de la 1880 pana la 1905 varia de la 2.000, 3.000, 4.000 pana la 7.765 hectare, cu o productie de 3.000.000, 4.000.000 si 5.000.0000 kg. In 1938, suprafata cultivata cu tutun a crescut la 34.900 hectare, atingand o productie de 28.670 tone, cu un numar de 84.469 cultivatori.
stelian.negrea@zf.ro