Orice magnat socialist poate sa ajunga politician de dreapta

S-ar zice ca mitingul din ajunul alegerilor de duminica trecuta, cand simpatizantii stangii s-au adunat la sediul Partidului Popular ca sa ceara adevarul despre atentatele din 11 martie, a lansat o adevarata moda in societatea civila din Spania: convocarea la manifestatii prin SMS si e-mail. Miercurea trecuta, fruntatii Partidului Popular si-au convocat prin SMS simpatizantii la un miting de recunostinta pentru guvernarea Aznar. In timpul mitingului, participantii au trimis si ei cunoscutilor mesaje pe mobil in care acuzau de manipulare companiile de media cu simpatii de stanga si faceau apel la boicotarea serviciilor acestora.

Sustinatorii lui Aznar erau suparati in special pe reteaua de radio SER (Sociedad Espanola de Radiodifusion), careia ii atribuiau o intoxicare de presa, trimisa prin e-mail mai multor redactii din tara, conform careia Partidul Popular ar fi organizat un complot cu scopul amanarii sau al anularii alegerilor din 14 martie. Cei de la SER au dezmintit ca ei ar fi fost autorii intoxicarii, sustinand chiar ca mesajul cu pricina ar fi aparut mai intai pe Internet, pe un chat al ziarului El Mundo, publicatie favorabila Partidului Popular.

Mesajul cu complotul n-a fost insa decat o picatura intr-un pahar deja dat pe-afara: pentru cine a apreciat beneficiile economice ale guvernarii de centru-stanga, victoria socialistilor inseamna acum nu atat capitulare in fata teroristilor sau alte abstractii vehiculate mai ales de comentatorii din afara Spaniei, cat revenirea la privilegiile acordate oamenilor de afaceri apropiati cercurilor Partidului Socialist (PSOE), de pe vremea fostului premier Felipe Gonzalez. Iar primul pe lista acestor privilegiati este chiar patronul retelei SER: cel numit ba Murdoch al Spaniei, fie Cetateanul Kane spaniol, fie "Don Jesus del Gran Poder" (Don Jesus cel cu mare putere), pe numele lui Jesus de Polanco Gutierrez. El este actionarul majoritar al celui mai mare grup de media din Spania, Promotora de Informaciones (Prisa), care cuprinde tot ce e mai valoros in materie de presa scrisa si audiovizuala din Spania, de la ziarul El Pais, cotidianul cu cel mai mare tiraj (anul trecut a avut un maxim de 773.000 de exemplare) si reteaua SER, cu peste 400 de posturi de radio, pana la cvasimonopolul in materie de televiziune cu plata sau drepturile de televizare a meciurilor Real Madrid-Barcelona pana in 2008.

Destul de putin cunoscut de public altfel decat in ipostaza inselatoare de batranel rubicond si bonom, neinclus pe lista Forbes a spaniolilor miliardari, Polanco este insa una din cele mai influente persoane din tara lui, fiind considerat chiar adevaratul sef din umbra al PSOE. Nascut in 1929 la Madrid, licentiat in Drept la Universidad Complutense in 1953, Jesus de Polanco a facut avere in timpul perioadei franchiste: a infiintat in 1958 editura Santillana, specializata in carte scolara, ale carei activitati a reusit sa le dezvolte de-a lungul urmatorului deceniu in mai toata America Latina. In 1976, dupa moartea lui Franco, a fondat ziarul El Pais, ca publicatie cu orientare de stanga, care avea sa devina un soi de caine de paza al guvernarii lui Felipe Gonzalez si nucleul grupului de presa al lui Polanco, Prisa (de atunci a ramas faimoasa zicala "Felipe - Gonzalez, n.n. - este Dumnezeu si Polanco este profetul lui").

Pe parcursul celor 14 ani de guvernare felipista, Prisa n-a incetat sa se extinda, cu concursul larg al puterii politice: Don Jesus a cumparat de la stat, la un pret aproape ridicol, cea mai importanta retea de posturi de radio din tara, SER, iar in ajunul alegerilor din 1993 a inghitit si concurenta, impartindu-si pur si simplu cu patronul publicatiilor La Vanguardia reteaua de posturi TV si de radio Antena 3, extrem de critice la adresa socialistilor. Artificiile prin care Polanco a reusit atunci sa-l scoata din actionariat pe patronul de atunci al Antena 3 si faptul ca alianta Prisa cu La Vanguardia incalca legislatia antitrust n-au fost sanctionate de nimeni, cu exceptia discursurilor antiguvernamentale de atunci ale lui Jose Maria Aznar.

In 1996, cand a venit la putere Partidul Popular, Aznar n-a pierdut deloc timpul asteptand ca inamicii de la Prisa sa se regrupeze. Judecatorul Javier Gomez de Liano a instrumentat impotriva lui Polanco un dosar referitor la anumite acuzatii de utilizare frauduloasa a banilor incasati de la abonati de catre Canal Plus Espana, post operat de Sogecable, companie de televiziune cu plata unde Prisa avea o participatie semnificativa de actiuni. Faimosul caz Sogecable, a carui judecare a durat cativa ani buni, a avut o evolutie extrem de sinuoasa: de unde la inceput Liano reusise sa obtina chiar interdictia ca Polanco sa iasa din tara si toata lumea dadea ca sigura o reusita a "razbunarii dreptei impotriva omului stangii", deznodamantul a fost spectaculos: in 1999, judecatorul a fost demis din functie pentru abuz, iar Polanco a fost achitat.

In afara de cazul Sogecable, epoca Aznar n-a fost din cale-afara de prielnica nici pentru extinderea afacerilor lui Polanco. Dupa sase ani de lupta pentru dominatia pietei spaniole a televiziunii cu plata, Don Jesus a parut a iesi victorios in 2002, cand a izbutit sa realizeze fuziunea platformei sale de televiziune prin satelit, Canal Satelite Digital (divizie a Sogecable), cu Via Digital, platforma de televiziune prin satelit concurenta, infiintata de Telefonica de Espana, companie condusa de un prieten din copilarie al lui Aznar, Juan Villalonga. Prisa devenea astfel singurul furnizor national de astfel de servicii.

Totusi, fuziunea n-a fost deloc usor de realizat, nu numai din ratiuni intrinseci afacerii (luna trecuta, Sogecable a anuntat ca a incheiat anul 2003 cu pierderi de aproape 330 de milioane de euro, din cauza costurilor restructurarii dupa fuziune), dar si din cauza incapatanarii autoritatilor antitrust, care de data aceasta si-au demonstrat constiinciozitatea impunand celor de la Prisa o multime de conditii de indeplinit pentru aprobarea fuziunii, unele foarte dureroase, vizand renuntarea la anumite activitati sau instrainarea anumitor active de media destul de valoroase pentru grupul lui Polanco.

Astfel de cerinte s-au adaugat la conditiile impuse prin insusi acordul de fuziune cu Telefonica. Una dintre acestea se refera la cedarea functiei de presedinte al Sogecable, eveniment care a avut loc in urma cu o saptamana, la 17 martie, cand in locul lui Jesus de Polanco a venit fostul presedinte onorific al companiei nationale de electricitate Endesa, Rodolfo Martin Villa. Nu se pune problema insa ca Sogecable sa ramana fara un Polanco, iar acesta este Javier Diez de Polanco, varul lui Jesus, directorul executiv al companiei.

Acum, dupa victoria in alegeri a socialistilor, criticii lui Jesus de Polanco s-au grabit sa prezica o spectaculoasa inflorire a afacerilor sale. Lucrurile trebuie insa nuantate un pic: daca bancherul Emilio Botin, de care am vorbit saptamana trecuta, a reprezentat cea mai importanta legatura a politicii Partidului Popular cu mediul de afaceri, nu acelasi lucru se poate spune despre Polanco in raport cu PSOE: este posibil ca Don Jesus sa fi avut candva o atractie ideologica pentru socialism, numai ca pe parcurs a lasat socialismul in favoarea socialistilor, urmarindu-si exclusiv interesul pecuniar. Iar cei cu simpatii de stanga stiu instinctiv ca un socialist milionar sau miliardar e o contradictie in termeni. Pe aceleasi forumuri de discutii de pe Internet pline in aceste zile de comentarii post-electorale, un spaniol incepea prin a-si declara bucuria ca Aznar a cazut de la putere si sfarsea prin a-l acuza pe Polanco de colaborare cu "instantele neocapitalismului international" - Clubul Bilderberg si Comisia Trilaterala.
crenguta.nicolae@zf.ro