Oligarh este acela care administreaza averea statului

Il mai tineti minte pe Vladimir Iudin, deputat in Duma din partea Rusiei Unite, cel care s-a aflat la originea actiunilor Procuraturii impotriva companiei Iukos? El a cerut autoritatilor sa verifice mai intai legalitatea tranzactiilor companiei Iukos, apoi sa inghete actiunile Sibneft spre a bloca fuziunea cu Iukos.

Zilele trecute, Iudin, un varf de lance in lupta impotriva oligarhilor rusi, a solicitat procurorului general sa examineze afacerile TNK, in special pe cele incheiate de fostul presedinte al acesteia, Simon (Semion) Kukes, desemnat CEO al Iukos dupa arestarea lui Mihail Hodorkovski. Deputatul a facut insa o greseala grava: s-a apucat sa-l acuze si pe liderul partidului Rusia Unita, ministrul de interne Boris Grazlov, ca a primit sprijin financiar in campania electorala din partea proprietarilor Iukos si ai TNK; drept urmare, partidul s-a scandalizat si a anuntat ca are in vedere excluderea lui Iudin din randurile sale.

Aceasta poveste dovedeste cat de fragila si de im previzibila e situatia politica de la Moscova, mai ales acum, in ajun de alegeri, dar si cat de greu mai pot fi separate acolo afacerile de sfera politica. N-ar trebui, deci, sa para atat de suparator faptul ca presa ruseasca s-a grabit sa explice prin manevre politice oculte suspendarea fuziunii intre Iukos si Sibneft si nici faptul ca nimeni nu poate spune acum ce se va intampla cu aceasta fuziune, data ca sigura din primavara si intoarsa din drum in al 11-lea ceas, in urma cu cateva zile.

Singura certitudine despre imprejurarile in care a fost suspendata fuziunea seamana mai curand cu un pretext: desi protocolul de fuziune prevedea ca Sibneft sa-i desemneze pe cei care vor ocupa principalele functii administrative in noua companie IukosSibneft, iar Iukos pe cei din functiile executive, negociatorii din partea Sibneft au considerat ca arestarea fostului CEO al Iukos, Hodorkovski, schimba lucrurile atat de mult, incat intelegerea cade. Astfel incat l-au propus pentru functia respectiva pe Evgheni Svidler, actualul presedinte al Sibneft (care conform intelegerii initiale urma sa fie presedinte al consiliului de administratie al IukosSibneft), iar pentru sefia consiliului de administratie l-au propus, surpriza, pe actualul presedinte al Sistemului Energetic Unificat, Aleksandr Volosin si fostul sef al administratiei prezidentiale de la Kremlin, care si-a dat demisia din aceasta din urma functie sub pretext ca protesteaza fata de arestarea magnatului Hodorkovski.

De aici incolo insa, faptele difera cam de la ziar la ziar: unele scriu ca noua propunere a Sibneft ar fi fost pusa la cale intr-o intalnire de la Londra intre actionarul majoritar al Sibneft, Roman Abramovici, oligarhul exilat Boris Berezovski si fiica lui Boris Eltan, Tatiana Diacenko (este interpretarea care tine sa sugereze o ofensiva a fostei grupari din jurul lui Eltan, "Familia", din care a facut parte si Volosin); altele pun accent pe o convorbire telefonica intre "secunzii" lui Abramovici si Hodorkovski - Evgheni Svidler, repectiv Leonid Nevzlin (cel mai mare actionar al Iukos ramas inca in libertate si fugit in Israel), unde primul i-ar fi comunicat celuilalt ca in joc sunt interese politice ale perioadei electorale, pe care nici el nu le intelege; in fine, alte ziare dau ca sigura o intalnire intre Abramovici si Putin, anterioara cu cateva zile deciziei Sibneft de suspendare a fuziunii cu Iukos.

Ca tabloul sa fie complet, alte ziare pomenesc despre o intalnire pe care Berezovski, Abramovici si Nevzlin ar fi avut-o in Israel, unde Berezovski ar fi facut o paralela intre situatia de acum si cea de acum cativa ani, cand el insusi, cazut in dizgrasia lui Putin, era presat de Abramovici sa renunte la actiunile pe care le avea la Sibneft, pentru a salva astfel compania de la dezintegrare si a se salva pe el de bratul lung al legii. Atunci, Abramovici a avut castig de cauza: l-a convins pe Berezovski sa cedeze actiunile la Sibneft unui "grup de investitori" condus de el (grupul avea sa capete si un nume: Millhouse Capital, holding inregistrat in Marea Britanie, care anul acesta, inainte de inceputul fuziunii cu Iukos, detinea 92% din actiunile Sibneft).

"Nevzlin a admis ca paralela e valabila pana la un punct. A inteles ca nu e vorba de nationalizare, ci de redistribuire a proprietatii catre oamenii apropiati de Putin. Abramovici lucreaza cu Putin; nu are a se teme de nimic, pentru ca are o relatie speciala cu Kremlinul", a declarat Berezovski. Ce fel de relatie speciala? Membru de frunte al "Familiei" lui Eltan si discipol al lui Berezovski, Abramovici s-a "spalat" ulterior de pacatul asocierii cu maestrul sau preluand pachetele de actiuni detinute de acesta in diverse companii si apoi nefacand uz de ele, ci punandu-le la dispozitia statului, ca intr-o nationalizare sui generis, unde el nu era decat administratorul actiunilor: asa s-a intamplat cu participatiile lui Berezovski la Sibneft, Aeroflot si la postul de televiziune ORT.

Sibneft, una din companiile petroliere de stat create in 1995 prin decret prezidential, a fost preluata de Berezovski si Abramovici in cadrul controversatului program "actiuni contra credite", prin care cele mai rentabile proprietati industriale ale epocii sovietice au fost preluate de cativa oameni de afaceri favorizati de putere. Desi nu a avut niciodata o functie executiva la Sibneft, Abramovici s-a implicat in conducerea afacerii mai mult ca Berezovski: a reusit sa-l impuna ca presedinte al companiei pe un prieten al sau, Evgheni Svidler, care a restructurat Sibneft, reusind sa construiasca o companie cu adevarat moderna si eficienta, una din primele firme rusesti care si-au declarat rezultatele financiare dupa standardele contabile occidentale.

Acum, desi laudat pana nu de mult pentru competenta si generozitatea de care a dat dovada ca guvernator al regiunii Ciukotka, Roman Arkadievici a intrat sub tirul acuzatiilor in Duma si in presa pe motiv ca a preferat sa investeasca in clubul englezesc Chelsea decat in Rusia; Camera de Audit a conchis ca Sibneft n-a platit in ultimii doi ani taxe in valoare de 10 miliarde de ruble, iar faptul ca si-a vandut participatiile la Ruski Alumini sau RusPromAvto a fost interpretat ca semn al intentiei de a spala putina inainte ca Putin sa dezgroape si in cazul lui nereguli din trecut si sa-l trimita si pe el in inchisoare, langa Hodorkovski. Saptamana trecuta insa, adjunctul ministrului de interne a dat asigurari ca "nu exista dovezi potrivit carora Abramovici si-ar fi dobandit pe cai ilegale averea". Unii au vazut in aceasta declaratie un avertisment la adresa lui Abramovici, pentru cazul in care n-ar consimti si acum sa joace rolul de administrator in numele statului, sau de cal troian al Kremlinului in povestea IukosSibneft (aceasta pentru ca multi isi aduc aminte ca si in cazul lui Hodorkovski fusesera date niste asigurari asemanatoare de nevinovatie, chiar inainte de arestare); altii au vazut pur si simplu aici o indicatie a Kremlinului ca Roman Arkadievici are mana libera sa faca ce vrea cu Iukos.

Prima ipoteza corespunde teoriei dupa care intentia lui Putin a fost, inca de la inceput, sa opreasca fuziunea Iukos-Sibneft, pentru ca astfel sa evite posibilitatea ca gigantul rezultat din fuziune, al patrulea producator mondial de petrol, sa atraga interesul unui investitor strain; toata vara, zvonurile despre tratativele cu ExxonMobil sau ChevronTexaco au alarmat presa nationalista rusa, care reflecta exact ingrijorarea Kremlinului de a vedea astfel cele mai pretioase active petroliere ale tarii incapand pe mana strainilor. Potrivit acestei teorii, propunerea lui Abramovici de acum, de inscaunare a lui Svidler si Volosin, a fost acceptata de Kremlin tocmai pentru ca ar fi urmat sa fie respinsa din start de niste actionari ai Iukos prea orgoliosi si prea siguri pe forta companiei lor pentru a accepta ideea ca pestele cel mic (Sibneft) isi impune sefia asupra pestelui celui mare (Iukos). Prin urmare, fuziunea ar cadea, iar Iukos ar urma sa fie restructurata ori, in cel mai rau caz, dezintegrata si apoi vanduta pe bucati altor companii rusesti.

A doua ipoteza corespunde teoriei ca ambitia personala si oportunismul lui Abramovici au decis si acum cursul evenimentelor si ca roscovanul nu a facut decat sa profite de arestarea lui Hodorkovski pentru a adulmeca posibilitatea de a pune mana pe Iukos si de a impune alti termeni, mai avantajosi pentru el, pentru acceptarea fuziunii. Sunt analisti care sustineau aceasta teza inca inainte de suspendarea fuziunii, constaand ca autoritatile n-au inghetat, asa cum le fusese solicitat, si partea de actiuni ale Millhouse din capitalul IukosSibneft, ci doar partea detinuta de Menatep, grupul lui Hodorkovski. Acum, aceiasi analisti spun ca, desi fuziunea nu mai are loc, Abramovici nici nu se gandeste sa returneze cele 3 miliarde de dolari primite pentru vanzarea catre Iukos a unui prim pachet din Sibneft, pur si simplu pentru motivul ca tot el va ajunge in cele din urma si proprietarul Iukos.

Exista insa si o alta categorie de analisti, care avanseaza ideea ca Abramovici chiar a vrut sa se retraga din fuziune, realmente din motive economice, asa cum a fost anuntat oficial. "Poate ca Sibneft se teme ca la Iukos se va intampla ceva inca necunoscut pietei: suspendarea unor licente de explorare petroliera, taxe neplatite sau alte datorii pe care compania va fi silita sa le plateasca, orice ar putea duce la scaderea valorii companiei. Deja se vorbeste de o sarcina fiscala de 10 miliarde de dolari, care ar putea duce Iukos la faliment", apreciaza un expert de la Alfa Bank. Si iata ca presa ruseasca de marti a anuntat ca autoritatile de control au deja dovezi ca Iukos nu a platit la buget impozite de 150 miliarde de ruble (5 miliarde de dolari) din 1998 pana in acest an. Totusi, cei care promoveaza ipoteza falimentului Iukos scapa din vedere cine e adevaratul si unicul proprietar al petrolului rusesc. E posibil ca Iukos sa mai aiba de-a face cu inca multe sicane care il vizeaza pe Hodorkovski si pe ai lui, numai ca statul nu vrea sa falimenteze Iukos, ci doar sa-i gaseasca alti administratori, mai grijulii cu ceea ce ar trebui sa priceapa ca n-a fost si nu va fi niciodata e averea lor. crenguta.nicolae@zf.ro