O ora de magie daruita tenisului

O demonstratie de tenis avandu-i ca protagonisti pe magii spectacolului, Ilie Nastase si Mansour Bahrami, nu poate fi egalata, ca spectacol, de nici o partida cu miza. Ilie a fost si a ramas acelasi artist neintrecut al tenisului. Plin de umor, spontan ca nimeni altul, Ilie a fost primul care s-a "rasculat" impotriva arogantilor tenisului. Cu incapatanarea sa nu de putine ori si-a periclitat cariera. "Dadea cu piciorul unui punct de dragul unei executii rafinate", isi aminteste Ion ?iriac, mentorul si partenerul sau de dublu. S-a remarcat nu doar prin talent si rezultate ci si prin modul personal de a protesta, atunci cand isi scotea ciorapii si-i atarna de fileu, lega sireturile la arbitrii, zvarlea cu mingea dupa spectatorii care-l deranjau, ori se lua "la tranta" cu adversarii. "Toate aceste extravagante m-au costat scump la buzunar in acei ani", marturisea recent Ilie. Astazi, Ilie a ramas acelasi tip plin de sarm, care stie ca nimeni altul sa captiveze publicul. "Mansour si cu mine vom face spectacol. Nu conteaza cine va castiga. Oricum vom ajunge in setul trei, la tie-break. Bahrami este un tip special, care joaca din placere, cu lovituri pe la spate sau printre picioare. Veti vedea", a fost mesajul lansat de Ilie la conferinta de presa rezervata evenimentului ce se va produce asta seara, de la ora 18.00, in sala Polivalenta din Bucuresti, show care va fi televizat de Romania 1. Vorbind despre Mansour Bahrami, cel a carui chip aminteste de cebri frati Marx, este aidoma unui film: intriga politica, dragoste, femei exotice, toate gravitand in jurul unui personaj central foarte strans legat de tenis si de ideea de spectacol. Nascut la Arak, la 26.04.1956, Bahrami a locuit alaturi alti 5 membri ai familiei la Teheran, intr-o camera de 12 metri patrati. Desi tatal era gradinarul Complexului national de tenis, Mansour nu avea voie sa joace acolo. Se multumea pentru 10 centi pe ora cu munca de baiat de mingi. Nu avea bani, nu avea racheta si nici echipament. Batea mingea la perete cu farasul, scandura ori. Despre lectiile de lectii de tenis, nici pomeneala. Intr-una din zile, impreuna cu niste prieteni, a indraznit sa intre pe terenul central. Nu pentru mult timp, deoarece paznicii care au aparut l-au batut in asa incat i-au dat sangele pe nas si pe urechi. Mai trist a fost ca i-au facut zob vechea racheta primita in dar la varsta de13 ani. "Am fost nevoit sa ma intorc iar la faras". Pentru a-i indulcu suferinta, Federatia de tenis iraniana l-a inscris la turneul de juniori de la Wimbledon. "Am locuit la hotelul King George. Pentru ca nu aveam bani, trei zile nu am mancat nimic. Apoi am calcat prima oara in viata pe un teren gazonat". Speranta de a juca in Cupa Davis i-a fost spulberata in 1978 de venirea la putere a Ayahtolahului Komeini. "Omul asta mi-a mancat zece ani din viata. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa interzica tenisul pe care l-a considerat un sport capitalist si imperialist". Pana la finele anilor '80, Bahrami nu a gasit pe nimeni dispus sa joace cu el. Toti se temeau de mania lui Komeini. Singurul care l-a ajutat a fost ministrul de externe, un prieten care a sfarsit spanzurat de garzile Ayahtolahului la doua luni dupa ce-i obtinuse viza pentru Franta. "Am ajuns la Nisa in august 80. Aveam 2.000 $ si speram ca jucand la cazinou sa-i inmultesc. In numai 20 de minute am ramas lefter, fiind nevoit sa dorm pe sub poduri si sa mananc castane. Apoi am dat lectii de tenis private. Din cauza foamei ma plimbam de unul singur pe strazi. Ca sa raman in Franta mi s-a cerut sa ma declar refugiat politic. Nu am acceptat si, doua luni, m-am ascuns de autoritati. M-am deconspirat cand am ajund pe tablou la Roland Garros. Asa am apucat sa primesc cartea verde". Pentru Mansour incepea o noua era. In afara tenisului, Parisul i-a oferit si o nevasta. "Mai ramasesera trei minute pana la finele anului 1981. Eram prins cu masina intr-un ambuteiaj pe Champs Elisees. In masina de alaturi era o femeie frumoasa. Mi-am zis ca de Anul Nou toata lumea are dreptul la dragoste. I-am spus simplu, La multi ani! Apoi am imbratisat-o. Peste doi ani eu si Frederique eram deja casatoriti. Apoi au aparut copii, Sam (12 ani) si Antoine (8 ani). Viata si-a daruit-o in special tenisului. A castigat in cariera 5 turnee si a fost finalist in alte 15. Dar cel mai important este ca "am ramas un om de spectacol care doreste sa bucure oamenii". La 44 de ani, Mansour Bahrami se considera un om implinit: "In doua decenii am intalnit toate legendele tenisului mondial intre care Ilie Nastase, Jimmy Connors, Bjorn Borg, John McEnroe si Guillermo Vilas".