O casa se cladeste cu rabdare, imaginatie si cu banii actionarilor

Dupa ce si-au adus contributia la prabusirea marilor corporatii la carma carora s-au aflat ceva vreme, fostii directori executivi s-au retras din vizorul publicului, dar nu pentru a face penitenta departe de lume, asa cum s-ar crede la prima vedere, ci pentru a-si construi in tihna adevarate palate, bineinteles din banii actionarilor.
Kenneth Lay, Thomas White, Scott Sullivan si Bernard Ebbers sunt doar cativa dintre fostii manageri care profita de legea americana pentru a-si pune la adapost agoniseala, investind-o in domeniul imobiliar, departe de mania investitorilor. Tot ei s-au lansat in multiple tranzactii imobiliare, vanzandu-si proprietatile la preturi duble sau chiar triple fata de sumele cu care le-au achizitionat.
Kenneth Lay, fostul director executiv al companiei petroliere americane Enron, al carei faliment a zguduit lumea financiara anul trecut, a gasit de curand un cumparator pentru "cabanuta" din Aspen, care, impreuna cu o fasie de teren, s-a adjudecat pentru aproape 20 de milioane de dolari. Cu toate acestea, familia Lay isi pastreaza apartamentul de 4.000 de metri patrati din Houston, evaluat la circa 7 milioane de dolari.
La randul sau, Thomas White (care a plecat anul trecut de la Enron) s-a despartit de apartamentul de lux din Washington si de doua case la Aspen, dar isi pastreaza casa de pe plaja din Florida (in valoare de 6,5 milioane de dolari) si isi construieste si un palat in Neapole.

Casuta mea, cuibusor de 120 mil. $
Inviorati de legile din Texas si Florida, care le permit debitorilor sa-si pastreze proprietatile imobiliare chiar daca trebuie sa declare faliment, alte nume sonore din peisajul corporatist isi investesc agoniseala (a lor si a actionarilor) in adevarate palate, care rivalizeaza (sau macar incearca) cu castelele seculare din Europa.
Fostul director financiar Enron Andrew Fastow, considerat eminenta cenusie a parteneriatelor care au impins compania in prapastie, locuieste in Houston, intr-o casa evaluata la "doar" 700.000 de dolari, dar, in acelasi timp, isi construieste o resedinta in valoare de peste un milion de dolari, intr-un cartier denumit "Beverly Hills din Houston".
Gary Winnick, fostul presedinte al Global Crossing (locul patru in topul falimentelor din Statele Unite), a scos din buzunar(e) 90 de milioane pentru achizitionarea unei resedinte in Los Angeles - conacul "Casa Encantada" ("Casa Fermecata"), care i-a apartinut lui Conrad Hilton, magnatul hotelurilor. Casa are 64 de camere si se intinde pe aproape 6.000 de metri patrati. Dar cum orice cladire are nevoie si de unele reparatii, Winnick mai investeste vreo 25-30 de milioane in renovare si redecorare, astfel incat Casa Encantada va deveni, se pare, cea mai scumpa resedinta din America.

Fortaretele sunt din nou la moda
Psihologii sunt de parere ca "epidemia" de constructii si renovari care i-a lovit pe fostii director executivi are mai multe motive, pe langa dorinta fierbinte de a-si salva averea si de a evita diverse probleme financiare.
Impulsul subconstient de a-si cladi o adevarata fortareata se numara printre aceste motive, sustine Karen Foster, de la Grupul pentru Psihologia Managementului. "Multi directori executivi isi construiesc adevarate palare, adesea in comunitati cu un grad ridicat de securitate, cu garduri inalte si mecanisme sofisticate de aparare. Se pare ca e o solutie care le ofera o senzatie de invincibilitate, de protectie atunci cand lucrurile incep samearga prost", e de parere Foster. Scott Sullivan, fostul director financiar de la WorldCom (o companie de telecomunicatii care anul trecut a fost vedeta unui adevarat scandal legat de fraude si deturnari de fonduri), isi cladeste in prezent o casa in valoare de 15 milioane de dolari, in Florida. Resedinta se intinde pe circa 8.000 de metri patrati, se compune din cinci corpuri si este inconjurata de garduri electrice dotate cu zeci de camere de luat vederi. Aici, Sullivan se bucura de o laguna personala, un debarcader si un "garaj" pentru ambarcatiunile sale, precum si un cinematograf cu o capacitate de 18 locuri.
Pe de alta parte, majoritatea directorilor sunt dotati si cu un orgoliu de mari dimensiuni, astfel incat proprietatile lor imobiliare se transforma in modalitatea ideala de a-si proiecta personalitatea asupra mediului inconjurator, un fel de testament pentru viitor. Casele sunt cea mai importanta marca a puterii, un mod de a arata lumii cat de bogati si "realizati" sunt. Altfel, ce ar putea simboliza o resedinta in valoare de 120 de milioane de dolari?
Vom incheia cu Bernard Ebbers, fostul CEO (director executiv) al WorldCom, care detine in Columbia Britanica o proprietate de 2.028 kilometri patrati, pe care a achizitionat-o in 1998 pentru vreo 65 de milioane de dolari. De asemenea, "insetat" de pamant, Ebbers a mai investit si in proprietati care se intind pe distante considerabile in Louisiana si Mississippi. Ebbers a plecat de la WorldCom pe fondul unei fraude contabile in valoare de 9 miliarde de dolari.