Nu toate beizadelele viseaza sa ajunga baroni

Daca opinia publica este obisnuita cu ideea ca odraslele politicienilor sunt copii de bani gata, carora parintii nu le refuza nimic, exista si cazuri mai aparte.
Deputatul PNL Viorel Coifan este unul dintre cei mai cunoscuti oameni politici din Timis, inclusiv datorita dublului sau mandat de presedinte al Consiliului Judetean Timis (1992-2000). Conform obiceiului romanesc, n-ar trebui sa fie o problema daca fiul sau doreste sa-si publice o carte. Octavian Coifan, fiul deputatului, sta insa de cativa ani cu cartea in sertar, din lipsa de sponsori, ba chiar a marturisit ca ar fi gata sa-si vanda un rinichi numai ca sa o vada pe rafturile librariilor.
Fost olimpic la fizica, limba franceza si chimie, absolvent al Facultatii de Constructii si Arhitectura din Timisoara, Octavian Coifan considera ca talentul sau cel mai mare e in domeniul parfumeriei: poate sa recunoasca mii de parfumuri si sa enumere componentele fiecaruia. Tanarul de 25 de ani este, de altfel, posesorul unei colectii impresionante, de sute de sticlute de parfum, adunate inca din copilarie.
In 1998, Octavian Coifan a facut un curs de design vestimentar, urmat de stagii de stilism si haute couture la Muzeul Costumului din Paris, de stilism si istoria costumului in secolul XX la Institutul Francez al Parfumului, precum si de parfumerie la Institutul Superior de Parfumuri, Cosmetice si Arome (ISIPCA), Versailles. Un an mai tarziu a urmat stagii de parfumerie la celebrele uzine Fragonard, Molinard si Galimard din orasul Grasse de pe Riviera Franceza, precum si la osmoteca din Versailles.
Osmoteca sau "biblioteca parfumurilor" din Versailles, Franta, este un loc unic in lume. Acolo sunt arhivate toate parfumurile prezente in momentul de fata pe piata (in jur de 5.000), parfumurile care au iesit de pe piata in ultimii ani si peste 300 de parfumuri vechi, recreate dupa retete originale. Astfel, dupa o formula descoperita pe locul fostei case a lui Pliniu cel Batran, a fost recreat un parfum pe care-l foloseau romanii, preparat din miere, vin si flori de vita-de-vie. Alte formule au dus la redescoperirea parfumului "Eau de Lubin" din 1798 sau la parfumul creat special pentru Napoleon Bonaparte. Pretioasa colectie se afla intr-o incapere cu temperatura constanta, de minus 12 grade Celsius.
Osmoteca a fost inaugurata in 26 aprilie 1990, din initiativa parfumierilor francezi, ingrijorati de faptul ca parfumurile care ies de pe piata sunt uitate si pierdute pentru totdeauna. Osmoteca se afla intr-o cladire alaturata scolii de parfumerie ISIPCA. Vizitatorii ineditei "biblioteci" pot mirosi orice parfum din colectie, pot urmari filme legate de industria parfumeriei sau pot participa la conferinte despre istoricul si tehnicile de preparare a parfumurilor.
Aici, intr-adevar, se poate spune ca sustinerea materiala din partea familiei si-a spus cuvantul, desi Octavian Coifan sustine ca stagiile de studii facute in strainatate "au fost realizate prin mijloace exclusiv personale".

Omul si parfumul
Fapt e ca fiul deputatului a invatat sa faca parfumuri: culege plante in anumite momente ale zilei, pentru a valorifica la maximum efluviile, apoi extrage parfumul ("Toti parfumierii creeaza formula in minte, ca Beethoven, apoi o verifica practic", spune el). Una din metode presupune folosirea unor instrumente de laborator. Munca este deosebit de meticuloasa, pentru ca se valorifica doar 2% din cantitatea de flori prelucrata.
Alta metoda pe care tanarul parfumier o foloseste este extractia cu grasimi, una dintre cele mai vechi tehnici. "Grasimile au calitatea sa se impregneze cu mirosuri", explica specialistul. "Se unge un suport format dintr-o sticla prinsa intr-o rama de lemn cu grasime de porc si bovine; pe grasime se pun florile, la distanta unele de celelalte, si se lasa 12-48 de ore. Pentru extragerea parfumului este nevoie ca stratul de flori sa fie schimbat de 8-20 de ori. In final se culege amestecul de pe sticla, se amesteca cu alcool si se pune intr-un malaxor. Alcoolul va fi eliminat prin evaporare. Ce ramane este un ulei absolut".
Unul dintre planurile lui Octavian, pe care probabil ca il va realiza atunci cand va avea afacerea lui, este sa creeze parfumuri individuale, concepute special pentru solicitant. El spune ca asa ceva se poate face numai in urma unei consultatii serioase, "ca o sedinta de psihologie". "Clientului i se vor prezenta variante ale parfumului dorit, iar formula finala va fi arsa in fata lui, dupa crearea unei cantitati suficiente", spune el. "Un compromis intre ceea ce esti si ceea ce vrei sa fii", defineste tanarul parfumier ideea de parfum individual. Nu inseamna ca rezultatul va semana in vreun fel cu ceea ce e sesizat de obicei drept parfum corporal: "Parfumul este o negare totala a mirosului corporal, o masca", precizeaza Coifan.

Mai greu cu sponsorizarea
Deocamdata insa, tot ceea ce stie despre parfumuri a scris in cartea pe care incearca s-o publice. Lucrarea lui in doua volume, "1.000 de parfumuri. Universul parfumeriei. Discurs asupra istoriei si teoriei parfumurilor", pleaca de la materiile parfumate mentionate in Biblie si ajunge la parfumurile de la Hollywood si tendintele primavara-vara 2003, trecand prin analiza simtului olfactiv, istoria marilor parfumieri ai lumii, case de parfumuri, strategii de marketing olfactiv, elemente de drept in domeniu, aromoterapie, sfaturi practice pentru alegerea parfumurilor.
Anul trecut a aparut la Editura Humanitas "Cartea parfumurilor" de John Oakes, prima lucrare de acest fel publicata la noi. Octavian Coifan se mandreste insa cu faptul ca el este autorul celei dintai enciclopedii romanesti a parfumurilor. Prea putin ii foloseste, totusi, aceasta intaietate, atata vreme cat pana acum n-a reusit sa-si gaseasca sponsori pentru publicarea ei.
Dupa o prima estimare, pentru tiparirea cartii in 500 de exemplare ar avea nevoie de 150 de milioane de lei. Pe care nu-i va capata de la tatal sau - cel putin nu in actuala legislatura.