Nu intra in distilerie daca n-ai un Kalasnikov la tine

Povestea cu oligarhii rusi persecutati de autoritati fiindca se simt prea stapani pe bogatiile patriei - petrolul, gazele si metalele - nu se opreste nici pe departe la arhicunoscutele scandaluri cu Hodorkovski si Lebedev acum, sau Berezovski si Gusinski acum cativa ani.
Dar exista si o alta bogatie naturala ruseasca, de pe urma careia s-au facut averi aproape la fel de mari ca si cele ale magnatilor din petrol sau aluminiu si care a starnit pasiuni politice la fel de violente: vodca. Greu de crezut? Ajunge doar sa ne intoarcem in timp in vara anului de gratie 2000, dupa ce ziarele moscovite anuntasera infiintarea unui monopol de stat al alcoolului, cu numele sugestiv de Rosspirtprom, in fruntea caruia a fost numit, potrivit acelorasi ziare, un tip recomandat chiar de antrenorul de judo al presedintelui Putin.
Din pura coincidenta, lansarea noii companii a fost insotita de cateva evenimente care au avut darul sa bage in sperieti marea comunitate a producatorilor rusi de vodca. Directorul fabricii moscovite de vodca Kristall, Iuri Ermilov, a fost inlaturat de la conducerea acesteia pe motiv de "incalcari grosolane ale reglementarilor financiare", la doar doua zile dupa ce ministerul de finante a onorat Kristall cu premiul pentru cel mai bun platitor de taxe din Rusia pe anul 1999 (platise 89 de milioane de dolari, la un profit brut de 142 milioane de dolari). In locul lui Ermilov a fost adus un nou director, instalat de stat - actionar majoritar, cu 51%, al companiei. Angajatii au refuzat sa-i permita accesul in fabrica, drept care s-a intors cu o ceata de garzi de corp inarmate. A doua zi, un alt grup de oameni inarmati au ocupat fabrica, avandu-l in frunte pe directorul adjunct Vladimir Svirski, care pretindea ca el e cel indreptatit la succesiune. Svirski sustinea ca a primit mai multe telefoane de amenintare, cum ca groaznice lucruri i se vor intampla daca nu-l va lasa sa intre in paine pe noul director numit de stat. "Am stat doua nopti baricadat in birou. Mi-era teama de ce mi se poate intampla daca parasesc fabrica", avea sa declare adjunctul.A doua intamplare a fost si ea cu sperieturi si oameni inarmati. Politia a inspectat sediul Soiuzplodimport (SPI Spirits), o companie privata extrem de profitabila, cu cifra de afaceri anuala de 400 milioane de dolari, detinatoarea drepturilor exclusive de export pentru 50 din cele mai cunoscute marci rusesti de vodca, intre care Stolicinaia, Moskovskaia sau Ruskaia. Inspectia s-a petrecut cu o violenta excesiva, cu angajati trantiti la pamant si cu birouri devastate, motivul fiind cautarea unor documente de natura sa releve nereguli financiare. Nu evaziune fiscala recenta, ca in cazul Kristall, ci inginerii financiare legate de proprietatea asupra marcilor de vodca, pe care, dupa cum sustineau procurorii, firma le-ar fi cumparat pe nimic si apoi ar fi vandut o parte din ele, la preturi mult mai mari, unor companii straine.Lucrurile nu s-au oprit insa la raidul politiei prin birourile SPI. Iuri Sefler, proprietarul firmei, un proaspat imbogatit de pe urma privatizarilor din anii ’90 (acum are doar 36 de ani), a fost acuzat ca l-a amenintat cu moartea, la telefon, pe un fost adjunct al ministrului Agriculturii, Vladimir Loginov, omul aflat la originea plangerilor despre SPI la procuratura rusa. Nefiind gasit de politia venita sa-l ridice pentru interogatoriu, a fost dat in urmarire prin Interpol, dupa ce s-a aflat ca Sefler fugise din tara si se oprise in Cipru - dupa propriile lui spuse, fiindca "e mult mai usor sa faci afaceri dintr-un birou in Occident decat din inchisoarea Butirka". Presa a remarcat evidenta asemanare dintre cazul lui Sefler si cel al altor magnati persecutati de putere si a reflectat: inca un Berezovski?

E marca nationala - s-o nationalizam
Mai putin celebru decat Berezovski, dar la fel de abil in a-si urmari interesul, Iuri Sefler e un absolvent al Facultatii de Aviatie Civila din Petersburg care si-a descoperit brusc interesul pentru lumea afacerilor, mai precis a comertului cu vodca, dupa ce a ocupat timp de doi ani, din 1995 pana in 1997, functia de director al Liniilor Aeriene Vnukovo, pentru care a avut in vedere la un moment dat o fuziune cu Aeroflot. S-a gandit insa ca vodca e mai profitabila si a cumparat actiuni la o distilerie care devenise unul din actionarii Soiuzplodoimport, fosta societate de stat pentru comert exterior cu produse alimentare, fructe, legume si bauturi alcoolice - una din "bijuteriile coroanei" in materie de active privatizabile din sectorul bunurilor de consum.Alaturi de Sefler au cumparat atunci actiuni si alte figuri din preajma oligarhilor, printre care reprezentanti ai bancilor Menatep, Oneksimbank si Alfa. El a fost insa mai rapid si si-a dat seama ca printre activele fostei case de comert sovietice se afla marcile de vodca, a caror valoare fusese prost administrata de directorii care ajunsesera sa controleze dupa 1990 societatea (trecuta printr-un prim proces de privatizare asemanator cu MEBO). In 1997, Sefler a infiintat o firma denumita Soiuzplodimport - SPI (diferenta fata de numele celeilalte e doar de un "o"), care a cumparat dreptul de folosinta exclusiva pentru 43 de marci de vodca ale Soiuzplodoimport. A platit pentru fiecare 300.000 de dolari.Acest pret, considerat subevaluat, a devenit in 2000 marul discordiei lui Sefler cu statul; Camera de Audit a Moscovei a conchis ca numai valoarea marcilor Stolicinaia si Moskovskaia ar fi fost de 400 de milioane de dolari. Sefler s-a aparat cu argumentul investitiilor: a spus ca a investit in promovarea la export a marcilor 60 de milioane de dolari si ca el a fost cel care a crescut valoarea lor. Nu i-a ajutat la nimic. Dupa multe tribulatii in justitie, ce-a fost al lui s-a nationalizat: Sefler a pierdut dreptul de proprietate pe piata interna a 17 din cele mai valoroase marci de vodca vandute de SPI, ramanand doar cu drepturile pentru exportul acestora.Rivalii lui din Ministerul Agriculturii, in frunte cu Vladimir Loginov, au infiintat o noua societate de stat, numita tot Soiuzplodoimport, in proprietatea careia au intrat Stolicinaia, Moskovskaia si celelalte. Aceasta societate a inceput sa vanda licenta de productie a acestora pentru piata interna, printre cumparatori figurand magnati "cinstiti" ai vodcii, imbogatiti cu binecuvantarea statului. Printre acestia, moscovitul Vladimir Pekarev, proprietarul distileriei Ost-Alko, ales deputat in Duma. Ca nu-si poate exporta inca Stolicinaia "lui" in cele 150 de tari pentru care SPI are contract de proprietate exclusiva a marcii nu e o problema pentru Pekarev: de asta o sa se ocupe Ministerul Agriculturii cand o sa se judece cu SPI. Pana atunci, poate sa exporte totusi in Burkina Faso, de pilda - acolo sigur Sefler n-are exclusivitate.

Alambicurile din gradinita de copii
De unde se trag insa intamplarile din vara lui 2000? Si infiintarea Rosspirtprom, si incercarea de a-i pune la respect pe producatorii de vodca au fost atribuite planului ferm al regimului Putin de a stavili comertul cu alcool contrafacut, care face in fiecare an mii de victime in Rusia, si de a reduce evaziunea fiscala in domeniul industriei spirtoaselor. Cum atat Kristall, cat si SPI erau insa producatori legali, contribuabili grei la buget, ceea ce li s-a intamplat lor a fost interpretat mai curand ca un avertisment al Kremlinului la adresa tuturor magnatilor vodcii din Rusia, cu scopul cresterii popularitatii lui Putin.Om cumpatat, lipsit de atractia fata de vodca a predecesorului sau Eltin, Putin trebuia sa arate cumva ca poate stapani si aceasta industrie crescuta la intamplare si, aducand-o sub controlul statului, sa repare nedreptatile prin care in anii ’90 o mana de oameni au ajuns in posesia celor mai bune distilerii si a celor mai cunoscute marci rusesti de vodca. Fiindca vodca, avutie nationala si componenta a culturii nationale, nu trebuie sa-i imbogateasca pe diversi insi carora poporul sa ajunga sa le fie recunoscator pentru ca ii produc licoarea preferata (nu intamplator, cei mai multi dintre marii directori si proprietari de distilerii si companii de alcool afiseaza o "cetatenie corporatista" exemplara, sponsorizand de-a valma institutii din sanatate, cultura, sport si tot ce poate genera recunostinta publica).Cat de departe s-a ajuns cu planul e inca discutabil. De altfel, si anul acesta, proportiile evaziunii fiscale in productia de alcool au ramas destul de insemnate, estimarile oferite de organismele rusesti responsabile cu combaterea criminalitatii economice vorbind, in urma cu o luna, de pierderi anuale la buget intre 270 si 400 de milioane de dolari. Unele ziare antiguvernamentale sustin ca de fapt nici nu sta in intentia presedintiei sa starpeasca tot ce e impotriva legii in aceasta industrie, ci doar anumite centre de putere, deranjante pentru autoritatea Kremlinului. In rest, puterii centrale i-ar conveni chiar sa mentina unele regiuni sub dominatia unor magnati locali ai vodcii, pentru a le impiedica sa se dezvolte si sa dezvolte ambitii de secesiune.Ar fi vorba, in speta, de republicile din Caucaz, unde conflictele interetnice din ultimele decenii, continuate cu razboiul din Cecenia, au lasat zona la discretia mafiotilor si a unei singure industrii: cea a alcoolului. In Osetia de Nord, de pilda, un ziarist occidental mai curajos observa in 1998 ca distileriile ilegale de vodca erau peste tot si in cele mai curioase locuri, de la comandamentul local al armatei rusesti si pana la gradinite de copii (directorul unei gradinite sustinea ca banii adusi de productia de alcool au permis institutiei sa cumpere mancare mai buna pentru copii).Aceleasi organisme de lupta cu criminalitatea economica mentionate mai sus anuntau ca in februarie 2003 a fost descoperita in Osetia de Nord o fabrica ilegala unde se producea o bautura numita Astra, cu continut de 94% alcool etilic, precum si o alta in Republica Autonoma Kabardino-Balkaria, invecinata cu Osetia, care se sustrasese de la plata unor taxe la buget de 63,3 milioane de dolari. Numai ca marea victorie a puterii centrale nu e descoperirea evazionistilor. Optzeci la suta din bugetul orasului Nalcik, capitala Kabardino-Balkariei, provine din productia de vodca, strict controlata de Moscova, prin licentele eliberate fabricantilor locali; autoritatile de la Moscova pot decide oricand sa limiteze numarul licentelor, cu consecinte dezastruoase pentru economia locala.Urmarea logica e ca industria vodcii in republicile caucaziene e dominata de clanuri cu legaturi puternice in politie si in administratia locala, cu relatii de rivalitate feroce intre ele. Unii dintre magnatii locali ai vodcii au intrat in legalitate si chiar in politica pentru a-si consolida autoritatea. Tembulat Erkenov, proprietarul catorva distilerii si benzinarii in aceeasi Kabardino-Balkaria, a fost ales deputat in parlamentul republicii. Altii, mai putin intelepti, s-au imbatat de propria bogatie - cazul lui Aslan Arhestov, un director de distilerie care a dat ordin ca la inmormantarea tatalui sau sa fie taiati 18 boi. Evenimentul a determinat reactia televizata a presedintelui republicii, care i-a indemnat pe noii imbogatiti "sa evite astfel de exhibari publice ale averii lor, chiar daca acestea au intentia de a reprezenta un gest de pretuire fata de propriii parinti".Din fericire, nu toti magnatii rusi ai vodcii functioneaza in republicile caucaziene. Cel care are cea mai buna imagine dintre toti e un tatar de origine pe nume Rustam Tariko, al carui grup - RUST - cuprinde distilerii de alcool si o banca, pe care a cumparat-o la un pret mic in timpul crizei financiare din 1998, cu banii din comertul cu vodca. El a lansat marca de vodca premium ruseasca prin excelenta, Ruski Standart, cu o calitate si un ambalaj aproape imposibil de contrafacut si cu mare succes la export. Tariko sustine ca la ora actuala controleaza peste 60% din piata interna a vodcii premium si ca 70% din vanzarile fabricilor sale merg la export. Deocamdata, despre el s-a scris prea putin in presa occidentala, cel mai cunoscut fiind un interviu in care si-a expus conceptia cam ciudata despre modul cum trebuie condusa o intreprindere - dupa un soi de model paramilitar, cu o disciplina mai rar adusa in discutie de industriasii rusi atunci cand e vorba sa explice succesul intreprinderilor lor. Dar probabil ca asa e cand ai de-a face cu productia de vodca: ori vin altii cu armele peste tine, ori te porti ca si cand ai avea mereu un Kalasnikov la indemana.

Ost-Alko (regiunea Moscova)

Componenta a grupului Ost-Grup, care cuprinde fabrici de alcool si distilerii, fabrici de bauturi nealcoolice si de imbuteliere a apelor minerale, tipografie pentru etichete, o fabrica de bere (Cernogolovka) si o fabrica de procesare a alcoolului (tentrspirtprompererabotka). Din 1996, producator exclusiv al vodcii Smirnov; din toamna anului trecut a obtinut licenta de productie pentru majoritatea marcilor confiscate de stat de la grupul privat SPI Spirits (Stolicinaia, Moskovskaia, Russkaia), fara a avea insa posibilitatea de a le exporta, pana la reglementarea in justitie a dreptului de proprietate asupra acestora in strainatate. Sponsorizeaza orfelinate, meciuri internationale de box, concursuri scolare de limba engleza, organizatii care apara interesele handicapatilor, ansambluri coregrafice si multe altele. Proprietarul si fondatorul Ost-Alko este Vladimir Ianovici Pekarev.

Distileria Kristall (regiunea Moscova)

Produce 75 de tipuri de bauturi alcoolice, intre care vodca, nastoika (un soi de lichior), nalivka (un soi de coniac). Are o istorie bogata in materie de excelenta a calitatii, in 1958 obtinand 23 de medalii de aur la expozitia de bauturi alcoolice de la Bruxelles. In 2000 a produs aproape 9 milioane de decalitri de bauturi. Conform propriilor estimari, realizeaza 8% din totalul veniturilor aduse la bugetul Federatiei Ruse din colectarea de accize. Mare parte din ce incaseaza are grija sa aloce pentru actiuni caritabile si sponsorizari - spitale miltare, case de copii, familii ale militarilor rusi cazuti in conflictele din Caucaz, restaurarea de biserici. Directorul general al companiei este Serghei Lukasuk.

Compania Stolicinai Trust (regiunea Moscova)

Faima vodcilor produse la uzina din Scelkovo a companiei, se bazeaza pe experientele chimistului Mendeleev, care a demonstrat puritatea vodcii fabricate cu apa din aceasta regiune. Are in portofoliu marcile Boiarskaia Ohota, tarev Kabak si Krescenskaia Zimniaia, precum si, mai nou, marca Vinogradov, dupa numele directorului general al companiei, Vladimir Vinogradov. Pornind de la vodca Vinogradov au fost produse cateva sortimente de vodca aromata (cu mure, lamaie, ienupar).

Compania Oceakovo (regiunea Moscova)

In 2002 a avut vanzari de 302 milioane de dolari, fiind una din cele mai mari companii producatoare de bauturi din Rusia. Desi vodca reprezinta un procent destul de redus din totalul productiei (axate pe bauturi nealcoolice si bere), Oceakovo s-a impus mai ales ca furnizor de cutii speciale de vodca pentru cadouri (marca Oceakovski). Directorul general al companiei este, din 1988, Aleksei Kocetov.

Distilieria Volgogradski (regiunea Volgograd)

Are circa 30 de marci de bauturi alcoolice, intre care vodcile tarinskaia, Hoperskaia, Ruskaia si Kapel. Capacitate de productie de peste un milion de decalitri pe an. Sponsorizeaza centre de sanatate pentru copii si cluburi sportive, federatia regionala de lupte libere si un centru de reabilitare pentru copiii si tinerii cu handicap. Directorul general al companiei este Aleksandr Parhomenko.

Compania Liksar (regiunea Saratov)

Este principalul furnizor de bauturi alcoolice pentru tinuturile de pe Volga, avand in componenta patru distilerii. Produce marcile de vodca Krustalnaia, Iarilo, Vika tiganova, Liksar, Irghiz si Nikolaevskaia. Directorul general al companiei este, din 1996, Roman Pipiia.

Compania ZET (Republica Kabardino-Balkara)

Cel mai mare producator alimentar si de bauturi din republica, un fel de imperiu care cuprinde de la pescarii si ferme la productie de halva, sucuri, vodca, vinuri, uleiuri, legume si carne conservata. Proprietarul si directorul general al companiei este Tembulat Erkenov, deputat in parlamentul republicii.

Distileria Ceboksarski (Republica Ciuvasa)

Produce mai bine de 50 de marci de bauturi alcoolice, intre care marcile de vodca Ceboksarskaia, Bankir, Derjavnaia, Vivat Russia. A investit in echipamente de productie ultramoderne, din Germania si Italia. Linie de cadouri pentru protocol - sticle de vodca in ambalaje speciale. Directorul general al companiei este Ghenadi Vatkovski.

Distileria Belebei (Baskortostan)

Detinatoarea unora din cele mai bune marci provinciale de vodca, Aksakovskaia si Belebeievskaia, cu numeroase premii internationale. Linie de cadouri de protocol. Directorul general al companiei, inca din 1980, este Serghei Savvin.

Distileria Iremel (Baskortostan)

Produce, de peste 30 de ani, peste 15 tipuri de bauturi alcoolice; capacitate de pana la un milion de decalitri pe an. Pentru vodca are o linie de productie cu echipamente rusesti si una italiana pentru sticlele destinate cadourilor. Directorul general al companiei este Vladimir Norkin.
crenguta.nicolae@zf.ro