Nepretuita e invatatura, dar sunt si diplome care costa (II)

Pentru multi dintre romani, un liceu particular reprezinta acea institutie unde ajung doar elevii cu rezultate slabe la invatatura - in ultima instanta, atunci cand admiterea computerizata i-a lasat pe dinafara si unde singura preocupare a cadrelor didactice ar fi aceea de a-i promova in vederea achitarii taxelor de scolarizare. La nivelul invatamantului prescolar, in schimb, lucrurile se inverseaza, perceptia asupra gradinitelor particulare fiind ca sunt automat si intotdeauna mai bune decat cele de stat.Exista totusi si exceptii, institutii particulare care au reusit sa-si castige o imagine de licee de elita, nu in ultimul rand datorita numelor respectabile ale fondatorilor lor. In astfel de cazuri, mediile de intrare se mentin mari, capacitatea parintilor de a-i plati copilului studiile nefiind unicul criteriu de care se tine cont.

Medii de intrare peste nota 9 impune, de pilda, Liceul International de Informatica din Bucuresti. "Elevii sunt tratati aici cu multa deferenta de catre profesori, dar nu mergem pe ideea ca daca platesc noi trebuie sa fim la dispozitia lor in sensul rau; noi facem educatie, dar nu pentru ca elevii platesc, iar noi am fi un fel de sclavi ai banului, sub nici o forma", considera Anca Nicolae, directorul-adjunct al liceului.

Firma care detine liceul, SC Lumina, a fost fondata in 1994, la Constanta, ca urmare a unui acord intre presedintele Turciei, Suleyman Demirel si presedintele Romaniei, Ion Iliescu, cu ajutorul ambasadorului Turciei la Bucuresti, Yaman Baskut si a unui grup de oameni de afaceri turci. In cadrul societatii exista doua institutii de invatamant distincte, Scoala Internationala (ISB), unde copii din 36 de tari studiaza dupa curriculum britanic si Liceul International de Informatica Bucuresti (ICHB), care functioneaza din 1999 si unde elevii sunt in proportie de 100% romani.

Anul trecut, aici a functionat o singura clasa de gimnaziu, a V-a, dar incepand de anul acesta, pe langa clasele de liceu au fost adaugate si cele de nivel prescolar si gimnazial. "La scoala generala, de la gradinita pana la clasa a opta inclusiv, avem peste 60 de elevi inscrisi, iar la liceu, in jur de150", spune Anca Nicolae.

Pentru anul scolar 2004-2005, taxa de inscriere pentru primul an de studiu este de 50 de euro, taxa anuala pentru clasele I-VIII este de 1.000 de euro, in timp ce pentru clasele de liceu este de 2.000 de euro. La acestea se adauga pretul uniformei si al echipamentului de sport - 100 euro si, optional, taxa pentru internat cu trei mese pe zi - 50 euro pe luna si transportul - 75 euro pe luna. Manualele costa si ele intre 50 si 100 de euro. Taxa de inscriere, uniforma si manualele trebuie platite in numerar la inregistrarea elevului, dar taxa de studii poate fi esalonata in patru rate. Institutia acorda reduceri si burse pentru elevii cu rezultate foarte bune la invatatura si chiar gratuitate in cazul elevilor care in clasele V-VIII au avut media generala mai mare de 9,25.

Idealul clasei cu sase elevi

In ceea ce priveste dotarea, directorii spun ca prioritatea au fost, in mod evident, calculatoarele, introduse inca de la clasele mici. Liceul are doua cabinete de informatica, iar luna aceasta va fi deschis un al treilea. Aici, majoritatea materiilor sunt predate in limba engleza de catre profesori turci, iar clasele sunt de maximum 18 elevi. "Cred ca orice profesor si-ar dori sa aiba asa un colectiv de elevi, foarte mic, cu o disciplina demna de invidiat. Nimanui nu i-ar placea sa lucreze cu niste roboti sau intr-un sistem de armata, dar este disciplina aceea decenta din orice scoala decenta", comenteaza Anca Nicolae. O explicatie a disciplinei cu care se lauda directoarea este faptul ca aproape toti sunt interni: "Foarte putini dintre elevii nostri stau in oras, in gazda, pentru ca parintilor le convine sa-i stie supravegheati".

Profesoara de limba romana, Anca Nicolae a lucrat multi ani in invatamantul de stat, dar sistemul particular i se pare acum indiscutabil mai bun. "Este fantastic sa lucrezi cu clase de sase elevi, de exemplu, fiindca sunt tot timpul activi". Cu colegii turci se intelege bine, sunt toti foarte tineri, pana in 33 de ani, majoritatea barbati si de-o politete impecabila. Are dosare de activitate scolara pentru fiecare elev in parte si face chiar vizite la domiciliul lor ca sa cunoasca mediul din care provin - "o practica pe care, pe vremea cand lucram la stat, nu o vazusem decat in filme".

Cat despre calitatea pregatirii, Anca Nicolae a exemplificat cu faptul ca anul acesta, premiul la olimpiada internationala de limba turca l-a luat o eleva romanca. "La nivel national nu stiu insa daca este un motiv de mandrie ca majoritatea zdrobitoare a tinerilor pleaca la studii peste hotare si ramane de vazut daca se mai intorc".

Cand parintii nu stiu ce vor

La nivelul invatamantului prescolar, perceptia asupra gradinitelor particulare e ca sunt in general mai bune decat cele de stat. Exista parinti care nici nu concep sa-si duca copilul intr-o institutie de stat, indiferent cat ar trebui sa plateasca, e de parere Cristian Sachelari-Nistor, proprietar impreuna cu sotia sa, Oana, al gradinitei bucurestene Happy Kids.

In momentul de fata, pe piata bucuresteana oferta de gradinite particulare este mult mai mare decat cererea, spun ei. Sunt gradinite unde se lucreaza cu un numar redus de copii, sunt altele administrate "in sistem industrial", cu grupe mici, dar numeroase si, in fine, sunt cele neacreditate, amenajate adeseori in spatii improprii. "Au aparut foarte multe gradinite particulare in ultimii doi ani si problema pe care eu o cunosc, pentru ca am discutat-o cu reprezentantii Ministerului Educatiei, este ca foarte multe persoane inchiriaza un spatiu mai mult sau mai putin potrivit, pun o mocheta pe jos, cumpara cateva scaune si cateva jucarii, zic ca au o gradinita particulara si dau un anunt in ziar", sustine Cristian Sachelari-Nistor.

"O parte din clientela noi o pierdem si pentru ca parintii nu stiu intotdeauna ce vor", adauga el. A conchis aceasta constatand ca la Happy Kids ajung multi copii veniti de la alte gradinite particulare, dupa un an sau doi petrecuti acolo. "Dar este destul de dureros pentru un copil sa fie mutat de la o gradinita la alta si eventual pana cand ajunge la scoala sa i se schimbe de doua-trei ori gradinita".

Karate da, inot nu

Infiintata in 1999 si acreditata de MEC, gradinita Happy Kids are in programa cursuri de limba engleza, de pian si de calculator si lucreaza cu doua grupe restranse de copii. In ultimii doi ani, doua serii de copii au plecat la scoala, iar acum cei aflati in gradinita sunt toti foarte mici, 30 de copii in total, impartiti in doua serii. "Am preferat sa ne mentinem pe piata cu oferta cu care ne-am impus, respectiv cu grupe reduse de copii, in care sa se poata stabili o legatura afectiva intre educatoare si copii. Daca am fi suplimentat numarul copiilor in grupe, nu ar mai fi fost aceleasi conditii", cred sotii Sachelari-Nistor.

Modificarile pe care sotii Nistor le-au facut in ultimii ani au fost legate doar de amenajare: au zugravit, au schimbat mobilierul, au cumparat jucarii noi si calculatoare. "Investitiile sunt cam in jur de 10.000 de dolari pe an, cu totul", precizeaza Oana Nistor. Cat despre program, care anul trecut a cuprins cursuri optionale de dans clasic si de pictura, anul acesta include si un curs optional de arte martiale. Lectiile de pian sunt insa obligatorii.

Unii dintre parintii ar fi dorit ca sotii Nistor sa includa printre cursurile optionale si cursuri de inot, dar acestia au hotarat sa n-o faca. "Ar fi trebuit sa-i ducem la un bazin, dar nu ne-am putut asuma riscul ca acesti copii sa se imbolnaveasca", explica Oana, in timp ce Cristian tine sa precizeze ca, pe parcursul verii, in lunile iunie si iulie, au preferat sa inchirieze microbuze si sa viziteze cu copiii muzee din Bucuresti, Gradina Botanica si Gradina Zoologica.

Prea devreme pentru sistemul american

Conform directorilor de la Happy Kids, sistemul de instructie de aici se bazeaza pe formarea capacitatii de invatare si pe stimularea creativitatii copiilor. Captarea atentiei unui copil de varsta prescolara este insa un lucru foarte dificil. "Si cu cat e mai mica varsta, cu atat este mai greu - pe un copil pentru care jocul reprezinta activitatea principala nu poti sa-l pui sa stea pe un scaun si sa conjuge verbe", comenteaza Cristian. Asta nu inseamna ca daca este copil nu trebuie sa invete nimic, adauga Oana, dar trebuie sa stii unde sa te opresti. "Daca volumul de informatie este prea mare, se supara copilul si spune acasa ca nu-i place la gradinita; daca nu-l inveti nimic, se supara parintele fiindca odrasla se joaca toata ziua, deci trebuie sa existe un echilibru".

Proprietarii de la Happy Kids nu au vizitat gradinite in strainatate, au insa prieteni care le-au povestit ca, in Statele Unite de exemplu, toata lumea este obsedata de posibilitatea ca un copil sa aiba un accident in timp ce se afla la gradinita. Conform Oanei Sachelari, sistemul american este astfel conceput incat copiii nu sunt invatati nimic pana la o anumita varsta. "Vin la gradinita si fac ce vor, educatoarea sta si se uita, doar ii supravegheaza. Apoi, americanii sunt mai pragmatici: daca un parinte nu si-a luat copilul la ora stabilita trebuie sa plateasca un dolar minutul de intarziere. Educatoarea asteapta sfertul academic dupa care, daca parintii au venit sa-i ia, bine, daca nu, ea pleaca, iar copilul este lasat in grija portarului de noapte al cladirii".

Un astfel de sistem ar fi insa de neconceput in Romania. "Daca un parinte are o problema, nu pot sa-i arunc copilul in strada. Iar in ceea ce priveste posibilitatea unor penalizari, aceasta iese din discutie. Mi s-ar parea aberant sa-i cer unui parinte sa plateasca penalizari, mai ales daca-l consider prieten; aici este o alta lume, cred ca nicaieri in Romania nu ar merge un asemenea sistem", spune si Cristian.

Un copil - 200 de euro pe luna

De patru ani, tarifele gradinitei sunt constante, intre 90 si 120 de euro pe luna, la care se pot adauga, optional, tarifele meselor, al transportului si al cursurilor speciale, cum este anul acesta cel de karate. "Cu totul, cheltuiala pentru un copil poate ajunge la 200 de euro pe luna, dar trebuie sa faceti o diferenta intre costul gradinitei si celelalte sume, care doar tranziteaza pe la noi", precizeaza Cristian Sachelari-Nistor, care pentru asigurarea mesei, de pilda, are contract cu o firma de catering.

Ca unitate de invatamant non-profit, gradinita reinveste tot ce castiga, iar un procent de cel putin 25% intra in baza materiala, sustine proprietarul, adaugand ca, de la an la an, din cauza concurentei in crestere, sumele investite in publicitate sunt tot mai mari. In ceea ce priveste relatia cu autoritatile, spune ca incearca sa respecte legislatia, pentru ca de cele mai multe ori aceasta il protejeaza. "Regulile trebuie respectate, gradinita este controlata periodic de inspectori ai Ministerului Educatiei, dar va dati seama ca nu poti risca sa i se intample ceva unui copil si trebuie sa te conformezi".

Cumparat de sotii Nistor in totalitate, spatiul in care se afla gradinita este o casa al carei etaj este deocamdata nefolosit. Si-au propus sa-l foloseasca din anul scolar viitor si sa suplimenteze capacitatea gradinitei cu inca o grupa. Ar fi putut sa faca acest lucru chiar de anul acesta, dar au renuntat - "din motive subiective", marturiseste Cristian. "Ne-am luat concediu, dupa cinci ani, ne-am zis ca daca adaugam inca o grupa nu mai putem pleca si cine stie cand vom mai avea ocazia".

Cei mai multi profesori - platiti cu ora

La finele anului trecut, numarul unitatilor de invatamant preuniversitar particular autorizate din Romania era de 185 - nivel prescolar, 13 - nivel gimnazial, 33 scoli profesionale si 16 scoli de ucenici, 63 de licee si 237 de postliceale, reiese din datele Consiliului National de Evaluare si Acreditare a Invatamantului Preuniversitar (CNEAIP).

Conform ultimului raport al CNEAIP privind situatia institutiilor scolare preuniversitare, in unitatile de invatamant particulare este recrutat, in general, personal didactic calificat si care dispune de competentele necesare pentru predarea in specialitate. Exista insa unele probleme in ceea ce priveste pregatirea psihopedagogica: indeosebi in scolile postliceale tehnice, economice si sanitare, destul de putini economisti, ingineri si medici au urmat cursuri de psihopedagogie care sa le confere calificarea necesara pentru activitatea didactica. Angajarea personalului didactic se face in cele mai multe cazuri pe baza de cumul/plata cu ora, putini fiind profesorii cu cartea de munca intr-o unitate particulara - in multe cazuri, doar directorul, iar numeroase cadre didactice sunt pensionare.

Pentru CNEAIP, continuitatea personalului didactic reprezinta un indicator cu standard de evaluare "slab", din cauza fluctuatiilor mari in randul profesorilor tineri care prefera un loc in invatamantul de stat, unde considera ca gradul de stabilitate a postului este mai ridicat. In ceea ce priveste rata de admitere in unitatile de invatamant particulare, de obicei sunt admisi toti elevii inscrisi, fara o selectie pe anumite criterii. Rata de promovabilitate este si ea in general de peste 85%, corelandu-se cu rata de abandon scolar - in cele mai multe situatii, din motive financiare - si cu cea de repetentie, ambele cu valori reduse.

Unitatile evaluate de CNEAIP nu detin insa o evidenta clara a situatiei absolventilor, nu se cunoaste proportia elevilor admisi in nivelurile superioare de invatamant si nici proportia elevilor cu insertie reusita pe piata fortei de munca. Exceptie fac scolile profesionale din domenii precum alimentatie publica, turism, industrie textila si pielarie, respectiv scolile postliceale sanitare, unde exista date privind absorbtia absolventilor - cel putin 70% sunt angajati in spitale, policlinici sau dispensare din tara si din strainatate.

cecilia.stroe@zf.ro