Scandalurile din ultimii ani legate de ridicarea acreditarii unor universitati private, dar si preferinta multor parinti intre gradinitele sau scolile private, considerate costisitoare, dar cu o baza materiala mai buna si uneori cu o programa mai moderna, aduc in atentie periodic raportul dintre invatamantul privat si cel de stat in Romania. Institutiile de invatamant de la noi sunt departe de a compune o piata coerenta, nemaivorbind de faptul ca regulile concurentei dintre educatia privata si cea de la stat nu sunt inca prea clare. Totusi, dupa o prima perioada de dezvoltare haotica, situatia pe piata invatamantului particular tinde sa se stabilizeze, iar pentru fiecare nivel de studiu sa se contureze cateva institutii de elita, cu notorietate in localitatea unde functioneaza sau, in unele cazuri, chiar la scara nationala.
Primele unitati de invatamant particular din Romania au fost infiintate imediat dupa 1990. Legea Invatamantului din 1995 a fixat cadrul general de organizare si de functionare a invatamantului particular, iar ulterior, prin legi ordinare si hotarari de guvern, s-a dispus infiintarea organismelor de evaluare si acreditare a unitatilor de invatamant particular - Comisia Nationala de Evaluare si Acreditare a Invatamantului Preuniversitar (CNEAIP) si Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare (CNEAA).
Acreditarea unitatilor de invatamant particular din Romania cuprinde doua faze: autorizarea de incredere - care acorda dreptul de organizare si functionare provizorie - si acreditarea propriu-zisa, in urma careia o scoala particulara intra in sistemul national de invatamant si poate fi sprijinita de catre stat. Potrivit legii, pentru obtinerea acreditarii, unitatea de invatamant trebuie sa functioneze dupa principiul non-profit, sa faca dovada ca in perioada de functionare provizorie a utilizat cel putin 25% din venituri, anual, pentru investitii in baza materiala proprie, iar la finalul a doua cicluri de scolarizare ulterioare acreditarii sa detina in proprietate cel putin jumatate din spatiile de invatamant.
Potrivit CNEAA, la ora actuala sunt acreditate in toata tara 56 de unitati de invatamant superior de stat, 23 de unitati private de invatamant superior teologic private religios, cinci scoli postuniversitare de studii academice si 28 de unitati de invatamant superior private, printre care universitatile "Bogdan Voda" din Baia Mare, "Avram Iancu" si "Sapientia" din Cluj, "Sextil Puscariu" din Brasov, "Andrei Saguna" din Constanta, "Mihai Viteazu" din Craiova, "Mihail Kogalniceanu" si "Gheorghe Zane" din Iasi, "Dimitrie Cantemir" din Targu-Mures, "Mihail Eminescu" din Timisoara, "Agora" din Oradea, respectiv, din Bucuresti, "Athenaeum", "Artifex", Institutul Bancar Roman, Universitatea Romano-Britanica si Universitatea Media a Fundatiei Pro.
In ceea ce priveste invatamantul preuniversitar, CNEAIP a constatat ca, fata de anii anteriori, in perioada septembrie 2002-august 2003 a scazut numarul persoanelor juridice private care au solicitat sa-si infiinteze unitati de invatamant de acest nivel. Pe de alta parte insa a crescut numarul de profiluri si specializari propuse de unitatile de invatamant deja infiintate. Tot din aceeasi perspectiva, CNEAIP a mai remarcat preocuparea celor care au infiintat initial unitati de invatamant superior de a se extinde "in jos", catre invatamantul postliceal/liceal, ca si tendinta inversa - cei care au infiintat initial gradinite se extind catre nivelurile primar, gimnazial si chiar liceal.
In topul ofertei - gradinite si scoli postliceale
In invatamantul particular preliceal, cel mai bine reprezentat este nivelul prescolar, cu 187 de gradinite private, dintre care, multe se dezvolta catre nivelul primar, pe masura avansarii in varsta a copiilor. In ceea ce priveste scolile particulare cu nivel primar si/sau gimnazial, desi putine, acestea dispun de o baza materiala deosebita si ofera elevilor program prelungit, transport, masa si asistenta la lectii. In invatamantul particular de nivel liceal se remarca aceeasi tendinta de polarizare a atentiei catre cateva unitati, putine, dar cu activitate de calitate; celelalte unitati se constituie intr-o "punte" catre liceele de stat, la care se solicita transferul, din partea multor elevi, dupa absolvirea clasei a IX-a.
Invatamantul profesional privat (scoli profesionale si de ucenici) cuprinde mai ales unitati de invatamant ce apartin cooperatiei mestesugaresti - Ucecom si Centrocoop. Aici, tendinta remarcata de CNEAIP este cea de diversificare a specializarilor si a meseriilor in functie de cerintele de pe piata muncii, dar si de completare cu nivelul liceal, cu specializari ce apartin atat filierei tehnologice, cat si celei teoretice. Exista totusi si interes si pentru infiintarea unor scoli profesionale, avad in vedere ca, in perioada mentionata, au fost infiintate 10 scoli profesionale private si trei scoli de ucenici.
La momentul actual, cel mai solicitat in ceea ce priveste cererile de infiintare a unor institutii scolare private noi este nivelul de invatamant postliceal particular, cu 237 de scoli. Exista tendinta de a infiinta scoli in functie de nevoile locale de calificare ale fortei de munca si de solicitarile agentilor economici, unii dintre acestia oferind burse de scolarizare pentru calificarea salariatilor proprii si solicitand cursuri serale. Cele mai solicitate specializari de nivel postliceal pentru care au fost autorizate unitati de invatamant particular in perioada 2002-2003 sunt cele de agent vamal, asistent de gestiune, secretar stenodactilograf-operator birotica. De asemenea, tot la acest nivel de invatamant se disting ca numar si unitatile cu profil sanitar, in numar de 70.
Functionand ca societati non-profit, conform legii, atat universitatile, cat si liceele, scolile si gradinitele particulare au in spate de obicei fie sustinerea unei firme private puternice, fie a unor oameni de afaceri cu veleitati caritabile, fie a unor institutii care dispun de fonduri proprii sau pot obtine cu usurinta fonduri. In ceea ce priveste nivelul de specializare, atractivitatea unei institutii de invatamant creste atunci cand aceasta este capabila sa faca mai usor pentru elevi sau studenti gasirea ulterioara a unui loc de munca - conteaza, deci, legaturile institutiei respective cu angajatorii dintr-un anumit domeniu, daca este vorba despre o universitate cu un anumit profil (studii bancare, teologice, artistice sau de media).
Pentru piata de media, la ora actuala exista deocamdata doar o singura astfel de institutie, Universitatea Media, infiintata in 1998 de Fundatia Pro. Aceasta si-a propus sa formeze profesionisti dedicati fiecarei specialitati din domeniul media: jurnalism, cinematografie, televiziune si managementul afacerilor. In urma asocierii cu studiourile Sahia, Fundatia Pro beneficiaza de spatiu pentru activitati didactice la sediul din strada Jean Louis Calderon, unde salile de curs si de seminar pentru anii de studiu au o capacitate de maximum 30 de studenti. Aici sunt amenajate si laboratoarele, biblioteca si sala de lectura, catedrele si decanatul. Studentii au acces la o sala de proiectie, precum si la laboratorul foto, toate dotate cu aparatura proprie a facultatii.
La Buftea, in cadrul studiourilor MediaPro, unde isi desfasoara activitatea Facultatea de Cinematografie si Televiziune, studentii au la dispozitie doua platouri de filmare-scoala, utilate cu lumina, mecanica de suport, decoruri, costume, cabina de machiaj, ateliere de scenografie, machete si laborator foto, iar salile de curs si de seminar sunt, de asemenea, dotate cu aparatura video; exista si aici o biblioteca si o videoteca.
O zona deficitara pe piata muncii
Universitatea Media ofera studentilor posibilitatea ca, pe parcursul anilor de studiu, sa urmeze stagii de practica in redactiile publicatiilor sau in diverse departamente ale firmelor din grupul Media Pro. "Facultatile din cadrul Universitatii Media au aparut pentru a forma specialisti pe o zona deficitara pe piata muncii. Am solicitat, am fost autorizati si functionam cu cifre mici de scolarizare, pentru ca ratiunea noastra este pregatirea de specialisti, nu obtinerea de profituri din aceasta activitate", explica prof.univ.dr. Alecxandrina Deaconu, prodecan al Facultatii de Management al Afacerilor. Tocmai de aceea, precizeaza ea, la Universitatea Media anul intai de studii este fara taxa. "Am luat aceasta initiativa pentru ca dorim sa extindem intervalul de selectie pe o perioada mai mare de timp si sa diversificam criteriile dupa care apreciem cunostintele, motivatiile si aptitudinile studentilor nostri", adauga ea.
La Universitatea Media, "examenul" consta, in functie de facultatea aleasa, in prezentarea de eseuri, scrisori de motivatie, interviuri, verificari, probe practice si scrise tocmai pentru ca, spun profesorii, urmareste descoperirea, dezvoltarea si perfectionarea capacitatilor candidatilor in comunicare, logica, inteligenta.
In prezent, institutia are peste 100 de cadre didactice si instructori tehnici si pregateste peste 500 de studenti in cele trei facultati. Pentru anul universitar care urmeaza, la Facultatea de Cinematografie si Televiziune, la specializarea Regie de Film si Televiziune sunt 25 de locuri, la specializarea Imagine de Film si Televiziune - 15 locuri, in timp ce Facultatea de Jurnalism dispune de 50 de locuri, iar cea de Management al Afacerilor - 75 locuri la invatamantul de zi si 25 de locuri la cel cu frecventa redusa. La Facultatea de Cinematografie si Televiziune si la Jurnalism, taxele sunt in valoare de 1.000 de dolari pe an, iar la Managementul Afacerilor, 500 de dolari pe an. Taxele se platesc in patru rate si sunt aferente anilor II-IV de studiu.
Sistemul creditelor transferabile
Universitatea Media aplica sistemul creditelor transferabile - un sistem similar cu cel folosit in statele UE, care permite studentilor ca, in interiorul unui ciclu universitar de doi ani, sa sustina examene fara sa fie declarati repetenti in cazul in care nu le-au promovat pe toate. La finele fiecarui ciclu universitar, studentii trebuie sa faca dovada obtinerii numarului maxim de credite - 120 de puncte; in fiecare an, studentul trebuie sa obtina 60 de puncte de credit, dar in cazul in care intr-un an nu a reusit sa o faca, isi poate transfera punctele restante in urmatorul an de studiu. Cei care detin la sfarsitul primului ciclu de studiu intre 75 si 119 puncte de credit beneficiaza de un semestru de gratie, pe durata caruia sunt obligati sa acumuleze punctele de credit necesare pentru a promova. De asemenea, studentul poate frecventa unul sau mai multe cursuri din pachetele optionale oferite in programul interdisciplinar dintre facultati, fara taxe suplimentare, in afara celei de examinare de 15 dolari. Restantele insa, considerate un efort suplimentar din partea cadrelor didactice si a institutiei, se platesc cu 15 dolari fiecare.
Un alt program al Fundatiei Pro il reprezinta Colegiul Pro, forma de invatamant virtuala, care se adreseaza elevilor cu aptitudini deosebite. Incepand cu anul 2002, Colegiul Pro este recunoscut de Ministerul Educatiei si Cercetarii drept Centru de Excelenta, unde tinerilor cu capacitati intelectuale remarcabile le este oferita sansa de a se dezvolta in permanenta.
La Colegiul Pro nu se percep taxe, iar toti elevii beneficiaza de o bursa lunara. Cei care studiaza la domeniile uman si real sunt dotati cu un computer personal conectat la Internet, prin care tin legatura cu profesorii. Pentru elevii de la modulele de arte plastice si muzica clasica, cursurile se desfasoara in sistem clasic.
Din cele trei promotii formate in cadrul Colegiului Pro, din 1998 si pana in prezent, numerosi elevi au obtinut premii nationale si internationale: medalia de aur la Balcaniada de Informatica, "Premiul pentru merite deosebite in cercetare" la concursul First Step to Nobel Prize in Physics, organizat de Academia de Stiinte a Poloniei, medalii de aur si de argint la Olimpiadele Internationale de informatica, dar si la concursuri de muzica clasica - "Johann Friedrich Dotzauer" de la Dresda sau "Mostly Tchaikovsky" din Statele Unite. Anul acesta, la examenul de admitere pentru cea de-a patra promotie, care va cuprinde un numar de 35 de elevi, s-au inscris aproape 300.
De ce e nevoie de scoli private
In tarile Uniunii Europene, sistemul de invatamant reprezinta un mijloc de sustinere a competivitatii economice. Recomandarile europene in ceea ce priveste reforma sistemelor de invatamant - descentralizarea invatamantului public, in avantajul unor forme de organizare mai autonome si mai concurentiale - sunt generate si ele de ideea de a adapta educatia la necesitatile economiei de piata. In 1992, articolul 126 din Tratatul de la Maastricht acorda pentru prima oara Comisiei Europene competente in materie de invatamant; tot atunci era creata si Directia Generala a Educatiei, Formarii si Tineretului, un fel de minister european al educatiei, condus de socialista franceza Edith Cresson. Mandatata de Directie, Comisia Raffles - un grup de cercetatori condusi de profesorul Jean-Louis Raffles - participa direct la elaborarea unei Cartii Albe a Invatamatului, da publicitatii in 1996 o serie de recomandari si initiaza programe precum Socrates, Da Vinci sau planul de actiune "A invata in societatea informationala".
Nasterea unei politici educative comune tarilor membre UE este insa atribuita Mesei Rotunde Europene a Industriasilor (ERT), lobby patronal infiintat mult mai inainte, in 1983, care reunea 40 dintre cei mai puternici industriasi europeni, printre care Peter Brabeck (Nestle), Paolo Fresco (Fiat), Leif Johansson (Volvo), Thomas Middelhoff (Bertelsmann) sau Jurgen Weber (Lufthansa). La finele primului an de activitate, ERT publica un raport intitulat "Educatie si competente in Europa", care reclama slaba influenta pe care industria o are asupra programelor de invatamant si "insuficienta intelegere" pe care cadrele didactice o au fata de mediul economic si de notiunea de profit.
Pe o piata a fortei de munca care ii constrange pe europeni sa-si schimbe frecvent ocupatia sau locul de munca, sistemul de invatamant se transforma si el, urmarind sa dezvolte mai curand o mare capacitate de adaptare decat calificari specifice. Pentru membrii Mesei Rotunde a Industriasilor, adepti ai acestei transformari, "rezistenta naturala a sistemului de invatamant public traditional trebuie depasita", iar scoala trebuie sa se deschida catre sectorul privat, atat sub forma de parteneriate, pe de-o parte, cat si sub forma privatizarii pur si simplu. Explicatia e ca sistemele educative organizate si finantate de stat sunt prea rigide pentru a permite corpului profesoral sa se adapteze schimbarilor cerute de dezvoltarea tehnologica, de restructurarea industriei si a serviciilor.
cecilia.stroe@zf.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE