Managementul riscului devine mai pretios in contextul scumpirii carburantilor

Companiile sunt nevoite sa dezvolte la maximum capacitatea de a analiza si a combate potentialele surse de risc pentru a-si putea mentine si dezvolta afacerile.

Lumea este un loc ce devine din in ce mai periculos. Directorii trebuie sa faca fata unui numar impresionant de pericole, oricare din ele putand sa duca la falimentarea afacerii lor si sa aduca prejudicii imense investitorilor si angajatilor. Pentru a face viata si mai dificila, costul de asigurare a afacerii creste de la an la an. Aceste lucruri demonstreaza ca intelegerea si administrarea factorilor de risc sunt lucruri deosebit de importante, scrie Financial Times.

Pana acum cresterile de pret au fost limitate la anumite tipuri de asigurari sau regiuni de pe mapamond care au avut mult de suferit anul trecut in sezonul uraganelor.

Exista in acest moment semne ca, o data cu trecerea primelor luni ale anului, scumpirea asigurarilor va fi resimtita si in zone care nu au fost afectate direct de catastrofele naturale. Atat oamenii, cat si companiile expuse pericolelor naturale sunt ingrijorate ca ar putea plati din ce in ce mai mult asiguratorilor sau ar fi nevoite sa acopere pierderile singure.

Date fiind aceste conditii, un bun management al riscului devine imperativ.

"Pe o piata mai putin sigura, daca urmaresti sa asiguri o concentrare mare de valori intr-o singura locatie, trebuie sa convingi un segment mare de piata ca ai un management al riscului bun. Capacitatea de a demonstra acest lucru este foarte importanta si chiar face diferenta", a declarat Andrew Cornish, membru al Comitetului Executiv al Asociatiei Asiguratorilor si Managerilor Riscului.

Pentru unii clienti ai pachetelor de asigurari specializate pe afaceri, gestionarea buna a riscului ar putea face diferenta intre a obtine acoperire din partea asiguratorului si a folosi propriile resurse pentru a repara situatia.

De exemplu, Chris Clark, director executiv al Willis Re, a explicat ca in lumina efectelor negative aduse amplasamentelor petroliere sau de gaze din Golful Mexic in ultimii doi ani, rata de acoperire a asigurarilor in caz de pagube provocate de furtunile de vant a scazut considerabil. Acolo unde aceste pachete sunt totusi disponibile, pretul lor a crescut cu pana la 400%. Pentru a obtine acoperire de la firmele care o ofera, sau pentru a reduce costul necesar indeplinirii conditiilor financiare, unele companii de utilitati cu operatiuni in Golful Mexic au fost nevoite sa imbunatateasca simtitor serviciile departamentelor de administrare a riscului.

"Unele elemente legate de intretinerea platformelor s-au dovedit a fi sub asteptarile asiguratorilor, companiile facand miscari vizibile de remediere a acestei probleme", a adaugat Clark.

Uraganele de anul trecut au provocat companiilor de asigurari, la nivel global, pierderi de circa 80 de miliarde de euro, fapt ce a urcat in ierarhia pericolelor catastrofele naturale.

Amenintarea atacurilor teroriste ramane inca actuala, in timp ce pericolul aparitiei unei pandemii de gripa aviara s-a apreciat si el dupa ce in Anglia s-a descoperit primul caz de gripa de acest tip.

Riscurile nu sunt numai naturale sau politice. In decembrie, o explozie la depoul Hertfordshire, Marea Britanie, a provocat un incendiu de proportii, care a afectat platforma industriala din apropiere, de la Buncefield. Multe companii cu operatiuni in acea zona au fost nevoite sa-si suspende temporar activitatea.

La numai cateva luni de la acest eveniment, au fost furate mai mult de 53 de milioane de lire sterline (76,3 milioane de euro) dintr-un depozit Securitas din Kent, in cadrul celui mai mare jaf din istoria Marii Britanii. Cele doua exemple subliniaza faptul ca pericolele traditionale, ca incendiul, furtul sau inundatia, raman, in ciuda masurilor de precautie din ce in ce mai vigilente, la fel de amenintatoare.

Efectele negative ale exploziei de la Hertfordshire asupra sediilor firmelor din imediata apropiere, rezultatele dezastruoase ale unei pandemii de gripa aviara sau jafurile, toate subliniaza necesitatea afacerilor de a avea planuri de continuitate. Companiile ar trebui sa se asigure ca in cazul in care se intampla ce e mai rau, ele sunt pregatite sa faca fata. O mare parte din riscurile pe care companiile trebuie sa si le asume depind de locatia operatiunilor. Trendul general la ora actuala este ca marile companii sa mute o parte din operatiuni, mai ales procesul de productie, in regiuni unde forta de munca este foarte ieftina. Noile locatii insa sunt de obicei mai instabile politic si mai expuse pericolelor naturale.

Conform unei harti globale de risc politic si economic, publicate anul acesta de AON, al doilea jucator de pe piata mondiala a asigurarilor, statele instabile politic si economic fac si ele parte din traseele mondiale ale comertului cu titei, gaze naturale si alte bunuri de mare importanta. Riscurile pe care companiile trebuie sa si le asume nu sunt numai de natura fizica.

Industria asigurarilor, care are un rol important in preluarea si acoperirea riscurilor, a fost si ea la randul ei zguduita de o serie de scandaluri.

La sfarsitul lui 2004, Eliot Spitzer, procuror general in New York, a afirmat ca Marsh& McLennan, cel mai mare broker de asigurari din lume, a falsificat si a influentat anumite licitatii de contracte si a favorizat asiguratorii in defavoarea clientilor, pentru a obtine comisioane mai mari. Urmarile procesului deschis de Spitzer au fost ca brokerii de asigurari a trebuit sa-si schimbe vizibil modelul de afaceri, precum si sistemul de recompensare a propriilor angajati.

Companiile au devenit subiectul unor serii de reglementari menite sa mute responsabilitatea si administrarea riscului pe umerii directorilor.

Bancile din intreaga lume se pregatesc sa adopte sistemul Basel II, care are in vedere intarirea relatiei dintre reglementarile bancilor si riscurile pe care trebuie sa si le asume. Comisia Europeana a anuntat si ea ca are in faza de proiect o directiva similara, numita Solvency II. Printre obiectivele principale ale acestei directive se numara si echilibrarea raportului dintre riscurile pe care si le asuma asiguratorii si capitalul de care dispun, pentru a fi clar ca ei sunt capabili sa-si indeplineasca raspunderile contractuale.

In Europa de Est, investitorii potentiali au inceput si ei sa solicite companiilor vizate planuri concrete de gestiune a riscului. Richard Sharman, partener in cadrul grupului de consultanta a riscului KPGM, a precizat ca in SUA situatia este si ea in curs de schimbare. Dupa spusele lui, consiliile administrative ale companiilor au ajuns sa trateze managementul riscului cu aceeasi importanta cu care trateaza managementul financiar. "Administrarea riscului capata amploare la nivel mondial", a declarat el. "Daca ar fi sa privim lumea prin lentila maturitatii administrarii riscului, daca acum un an sau un an si jumatate erau diferente clare intre zonele mature si cele imature, acum situatia este echilibrata. Vedem o evolutie clara la nivel mondial", a explicat Sharman.

In noiembrie anul trecut insa, cancelarul englez Gordon Brown a renuntat la prevederea conform careia companiile britanice erau obligate sa prezinte un bilant operational si financiar, care trebuia sa detalieze si riscurile non-financiare la care sunt expuse operatiunile companiei, precum si metodele de contracarare a efectelor.

Cu toate acestea, companiile britanice trebuie sa se conformeze in continuare unui sistem combinat de conducere si responsabilitate a companiei. Sistemul impune agentului economic sa demonstreze ca are resursele si proiectele necesare identificarii si asumarii riscurilor.

Hans-Kristian Bryn, director la Mercer Oliver Wyman, a explicat ca desi unele companii nu sunt fortate sa prezinte metodele de combatere a riscului sau gradul de acoperire a unor eventuale pierderi, presiunea actionarilor este de multe ori suficienta pentru a grabi implementarea unor astfel de strategii. Printre acesti actionari se numara si agentii de rating, investitori institutionali sau analisti de piata.

Insa Ken Davey, directorul FM Global, un asigurator comercial si corporational, este de parere ca discutia privind managementul riscului a depasit faza de multumire a cererilor guvernamentale.

"Managementul de risc a devenit mai mult o chestiune de nivelul consiliilor de administratie", a declarat el. Conducerile companiilor nu se limiteaza la rigorile legislative, ci dezvolta pe cat posibil sistemul de analizare si prevenire a riscurilor, de buna voie, in interes propriu, pentru a-si proteja cat mai bine afacerea, investitia.

"Problema s-a mutat de la stadiul de raspuns la marirea riscurilor corporatiilor si de la teoria de management al riscului la faza practica. Numarul directorilor financiari care sunt implicati in mod activ in asigurarea companiei din care fac parte a crescut semnificativ", a explicat Davey.

Dupa spusele lui Bryn, consiliile de conducere au devenit mult mai hotarate in a cere directorilor masuri clare de identificare si de acoperire a riscurilor. Aceste date sunt masurate si apoi determina luarea unor decizii.

"Riscul nu inseamna doar efecte negative. El inseamna echilibrarea partilor bune cu cele rele", a adaugat Bryn. victor.rotariu@zf.ro