Mai ales casele de vacanta au nevoie de pitici de gradina

Ultimii ani au insemnat la noi aproape o explozie a pietei decoratiunilor de gradina, sub toate aspectele: in toata tara au aparut firme specializate pe amenajarea de gradini si gazoane, dar si producatori de decoratiuni de tot felul, de la mobilier de gradina pana la statuete si fantani arteziene.
Daca unele sunt de bun gust, iar altele frizeaza kitsch-ul, asta conteaza mai putin pentru profiturile unor intreprinzatori care abia fac fata cererii din partea proprietarilor de vile si case noi pe care vor cu orice pret sa le impodobeasca. Mai nou au aparut si in Romania furnizori de pitici de gradina, urmand strict moda occidentala. Putini stiu, de pilda, ca singurul producator de papusi din Romania, compania Aradeanca, produce de curand si pitici de gradina: are incheiat un contract in Germania pentru vanzarea de pitici din polietilena, iar incepand din acest an va livra si pentru piata romaneasca. "Incepind din acest an, producem pitici de gradina si alte obiecte de decoratiuni si pentru piata romaneasca. Cererea este mare, avind in vedere extinderea domeniului de amenajare a locuintei", declara recent Dana Neacsiu, directorul general al companiei. Si pentru firmele care produc mobilier pentru gradini si parcuri, piticii, articole de altfel usor de fabricat, sunt o extensie fireasca a activitatii: alaturi de banci, chioscuri, tamplarie de aluminiu sau corpuri de iluminat, firme ca New Air Group, Teluria sau Stimatimex din Bucuresti si-au inclus in oferta pitici ornamentali, raspunzand cererii pietei. Exista, in fine, numerosi producatori independenti, care isi fac cunoscuta oferta prin Internet, fie pe site-urile de licitatii, fie pe site-ul propriu: acesta din urma e cazul unui intreprinzator din Baia Mare, ai carui pitici, fabricati din ipsos si vopsiti cu acrilice, costa intre 350.000 de lei - un “pitic morocanos” inalt de 30 cm - si 850.000 de lei - un “pitic cantaret” inalt de 70 cm.
Proprietarii piticilor de gradina sunt convinsi ca, daca acorda atentie acestor statuete colorate, ele au puterea de a le proteja si infrumuseta gradinile. #leadend#Daca in Germania exista in jur de 27 de milioane de pitici de gradina, in Romania aceste figurine sunt deocamdata mai putine, dar se inmultesc cu repeziciune. In Timisoara, doar o proaspata absolventa de facultate s-a gandit ca o afacere cu pitici de ghips ar putea avea succes.
Lorena Braia a profitat de legea conform careia studentii integralisti isi pot infiinta firme fara a plati nici o taxa. A dat cateva telefoane pe la firmele timisorene care amenajeaza si decoreaza gradini, intreband daca nu cumva oferta lor include si pitici de gradina. Cum raspunsul a fost negativ peste tot, Lorena si-a dat seama ca firma ei este unica in oras. A numit-o "Jardin Lore". "Jardin" provine din franceza si inseamna gradina, iar "Lore"  de la prenumele sau."Am fost mereu o nehotarata. Am terminat filologia, la sectia romana-franceza si in loc sa devin profesoara m-am apucat de fabricat pitici de gradina", spune intreprinzatoarea.

Doua milioane pentru cel mai mare
Primii noua pitici de gradina, cinci mai mici si patru mijlocii, s-au "nascut" dupa o operatie complicata. Tanara i-a executat singura, din faza de preparare a ghipsului pana la ultimele retusuri ale culorilor.
Lorena nu a dezvaluit toate tainele fabricarii piticilor, insa in mare, procedeul decurge astfel: pregatirea formei, prepararea ghipsului, turnarea in forma, desfacerea acesteia dupa 20 de minute, asezarea piticilor la soare pentru a se usca repede, aplicarea unui strat protector de grund si, in final, vopsirea.Pe doi dintre acesti pitici, filologul cu veleitati de marketing i-a vandut deja cu 550.000 de lei fiecare. Alti trei i-a daruit prietenilor. Preturile variaza intre 500.000 si 2.000.000 de lei, in functie de marimea si greutatea statuetei.
Pana acum, Lorena Braia a investit 500.000 de lei in ghips si 1.500.000 de lei in vopsele. Pentru ca vrea ca piticii ei sa fie cat mai trainici, utilizeaza o vopsea pentru piscine, garantata de producator pentru 30 de ani.

Scufia, obligatoriu rosie
Culorile in care timisoreanca prefera sa-si imbrace piticii sunt rosu, albastru, verde, galben, maro si alb. "Desigur, la cererea clientului voi folosi orice culoare, voi face orice model de pitic. Pot sa o fac chiar si pe Alba-ca-Zapada", spune Lorena Braia. Sunt insa cateva reguli stricte in pictarea piticilor: scufia trebuie sa fie rosie, iar parul alb. Altfel, simpaticii pitici pot starni alte sentimente mai putin placute.
Piticii de gradina, foarte raspinditi in Europa de Nord, sunt considerati "descendenti" ai zeului grec Priap, protector al gradinilor de legume si al livezilor. Conform unui etnolog german, Hans Prahl, originea lor s-ar putea afla in Evul Mediu, in Turcia, unde numai oamenii de foarte mica inaltime puteau lucra in mine, din cauza ca galeriile erau inguste. Pentru a exorciza fortele malefice, patronii lor au pus sa se faca statui cu infatisarea angajatilor lor, statui amplasate in mine. Aceasta este explicatia pentru care fiecare pitic de gradina “clasic” are cate o unealta de lucrat pamantul si pentru care poarta scufii rosii, asa cum purtau minerii care incercau astfel sa nu se piarda unii de altii in semiintunericul din galerii.
"Chiar daca e o forma fara viata, imi place sa spuna totusi ceva. Fiindca muncesc atat de mult la ei, am impresia ca piticii preiau putin din starea mea sufleteasca. Unii zambesc, altii sunt mai tristi. Oamenii trebuie sa-i iubeasca, sa vorbeasca cu ei. Altfel, omuletii de ghips se supara, isi pierd farmecul si nu mai au grija de gradina", conchide Lorena Braia.

Cateva anomalii culturale
Occidentalii din zilele noastre n-au renuntat deloc la piticii de gradina, care continua sa fie un accesoriu decorativ aproape obligatoriu pe langa casa, desi in multe cazuri si-au schimbat functionalitatea, fiind dotati cu dispozitive de alarma si supraveghere electronica.
Fascinatia exercitata de piticii de gradina imbraca deseori in Vest aspecte comice. In Franta, in urma cu cativa ani, a luat fiinta "Frontul petru eliberarea piticilor de gradina". Crezul membrilor acestei organizatii este ca locul piticilor este in padure, nu in gradina. Acesti militanti patrund in gradinile oamenilor, rapesc piticii si fug cu ei in padure, unde are loc ritualul de eliberare, care include muzica tehno si focuri de artificii. Piticii sunt apoi vopsiti in verde sau in albastru, pentru a se camufla cat mai bine printre copaci si iarba. Eliberatorii ii inzestreaza cu mici lanterne si coliere fosforescente, pentru ca nu cumva piticii sa se rataceasca noaptea in padure. Unora li se pun in mana pancarte, iar in final li se ureaza "Noroc in viata!".
Exista si asociatii care urasc piticii de gradina. Membrii acestora patrund si ei in gradini si fura piticii, dupa care ii distrug. La sfarsitul secolului trecut a avut loc un adevarat masacru, in care sute de pitici din Franta au fost astfel nimiciti. Printre resturile si bucatile de ghips si piatra de la locul masacrului a fost gasit totusi un supravietuitor: un pitic de 150 de ani, care acum valoreaza 10 milioane de franci. Piticul se afla acum in Northhampton, Anglia.
De altfel, piticii de gradina vechi de acum un secol sau doua sunt considerati acum obiecte de arta, cea mai importana colectie de pitici de gradina din lume aflandu-se in Germania, in patrimoniul muzeului Griebel de la Rot-am-See.