El este omul care i-a batut pe comunisti

Prin 1992, un editor italian, membru al Partidului Comunist, calatorea in Rusia sa participe la inmormantarea unui general sovietic, veteran de razboi. Cu acea ocazie l-a cunoscut pe un fotograf rus care avea niste poze pretioase din timpul razboiului, cu generalul raposat, cu Stalin, Churchill si Roosevelt. Italianul s-a oferit sa i le publice el intr-o editie de lux, cand a auzit ca finantarea necesara, cam 95.000 de dolari pentru un tiraj de zece mii, ar fi urmat sa fie asigurata de un magnat rus al medicamentelor, dornic sa aiba mai multe exemplare pe care sa le ofere oaspetilor sai.

Dupa ce a onorat comanda, italianul n-a incasat insa decat un avans de 38.000 de dolari, iar magnatul l-a avertizat ca n-o sa primeasca in ruptul capului restul, pentru ca marfa nu e de calitate. Ulterior, justitia rusa a stabilit ca editorul are dreptate sa-si ceara plata, numai ca decizia tribunalului n-a fost niciodata aplicata, iar magnatul i-a transmis italianului ca n-o sa-si vada niciodata banii, indiferent cate procese ar castiga. Ziarul american care relateaza cazul editorului pacalit nu se poate abtine sa nu incheie cu precizarea ca, desi editorul pacalit s-a jurat ca n-o sa mai faca afaceri in Rusia niciodata, s-a intors totusi la Moscova in urmatorii ani, ca sa serbeze cu niste fosti tovarasi ziua de 1 Mai in Piata Rosie.

Rusul tepar de atunci este unul din actualii candidati la presedintia Rusiei si unul din cei doar doi oameni de afaceri care intentioneaza sa foloseasca scrutinul din 14 martie nu atat drept rampa de lansare in politica, ci drept ocazie de a-si promova imaginea si de a-si populariza afacerile. Pe nume Vladimir Brantalov, omul nostru a mai candidat si la alegerile prezidentiale din 1996, cand a iesit ultimul pe lista ca numar de voturi obtinute (sub 1% din total), insa de-a lungul ultimului deceniu a reusit sa obtina un loc de deputat in Duma de mai multe ori si sub mai multe umbrele politice, in general ale unor formatiuni de stanga si centru-stanga. In 1996 si-a facut chiar propriul partid, Partidul Socialist Rus, pe listele caruia au candidat pentru Duma inca vreo patru membri ai familiei sale.

Programul lui, care pornea de la ideea ca "Rusia e guvernata de niste prosti" si ca "firmele straine fac tot ce vor pe piata noastra", promitea sa-i oblige pe toti angajatorii sa plateasca salarii mai mari, ca sa mareasca puterea de cumparare a pietei si sa stimuleze consumul, dar si sa impuna taxe vamale prohibitive pentru produsele straine similare cu cele fabricate in Rusia, ca sa stimuleze productia autohtona si sa-i incurajeze pe capitalistii autohtoni. (Pentru cei care vor sa adanceasca alte aspecte ale programului, merita mentionat ca programul politic al lui Brantalov mai avea in vedere si "dezvoltarea productiei autohtone high-tech la nivelul celor mai bune realizari nationale si mondiale", ca si "egalitatea tuturor confesiunilor religioase, sub supravegherea Bisericii Ortodoxe rusesti".

Omul nostru n-a convins insa electoratul la prezidentialele din '96, pentru simplul motiv ca socialismul declarat de el nu se potrivea deloc cu stilul de viata al familiei Brantalov. La fel ca majoritatea noilor imbogatiti din Rusia de dupa 1990, Brantalov s-a ferit, indeobste, de atentia presei din tara natala, nu insa si de ochiul presei straine, care s-a grabit sa faca din el imaginea noului imbogatit din Rusia, capabil sa ofere un spectacol al luxului care incepe sa semene cu cel cunoscut de la miliardarii occidentali. Inaintea alegerilor din 1996, CNN vorbea deja despre el ca despre un Ross Perot al Rusiei, mult mai bun de gura decat acela si cu un limbaj mai frust ("Sunt bogat, sunt tare: o sa-i invat pe toti si la nevoie o sa-i fortez sa faca ceea ce trebuie sa faca"), dar impresionand la fel prin afisarea bogatiei sale, de la ceasul Rolex de 80.000 de dolari pana la o sotie top-model, fosta Miss Rusia, cu 20 de ani mai tanara decat el si care, dupa propriile ei declaratii, primeste de la consort 18.000 de dolari pe luna pentru cheltuielile casnice.

Rusul s-a lasat apoi fotografiat de reviste ca Paris Match sau Bunde, in mijlocul luxului vilei sale - un complex rezidential de langa Moscova, prevazut cu teren de tenis, piscina, mobila comandata la Versace, candelabre comandate la Baccard, icoane si picturi comandate la cei mai buni artisti plastici rusi , dar si portelanuri si matasuri de la propriile lui fabrici. Revista germana Stern ii estima acum cativa ani averea la 2 miliarde de dolari, iar el insuti declara unei publicatii americane in 2001 ca valoarea proprietatilor sale se ridica la 1,6 miliarde de dolari. Astfel de estimari sunt exagerate, dar e cert ca Brantalov e un om bogat. Acum, cand toate articolele din presa occidentala despre alegerile din martie pornesc de la ideea ca majoritatea contracandidatilor lui Vladimir Putin sunt de fapt marionete tocmite de Kremlin ca "sparring partners", argumentul adus pentru afirmatia ca si in cazul lui Brantalov functioneaza aceeasi motivatie e tocmai acela ca Brantalov vrea sa-si protejeze averea. Pe de o parte, prin faptul ca accepta sa candideze, fara a avea nici o sansa reala, numai ca sa creasca numarul de candidati la prezidentiale; pe de alta parte, prin faptul ca posibilul sau targ cu Kremlinul s-ar baza pe speranta lui Brantalov ca asa va scapa de bratul lung al fiscului, care de ani de zile il tot ameninta cu niste impozite neplatite, in suma de cateva milioane de dolari.

Este adevarat ca Brantalov nu se fereste sa-si arate admiratia si solidaritatea fata de actiunile lui Putin. De altfel, tine pe birou, in vazul ziaristilor, o fotografie a lui Putin frumos inramata pe biroul sau, iar in holul de la sediul firmei sale are un mozaic /nfatisand simbolul partidului Rusia Unita, pro-Kremlin. Cand cu arestarea lui Hodorkovski, in octombrie trecut, Brantalov a emis pentru Kommersant urmatorul panseu: "Oligarhii s-au obisnuit sa apeleze la Eltan pentru ajutor, dar Putin nu este Eltan. El vrea ca oamenii de rand si nu oligarhii sa fie multumiti. Iar oamenii sunt multumiti de aceasta arestare". Insa ceea ce l-a tinut de fapt pe Brantalov departe de primejdiile care ii ameninta pe oligarhi si ceea ce i-a atras de la inceput ingaduinta, daca nu chiar simpatia presedintelui Putin au fost conceptiile lui despre cum ar trebui sa fie condusa Rusia: pe plan politic, un nationalism dur ("Noi, rusii, ar trebui ca tot ceea ce facem sa facem pentru noi, nu pentru altii"), iar pe plan economic, un protectionism inversunat, care ar transforma Rusia intr-o piata inchisa, unde strainii nu prea au ce cauta.

Astfel incat, desi dispretuit pentru limbajul sau cam prea neglijent si slobod si desi mult mai putin cunoscut decat oligarhi "pro-Kremlin" ca Potanin sau diversi industriasi locali ajunsi guvernatori de provincii sau regiuni, acest Brantalov e foarte reprezentativ pentru epoca Putin, mai precis pentru ceea ce ar putea ea sa devina daca viziunile de mai sus despre o Rusie inchisa si ostila strainilor s-ar materializa. Caci Brantalov nu s-a marginit doar sa propovaduiasca viziunile respective, dar le-a pus in practica pana acum in chip absolut riguros in afacerile sale. Cel putin in domeniul care l-a /mbogatit, productia de medicamente, le-a aplicat fara nici o abatere: acolo unde n-a avut tehnica sau know-how-ul ca sa produca el un medicament, s-a folosit de colaborarea cu firmele straine pana cand a ajuns sa produca singur, dupa care le-a trantit usa respectivilor, rezultatul fiind poate prost pentru imaginea sa ori a Rusiei in strainatate, dar foarte bun pentru imaginea sa in tara, atata vreme cat el a reusit sa pastreze niste locuri de munca in fabricile sale, sa intretina orgoliul rusilor ca pot face la ei in tara produse la fel de bune ca acelea straine si sa vanda populatiei niste medicamente mai ieftine decat cele importate. Exact de asa ceva a avut si are nevoie Putin.

Vladimir Alekseevici Brantalov s-a nascut in 1946 in orasul Cerkesk, din zona Stavropol, in sudul Rusiei (si se mandreste ca unul din bunicii sai era ataman cazac - poate de aici i se trage obiceiul de a umbla mereu cu pistol la brau). A facut studii de inginerie miniera la colegiul tehnic din Novocerkask, dupa care a lucrat o perioada in invatamant, apoi in constructii, unde a ajuns maistru si sef de echipa. In anii '80, epoca de perestroika, si-a intemeiat o cooperativa apicola, denumita Pciolka ("Albinuta"), despre care sustine ca era asa de rentabila, incat prin 1988 ajunsese sa castige de pe urma ei 800.000 de dolari pe an. Pe urma, imediat dupa 1990, s-a mutat la Moscova, unde a reusit sa cumpere fabrica de medicamente Karpov, una din cele mai mari, dar si din cele mai prost administrate de catre statul sovietic; treptat, dupa ce a izbutit s-o rentabilizeze, a cumparat de la angajati parti sociale, ajungand in cele din urma s-o stapaneasca in intregime.

De aici inainte, povestea e mai putin clara. Unii comentatori spun ca a folosit capacitati ale fabricii ca sa produca vodca si ca doar din vanzarea de vodca a reusit sa se sustina financiar pana ce uzina Karpov s-a pus pe picioare (desi e evident ca s-a sustinut si mai tarziu, dat fiind ca s-a folosit de vodca pana si in campania electorala din 1996, punandu-si poza pe sticlele de "Brantalovka"); altii spun ca, dimpotriva, medicamentele au fost mai intai si ca s-a lansat doar ulterior in productia de vodca. Cert este ca in 1996, fabrica sa, redenumita Ferane (transcrierea variaza, dupa sursa, de la Ferein la Ferine sau Ferene), avusese o cifra de afaceri de 340 milioane de dolari, din care vanzarile de medicamente reprezentau 93 de milioane, restul fiind vodca, portelanuri, textile si alte produse, plus ancasarile bancii, ale firmei de avocatura si ale celei de consultanta create in jurul activitatii de productie. Estimarile mai noi despre cifra de afaceri sau despre cota de piata ale Ferane variaza insa extrem de mult, lucru de fapt firesc, tinand cont de lipsa de transparenta a firmei.

Faima Ferane provine insa din numeroasele procese pe care Brantalov le-a avut de suportat in ultimii ani din partea firmelor occidentale cu care a colaborat, cele mai cunoscute fiind cazul companiei daneze Novo Nordisk si al companiei Chinoin, subsidiara a grupului francez Sanofi-Synthelabo. Prima, unul din cei mai mari furnizori de insulina din lume, i-a imputat rusului ca a folosit in productie, adica practic a furat, insulina pe care danezii i-o trimisesera doar pentru niste teste, in condisiile in care firma Ferane nu era capabila sa fabrice insulina prin resurse proprii; a doua i-a imputat ca a copiat pur si simplu medicamentul sau antispastic No-Spa, de la compozitie si pana la ambalaj.

Lipsa de scrupule a lui Brantalov in privinta insusirii patentelor altora a socat piata occidentala, dar nu si pe cea ruseasca; paradoxul in aceste cazuri a fost ca adversarii lui Brantalov din Ministerul Sanatatii care s-a intamplat sa-i puna bete in roate, nu s-au sinchisit deloc de procesele respective, iar cand nu l-au primit la vreo licitatie ori nu i-au autorizat vreun produs au facut-o exclusiv pentru a favoriza alti producatori rusi. Fapt e, totusi, ca desi Brantalov e un jucator important pe piata ruseasca a medicamentelora, economistii seriosi au incetat in ultimii ani sa mai ia in calcul firma Ferane (si ulterior subsidiara sa Brantalov A) atunci cand au facut clasamente ale firmelor din bransa, pe motiv de controverse nerezolvate in justitie, care greveaza, dupa ei, viitorul companiei.

E cam greu de spus ce se va intampla cu afacerile lui Brantalov pe mai departe si cum anume le va influenta participarea patronului la scrutinul prezidential. Prezenta sa printre candidati nu e de natura sa adauge onorabilitate alegerilor, dar in mod sigur le va face mai colorate, cam in felul cum le-ar fi colorat prezenta fetelor din grupul tAtu, care sustineau ca vor sa candideze impreuna. In fond, Brantalov e celebru la el in tara nu fiindca a furat insulina danezilor, ci pentru acea mostra de fermitate ruseasca si de vederi progresiste pe care a oferit-o in 2000 cu prilejul unei sedinte a Dumei, cand s-a contrazis cu un deputat comunist pana ce a sfarsit prin a-i da pur si simplu acestuia un cap in gura. Brantalov s-a justificat atunci innobilandu-si actiunea cu o vadita sugestie de semnificatie istorica: "Ce era sa fac? Pe comunisti trebuie sa-i bati!". Evident, fara nici o legatura cu cazul bietului editor italian.

"Ministerul nu e in stare sa interzica nimic"

Unul din interviurile cele mai relevante pentru filozofia de business a lui Vladimir Brantalov a aparut in august 2002 pe site-ul wto.ru, dedicat relatiei intre Rusia si Organizatia Mondiala a Comertului. Interviul, aparut exclusiv in limba rusa si din care prezentam mai jos un fragment, dezvaluie in toata coerenta ei o viziune stranie despre drepturile de proprietate intelectuala, pe care Brantalov nu si-a exprimat-o niciodata atat de pe sleau in fata vreunui ziarist occidental. Fata de momentul interviului, nimic din ceea ce a intreprins ulterior magnatul rus nu dovedeste ca si-ar fi schimbat intre timp conceptiile. (Stela Durlesteanu)

Rep.: Care este volumul productiei companiei?

V.A.Brantalov: Anul trecut (2001) productia a fost de 113 milioane de dolari, pentru acest an (2002) preconizam o productie de 150 milioane de dolari.

Cum a influentat activitatea firmei introducerea de la 1 ianuarie a TVA de 10% pentru medicamente?

Productia a consemnat o mica scadere in prima jumatate a anului comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut. Este o problema a tuturor: cu cat cresc preturile, cu atat scade consumul de medicamente, pentru ca puterea de cumparare ramane aceeasi. Sumele rezultate din TVA de 10% ar fi trebuit folosite la imbunatatirea aprovizionarii populatiei cu medicamente, la achizitionarea de medicamente. Dar nu s-a intamplat nimic, nu se stie ce-a facut statul cu acei bani. Multe fabrici sunt in prag de faliment. In prezent, in Rusia activeaza 200 de fabrici de medicamente. Nu avem nevoie de atatea.

Dar de cate am avea nevoie?

De sase-sapte. Mai exact, n-am avea nevoie de fabrici, ci de firme specializate, bine dotate, care sa produca medicamente. In tara noastra, din pacate, asemenea firme nu exista, cu exceptia societatii mixte pe actiuni Brantalov A. Noi vindem medicamente in toata lumea.

Ce anume exportati?

Insulina, antibiotice. Azi voi avea discutii cu ambasadorul Republicii Sud-Africane privind livrarea de medicamente.

Cat din productia dvs. este destinata exporturilor?

O mica parte. Dar intentionam sa crestem exporturile, in detrimentul comertului pe piata interna. Motto-ul nostru e ca trebuie sa fim prezenti oriunde, incepand cu tarile in care fosta URSS si-a lasat amprenta - Vietnam, India, China, Iran - apoi in tarile Europei de Vest si in fostele republici sovietice. Sper ca in 4-5 ani sa ne extindem, sa devenim o companie transnationala, ca firma Aventis, de exemplu.

Aveti productie proprie?

O parte da, o parte "copiem" de la companiile din Vest. E un lucru normal, nu inteleg de ce firmele din strainatate se plang de lucrul asta.

Sunt nemultumiti ca ambalajul preparatelor dvs. este aproape identic cu cel folosit de ei. Iar compania Chinoin (subsidiara a grupului francez Sanofi-Synthelabo, n.ZF) a depus chiar o plangere, mentionand ca unul din medicamentele voastre, Nos-Bra, este aproape identic cu medicamentul lor, No-Spa.

Sa va explic. Ambalajul nostru este mult mai mic, are inscris pe el Nos-Bra si numele fabricii. Poate ca sunt asemanatoare, intr-o oarecare masura. Dar totusi nu inteleg ce pretentii ar avea cei de la Chinoin. Nu le convine culoarea portocalie a ambalajului? Pretind ca le apartine. Poate vor cere drepturi si asupra soarelui? E ridicol... Desigur, noi am patruns si pe piata lor, ceea ce e un lucru bun si util pentru tara noastra. In astfel de cazuri, banii raman in tara. Iar in ce priveste calitatea, preparatul nostru e mai bun. Si de fapt nu inteleg motivul plangerilor. La noi totul se face pe fata, fabricile sunt deschise oricui - te intereseaza, intra si vezi.

In ce stadiu sunteti in disputa cu Chinoin?

Nici nu stiu... Problema e ca Ministerul Sanatatii ne-a luat in vizor. Nu se lupta cu cei ce au monopolizat piata farmaceuticelor, nu-si rezolva propriile probleme. In schimb, le-a trezit interesul medicamentul Nos-Bra. Care e motivul? Nici o lege nu stipuleaza forma sau culoarea ambalajului. Toate informatiile necesare sunt inscrise pe ambalaj. Nu inteleg de ce se agita pe tema asta.

Ministerul v-a interzis comercializarea Nos-Bra. Veti tine cont de asta?

Nici gand. Ministerul nu e in stare sa interzica ceva, poate eventual doar sa recomande. Decizia Ministerului am atacat-o in instanta, pe motiv ca s-a decis acest lucru fara acordul nostru, n-au fost luate in calcul nici argumentele noastre, nici ale unor experti in domeniu. Acum am ajuns in instanta. Concurenta ar avea o solutie: sa ne dea licenta pentru medicamentul No-Spa. Noi vom produce medicamentul, le vom plati si un comision - negociem. Poate chiar le voi vinde firma. De curand, si de la Novartis a sosit o delegatie. Au vazut si au decis ca vor sa cumpere.

Va veti vinde firma?

Da, pentru suma de 2 miliarde de dolari.

Ce se va intampla cu proiectele de productie a insulinei?

Intampinam greutati din partea statului. Endocrinologul Ivan Dedov din Ministerul Sanatatii le recomanda tuturor sa utilizeze insulina Novo Nordisk si Eli Lilly, desi, in urma a nenumarate teste, si productia noastra a primit certificat de calitate si garantie.

In prezent, firma dvs. prepara substante active?

Da, majoritatea substantelor le producem noi, asiguram pana la 60% din productie.

Ce tipuri de insulina produceti?

Toate. Pentru insulina obtinuta prin inginerie genetica avem licenta de productie, dar nu ne permit sa facem analize clinice de laborator. Suntem nevoiti sa facem experimente in alta tara - nu voi spune in care. In alte tari vindem insulina mai mult decat la noi in tara. In Rusia vindem insulina de aproximativ un milion de dolari, iar pentru export asiguram productie in valoare de 1,1 milioane de dolari.

Cat ati investit in productia de insulina?

Aproximativ 70 milioane de dolari.

Ce parere aveti despre conditiile de certificare a medicamentelor?

Ministerul Sanatatii nu se ocupa cu ce trebuie: a infiintat asa-numite grupuri de verificare a fabricilor de medicamente, formate din anumite personaje care vor sa-si justifice cumva activitatea. Dar de fapt nu avem nevoie de asa ceva, la noi in tara exista deja un sistem de certificare a medicamentelor. Pe piata noastra exista 70 de preparate care inlocuiesc cu succes medicamentele din afara si am solicitat cresterea taxelor vamale pentru preparatele din strainatate, pentru a incuraja productia interna. Toata lumea a fost de acord, cu exceptia Ministerului Sanatatii. Asta e grija lor fata de necesitatile populatiei. Nici un ajutor din partea lor, numai belele. Iar noi, la solicitarile presedintelui tarii, muncim pentru aprovizionarea tarii cu medicamente si pana acum am reusit acest lucru in proportie de 80%. Suntem capabili sa producem 6 miliarde de pastile si un miliard de fiole. Daca maine s-ar intrerupe furnizarea unui anumit medicament, noi suntem capabili sa incepem productia lui si sa-l punem in vanzare in cel mult o luna. Intentionam sa scoatem pe piata inca 70 de preparate si astfel vom dispune de 150 de medicamente de maxima importanta, care se produc, de altfel, in toata lumea.
crenguta.nicolae@zf.ro