In lipsa nationalei de fotbal de la competitiile internationale, ocaziile de a stimula atasamentul romanilor fata de culorile nationale sunt destul de rare: tricolorul este ori ignorat, ori arborat de dragul legislatiei in vigoare. Daca in alte parti ale lumii, culorile nationale sunt exploatate in cele mai diverse moduri, in Romania nu s-a dezvoltat inca o piata adevarata pentru articolele care valorifica simbolul tricolorului. Firmele care se ocupa cu productia de astfel de articole, in principal steaguri, se limiteaza la formulele clasice, cu mici variatiuni in materie de fanioane sau panglici.
Constantin Rotaru a facut drapele si inainte de '89, cand "comenzile erau comenzi". "Cele mai mici erau de cateva sute de bucati", spune Rotaru, astazi actionar principal la Rotarexim, producator de drapeluri, insigne si fanioane.
Dupa 1990, fosta cooperativa de stat a devenit mica intreprindere capitalista, avand de infruntat insa reticenta generala fata de simboluri ca drapel sau stema.
"Daca spuneai in '90 ca faci drapele, te injurau toti, din punctul lor de vedere era o reminiscenta comunista, dar noi am insistat", spune Rotaru. "A fost si o reactie la faptul ca drapelul a fost gaurit: am vazut un fost premier care a avut nestiinta de a-i acorda lui Bill Clinton drapelul gaurit, iar Clinton l-a primit cu raceala, si asta tocmai pentru ca la americani drapelul national este sfant".
Arcul de Triumf, Everest, Afganistan
Firma s-a incapatanat insa sa faca drapele. Cateva dintre ele au fost infipte la locuri de cinste: de pe Arcul de Triumf pana pe Everest, unde a insotit echipa romaneasca de alpinisti. Desi au disparut mitingurile in care comenzile de drapele erau uriase, oferta din anii din urma s-a diversificat. Au venit investitorii straini, care si-au comandat steagurile companiilor lor, au venit misiuni diplomatice straine si partide politice, in preajma campaniilor electorale.
"Dupa numarul de steaguri comandate putem sa ne dam seama din ce tara vin investitiile care au crescut cel mai mult", afirma Rotaru.
Fabrica situata la Ramnicu-Valcea produce in jur de 100.000 de drapele pe an, iar tot ce se produce se si vinde. Anul trecut, vanzarile au atins 36 de miliarde de lei (aproape 800.000 de euro). Compania are aproape 100 de angajati.
Materia prima pentru productie provine de la Matase Romana Cisnadie. Tesatura difera in functie de locul unde se doreste a fi amplasat drapelul: daca trebuie sa stea in aer liber, e nevoie de o tesatura si de culori mai rezistente. Durata medie de viata a unui steag expus in exterior este de circa sase luni.
Angajatii companiei se mandresc cu steagul amplasat pe Tampa, care are dimensiunile 12/18 metri. De asemenea, anul trecut, compania a trimis steaguri pentru soldatii romani plecati in misiunile NATO din Afganistan.
Si ceva pentru colectionari
Un steag obisnuit, cu dimensiuni de 135/90 de centimetri, poate sa ajunga la 1,6 milioane de lei. In depozitele companiei s-au mai gasit, de pe vremea cooperativei de stat, drapele cu stema. Astazi, drapelele cu PCR si RSR sunt incluse in oferta speciala destinata colectionarilor si pretul este tot de 1,6 milioane de lei.
"Pentru colectionari, asta e o nimica toata", afirma Adrian Dragomir, care conduce magazinul din Bucuresti al companiei. "E un filon care merita exploatat, strainii apreciaza aceasta oferta in mod deosebit", spune el.
Dragomir lucreaza de cinci ani in cadrul Rotarexim si de un an si jumatate conduce acest magazin.
"A fost munca de pionierat, dura, dar in mediul firmelor de publicitate si de articole promotionale suntem cunoscuti", adauga Dragomir.
Produsele companiei sunt distribuite si prin intermediul altor magazine, in special de suveniruri, in numar de 30. Vanzarile depind de amplasamentul magazinului. "La Bucur Obor, mare parte din vanzari este realizata de drapelele romanesti, pe cand la gara si in centru, proportia de vanzare a steagurilor statelor lumii este mai mare", mai spune reprezentantul Rotarexim.
Concurenta made in China
Un segment in crestere il reprezinta clientii individuali, care au inceput sa cumpere steaguri pentru acasa.
"Valoric, ponderea e mica, de 1-3%, dar este in crestere", spune Dragomir. Cei care cumpara nu iau doar steagul Romaniei, ci si steagurile altor state, in functie de afinitatile pe care le au. In ultima vreme, de pilda, foarte multi tineri au trecut pe la unul din magazinele centrale pentru a achizitiona steaguri cu... Jamaica. "Probabil ca e un trend cu Bob Marley, marijuana, nu-mi explic altfel", spune el.
"Au mai venit tineri de 14-16 ani, care au cerut steaguri cu simboluri naziste, dar este ilegal, asa ca i-am refuzat". O categorie de consumatori "avizata" o reprezinta romanii emigrati in SUA, care cumpara steaguri pentru a se mandri in tara de adoptie.
Conform lui Dragomir, pretul unui steag fabricat in Romania este mult mai mic decat al unuia care se comercializeaza, de pilda, in Anglia si care ajunge la 30 de dolari.
"Am cumparat de acolo un steag al Romaniei, dar apoi am descoperit ca era fabricat in China", spune el.
Guvernul stimuleaza piata
Dragomir nu este sigur ca integrarea Romaniei in NATO si mai apoi in Uniunea Europeana ar avea prea mari consecinte asupra business-ului companiei sale. Dar o influenta care este sigur ca se va reflecta in vanzari este o hotarare de guvern recenta (HG 670/29 aprilie), care impune ca institutiile publice si scolile sa arboreze steagul romanesc.
La randul sau, Rotaru nu-si doreste decat sa vina ziua in care romanii sa fie mandri de steagul national.
"Iar guvernantii sa inteleaga ca n-ar trebui sa lipseasca tricolorul din nici o imagine publicitara pe care si-o construiesc. Condamn parlamentarii de azi ca dau legi antinationale, cum ar fi legea 67/2004, care interzice folosirea drapelului in afisele electorale sau in spoturile publicitare de televiziune, la alegerile locale", afirma el, dezamagit ca astfel rateaza o potentiala crestere a vanzarilor. "Totusi, in ultimii patru ani, guvernantii si-au schimbat comportamentul fata de drapel, au stabilit chiar o zi nationala a drapelului si au dat o hotarare de guvern cu privire la modul arborarii de catre institutiile de stat. Toate acestea sunt lucruri care incep sa duca spre normalitate", crede el.
Cinstirea tricolorului, simbol banalizat de fervoarea nationalista a unor politicieni ca Gheorghe Funar, tinde sa devina in ultimii ani o politica de stat. A fost instituita o Zi a Drapelului National, stabilita pentru data de 26 iunie, iar guvernul a adoptat, in 2001, un set de norme privind arborarea drapelului si intonarea imnului national. Normele precizeaza institutiile publice care sunt obligate sa arboreze drapelul, precum si detalii referitoare la dimensiunile steagului si intensitatea culorilor. "Nu dorim sa mai intalnim drapele decolorate, rupte, cu diverse dimensiuni, uneori arborate cu dispret pentru culorile nationale", declara atunci premierul Adrian Nastase, care a recomandat ca si societatile private sa arboreze tricolorul la 1 Decembrie, cu ocazia Zilei Nationale. Anul acesta, reglementarile au fost completate cu o hotarare care cere si institutiilor de invatamant sa arboreze steagul national. Totusi, in afara de discutii ca acelea privind cheltuielile, considerate excesiv de mari, pentru montarea drapelului pe Palatul Parlamentului, faptul ca autoritatile se implica in promovarea tricolorului in societate nu par sa fi dus pana acum la vreo reactie de saturatie; anul trecut, de pilda, de 1 Decembrie, destul de multe locuinte particulare din orasele mari aveau la ferestre cate un drapel, dupa model american, ceea ce nu prea se intamplase in anii precedenti.
"Produse de signaletica si protocol"
Cea mai mare si mai cunoscuta firma din Capitala care produce drapele este Decorativa SA, care a functionat ca atare si inainte de 1989. Privatizata complet in 1996, societatea are 90 de angajati si a inregistrat in 2002 o cifra de afaceri de aproape 14 miliarde de lei si un profit net de 2 miliarde de lei.
Cei de la Decorativa sustin ca au reusit sa-si pastreze clientela, in ciuda concurentei: pe clientii traditionali - autoritatile administratiei centrale si locale - au reusit sa-i pastreze, inclusiv prin tratamentul preferential in materie de preturi, iar altii s-au intors la Decorativa dupa perioade in care se orientasera spre alti furnizori de steaguri sau steme. La ora actuala, societatea are un singur magazin in Bucuresti, dar primeste comenzi si prin e-mail sau formular online, pentru care livrarea o face cu autovehiculele proprii, iar plata o primeste prin virament bancar, in cazul comenzilor in valoare mai mare de 2 milioane de lei.
Decorativa are in oferta drapele din matase, nylon si vascoza - ale Romaniei, ale UE si al NATO, ale altor state, steme din alama sau brodate pe suport textil, "fanioane de negocieri" (pentru uz diplomatic), fanioane si stegulete personalizate cu logo-uri de companii, dar si esarfe pentru primari, cu sau fara ciucuri. Spre deosebire de firmele care au intrat pe aceasta piata din pozitia de producatori de textile si pasmanterie, Decorativa a fabricat de la bun inceput "produse de signalectica si protocol", cum se numesc oficial steagurile, stemele si fanioanele, cu tot cu accesoriile lor metalice sau de lemn (suporturi, portdrapele si lanci), asa incat nu trebuie sa mire daca societatea are trecut la obiectul de activitate "productia altor tipuri de mobilier", conform clasificarii CAEN.
claudia.covaci@zf.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE