De ce se spune ca lucrurile astea te rup de realitate?

Despre realitatea virtuala, foarte multi au aflat doar din filme: <Matrix> sau <Total Recall>, fiecare la vremea lor, au inflacarat mintile impatimitilor de science fiction. Tehnologiile de realitate virtuala sunt folosite insa in cele mai diverse domenii, de la armata, educatie, industrie, constructii si pana la medicina sau publicitate. In medicina, de exemplu, medicii chirurgi sau studentii pot exersa operatii dificile pe cadavre virtuale, iar in educatie, asemenea tehnologii permit elevilor sa inteleaga si sa vizualizeze anatomia umana, sa faca disectii virtuale pe diverse animale sau chiar sa calatoreasca pe Marte.
Dar acestea sunt deja solutii profesionale, despre care prea putin se poate vorbi inca in Romania. Aici doar in publicitate si educatie se poate spune ca au aparut deja primele semne de miscare. Este explicabil, prin urmare, de ce n-au prea aparut pe piata nici furnizori de echipamente si tehnologii de realitate virtuala.
Inceputul a fost facut de o firma care, dupa spusele sefului ei, si-a propus sa integreze realitatea virtuala in viata zilnica. Omul cu ideea, Marian Pandilica, directorul general al Virtech Studio, a pus mana pentru prima data pe echipamente de realitate virtuala in 1995, la CERF (Computer and Electronics Romanian Fair). "Atunci la standul unei firme importante, printre echipamente de IT, erau si o casca virtuala si o vesta de realitate virtuala (VR). Dupa ce stateai la o coada imensa, puteai sa navighezi cu ajutorul acestora in New York, printre Gemeni", spune Pandilica.
Dupa patru ani,  Marian Pandilica s-a decis sa renunte la locul de munca pe care il avea in Armata (a lucrat la primul proiect pilot de informatizare a logisticii Armatei romane, care a costat in jur de un milion de dolari) ca sa lucreze pe cont propriu. Un timp a lucrat ca trainer Microsoft pentru firma Pro Manager, ocazie cu care a incercat sa afle mai multe despre tehnologiile de realitate virtuala, asa cum sunt folosite in strainatate. Cand nici cunoscutii care plecau prin SUA si Canada nu au putut sa-i furnizeze informatii despre firmele de echipamente de VR, a apelat la Internet. O luna de zile a cautat tot ce se putea despre subiect. "Intr-un tarziu am gasit prima oferta de echipamente de realitate virtuala si nu am mai putut dormi pana nu am facut comanda. Banii, aproximativ 4.000 de dolari, i-am luat fara sa stau pe ganduri din cei pe care ii stransesem in trei ani de zile ca sa-mi cumpar un apartament".
Echipamentele au venit dupa mai bine de doua luni de zile, dar la timp pentru a putea participa la editia de anul trecut a CERF. Inainte insa a avut aproximativ doua saptamani la dispozitie sa descopere cum functionau casca, trackerul, dispozitivul principal si cinematograful tridimensional, pe care le primise, dar pentru care nu avea nici o instructiune de folosire sau modalitate de configurare. "Primisem doar echipamentele, in rest nimic, nu le puteam controla. A trebuit sa le dau eu de cap, sa creez un soft pentru a le putea configura", isi aminteste Pandilica.
Participarea la CERF a fost un succes. Organizatorii targului au fost de acord sa organizeze o zi dedicata realitatii virtuale, pentru a vedea reactia publicului. Intr-un spatiu de 16 metri patrati fusese amenajat un cinematograf tridimensional cu patru locuri, unde se rulau filme tridimensionale Imax - o consola de imersiune cu casca VR, vesta VR, joystick tridimensional, o consola stereotipica si un main drive. "Impactul a fost extraordinar. A trebuit sa apelam la personal de paza ca sa tina oamenii si sa supravegheze intrarea lor".
Urmatorii pasi au fost inchirierea unui spatiu pentru amenajarea unui showroom si crearea unui site. Cu showroom-ul a fost mai dificil, pentru ca amenajarea acestuia presupunea investitii destul de mari, carora Marian Pandilica nu putea face fata singur. Cu ajutorul a doi parteneri, lucrurile s-au miscat totusi: gandit initial pentru Bucuresti Mall, cu o investitie de 35.000 de dolari, Centrul de Realitate Virtuala s-a deschis anul acesta in ianuarie, in cadrul Unirea Shopping Center, iar investitia totala a ajuns la 55.000 de dolari.

Cei mai multi prefera Counter Strike
Centrul de Realitate Virtuala este un soi de parc tematic, similar celor din SUA si Canada, care ofera mai toate distractiile imaginabile in materie de simulare a realitatii prin calculator si periferice. Exista acolo un cinematograf Imax tridimensional, cu scaune cu vibratie si casti; posturi de imersiune VR cu scaune cu vibratie, casti virtuale stereoscopice si sisteme hardware legate in retea; patru posturi stereoscopice alcatuite din sisteme hardware conectate in retea, ochelari stereoscopici, head trackere si scaune cu vibratie; simulator auto cu scaun cu vibratie, casca virtuala stereoscopica, sistem hardware, volan cu pedale si schimbator de viteze. Exista si un sistem stereoscopic educational, cu ochelari stereoscopici, sunet Dolby Digital 5.1, monitor, sistem de calcul, conectat in retea, cu aplicatii educationale, aplicatii de conversie filme DVD in format tridimensional in timp real, manusa VR, joystick tridimensional. In fine, exista si un sistem MindDrive pentru controlul mental al PC-ului, format din patru poduri VR conectate in retea si alcatuite la randul lor din pod, casti VR, veste si arme de realitate virtuala cu trackere incorporate.
"Statiile stereoscopice au impact si datorita pretului mic. Armele utilizate la podurile de VR au fost realizate de mine si de un prieten din SUA. Acestea permit tintirea si miscarea in realitatea virtuala. Intregul centru a fost conceput sa-ti permita sa joci in bune conditii orice tip de joc, de la cele mai vechi aparitii pana la cele de ultima ora, cele mai cerute fiind Counter Strike si Unreal Tournament", afirma Pandilica.
In centru se intra cu ajutorul unor carduri de acces: cardul standard costa 100.000 de lei si are opt credite, cel extra costa 150.000 de lei si are 12 credite plus doua ca bonus, iar cel de lux costa 200.000 de lei si are 16 credite plus patru ca bonus. Costul experientelor variaza in functie de echipamentele folosite, iar un credit poate tine intre 5 si 15 minute. O experienta de 5-6 minute, o imersiune completa, costa un credit, iar un film Imax tridimensional de 40 de minute (de aventura, de groaza, SF, cu efecte speciale sau artistic) costa trei credite.
"Clientii nostri sunt de toate varstele. Am avut si copii sub 10 ani pe capul carora nu stateau nici castile, dar am avut si persoane peste 50-60 de ani, care vin in general sa vizioneze filme. Persoanele pasionate vin in fiecare zi. Tinerii vin in grupuri si intre ei se naste o adevarata competitie".
Pe partea de distributie, Virtech Studio a avut clienti firme din Timisoara, Iasi, Deva, Pitesti, care vor sa deschida in orasele respective centre similare. Echipamentele si solutiile costa intre 300 de dolari (o solutie stereoscopica formata din ochelari, tracker, casti, potrivita pentru Cyber CafA©-uri, forma "evoluata" a Internet CafA©-urilor) si 5.000 de dolari (un pod VR format din casca, vesta, arma). Un simulator auto costa 2.000 de dolari. Echipamentele sunt aduse din SUA, Canada, Africa de Sud, Coreea, China, Taiwan. "Preturile se negociaza. Noi oferim pe langa echipamente si solutia tehnica. Daca o firma cumpara de la noi de 1.000 de dolari obtine statutul de reseller, iar daca cumpara lunar de 3.000 de dolari, obtine exclusivitate pe zona respectiva".

De la cateva mii la cateva milioane
Directorul general al Virtech Studio spune ca, deocamdata, firma sa lucreaza doar la 35% din capacitate, deoarece amenajarea etajului 4 al Unirea Shopping Center inca nu s-a finalizat si locul cu pricina e aproape izolat. "Chiar si asa imi acopar toate cheltuielile, dar nu putem vorbi de amortizare. Am mai si reinvestit in jur de 7.000 de dolari - 4.000 de dolari in echipamente si 3.000 de dolari in stocuri de marfa. Potentialul acestei afaceri e foarte mare, dar depinde de noi, pentru ca apar noi oportunitati, apar diferite nise pe care initial nu le-am luat in calcul. Afacerea poate fi de sute de mii de dolari sau de milioane de dolari. La ora actuala, piata este goala si asteapta sa produca milioane de dolari".
Marian Pandilica afirma ca de o o adevarata dezvoltare in domeniu se va putea vorbi abia atunci cand se va trece de faza de tatonare a pietei si in Romania vor fi aplicate pe scara mai larga solutiile profesionale de VR. Deocamdata, primele semne vin din zona advertisingului, in speta de la cei care intuiesc posibilitatile publicitatii tridimensionale. Intr-o reclama 3D, privitorii au posibilitatea de a <prinde cu mana> obiectele prezentate, care dau senzatia ca <ies> pur si simplu din ecran. "Kent si Coca-Cola s-au aratat interesate de asa ceva. Avem si o cerere de la o firma de publicitate de 40.000 de perechi de ochelari tridimensionali care vor fi folositi in promotii. Este o solutie inedita si avantajoasa, pentru ca o pereche de ochelari costa sub un dolar".
Pentru a obtine un efect spectaculos pentru un anumit produs, un client poate sa introduca intr-o publicatie o reclama in 3D, pe care cititorii o pot privi cu ajutorul unor ochelari anaglyph, cel mai simplu dispozitiv de obtinere a efectului stereoscopic. Prelucrarea in cinci variante a unei imagini costa 200 de dolari, iar conversia unui spot de 30 de secunde poate ajunge pana la 5.000 de dolari, in functie de complexitatea prelucrarilor.
Editia de anul acesta a CERF a insemnat incheierea unui contract cu Universitatea Transilvania din Brasov pentru echiparea primului laborator de realitate virtuala din tara. "Lucrurile incep sa se miste si in educatie. Laboratorul a costat, in afara sistemelor de calcul, in jur de 8.000 de dolari (casca VR, manusi VR si ochelari tridimensionali)", afirma Pandilica.
Problemele pe care le intampina firma sunt cauzate in primul rand de faptul ca pe Internet sunt multe persoane care "vand cu telefonul", adica intai asteapta banii si apoi fac si ei comanda la firmele de specialitate. "Se iau multe <tepe>, trebuie sa fii foarte atent pentru ca doar cateva din firme sunt profesioniste. O alta problema este la vama romaneasca. Desi aceste produse sunt echipamente IT, nomenclatorul lor nu le mentioneaza la nici o categorie. Si va puteti inchipui ce inseamna lucrul acesta".
In 1968, americanul Ivan Sutherland, profesor la Universitatea Harvard, punea la punct o tehnologie revolutionara, care permitea obtinerea efectului stereoscopic prin folosirea unui dispozitiv ce afisa simultan imagini diferite pentru fiecare ochi al privitorului. A fost momentul de inceput pentru tot ce a insemnat ulterior reprezentare tridimensionala, grafica pe computer si simulare a realitatii pe computer. In momentul de fata exista nu mai putin de patru tehnologii diferite de creare a realitatii virtuale. Tehnologia anaglyph permite obtinerea imaginilor 3D fotorealiste si a filmelor 3D prin conversia imaginilor initiale in doua spectre de culoare (rosu si albastru), astfel incat privitorul, prin folosirea unor ochelari specializati, dotati cu lentile colorate diferit, sa poata obtine efectul stereoscopic. O alta tehnologie este shutterglasses, care foloseste imagini "dublate" sincronizate cu obturarea campului vizual prin intermediul unor lentile cu cristale lichide, efectul 3D obtinut fiind extrem de profund. Tehnologia filtrelor polarizante permite obtinerea efectului 3D prin proiectia unei imagini "dublate" folosind proiectoare speciale si prin vizionarea cu ochelari polarizanti, ce descompun spectrul luminos astfel incat sa se obtina imagini diferite pentru fiecare ochi. Aceste imagini vor fi recompuse apoi de creierul uman, obtinandu-se efectul stereoscopic. Cele mai avansate tehnologii 3D au fost aplicate la castile de realitate virtuala (Head Mounted Display), care au posibilitatea obtinerii imaginilor 3D de inalta rezolutie (1,44 milioane de puncte pe inch patrat) si contin atat ecranul de proiectie, cat si ochelarii 3D. diana.sava@zf.ro