Daca nu sunteti buni, o sa va pun sa faceti flotari

O gluma rautacioasa a lui Jay Leno spune ca din toata America, numai doi afroamericani l-au votat pe George W.Bush si ambii sunt acum membri ai guvernului sau: secretarul de stat Colin Powell si consilierul pentru securitate nationala Condoleezza Rice.
Gluma voia sa sugereze lipsa de popularitate a presedintelui republican in randul minoritatilor, dar nu avea nimic rautacios la adresa celor doi afroamericani. Foarte departe de un Dick Cheney sau Donald Rumsfeld, considerati neoconservatori rigizi in chestiunile de politica interna si externa si ideologi ai unilateralismului american pe scena politica si militara mondiala, Powell si Rice au o imagine net mai buna in ochii opiniei publice, desi ambii slujesc aceeasi administratie si afirma aceleasi principii ca si Cheney sau Rumsfeld.
Pe Rice au ferit-o intrucatva de atentia criticilor rolul ei adesea asumat de eminenta cenusie si faptul ca participarea ei la eforturile ideologilor de la Pentagon in chestiunile Orientului Mijlociu a fost destul de redusa. Imaginea lui Colin Powell, in schimb, e mai complexa - nu numai fiindca e mereu in prim-plan, ca sef al diplomatiei, dar si pentru ca a ajuns sa incarneze, cu mai mult sau mai putin temei, rolul moderatului intr-o administratie plina de "duri".
Argumente ar fi destule. In 1989, Powell s-a opus interventiei armate americane in Panama, in 1991 a evitat implicarea SUA intr-o detronare a lui Saddam Hussein care sa presupuna victime civile si pierderi de vieti in randul militarilor americani, iar in 1999 a dezaprobat atacurile aeriene impotriva Iugoslaviei. Mai nou, incepand din 1991, sunt notorii desele conflicte dintre Departamentul de Stat si Pentagon pe tema strategiei SUA in Orientul Mijlociu, conflicte in care Powell si-a asumat rolul militarului de cariera, realist si echilibrat, in raport cu civilii belicosi de la Departamentul Apararii. "Doctrina Powell", de altfel, are in vedere actiuni militare limitate, cu obiective precise, efective armate mari menite sa impresioneze adversarul si o strategie exacta de iesire din conflict - exact opusul a ceea ce au promovat cei de la Pentagon in ultimul razboi din Irak. Si in ceea ce priveste optiunile de politica interna, Powell, adept al liberalizarii avorturilor si al "discriminarii pozitive" a minoritatilor, a aparut ca nesperat de diferit fata de ceilalti republicani din jurul lui George W.Bush.
Colin Luther Powell s-a nascut la 5 aprilie 1937 in Harlem, in New York, in familia unor emigranti de origine jamaicana, mama sa fiind croitoreasa, iar tatal contabil. Colin a avut insa ambitii inalte si s-a dovedit un tanar studios. Absolvent de MBA la Universitatea George Washington, Powell a urmat o cariera militara care a culminat cu numirea sa ca sef al Statului Major, in 1989. A fost trimis de doua ori in Vietnam si a condus un batalion in Coreea. Pe parcursul unei cariere militare de 35 de ani, a servit trei presedinti - Reagan, Bush si Clinton. Dupa ce a fost consilier pe probleme de securitate la Casa Alba, a devenit cel mai tanar general si primul afroamerican aflat la conducerea Statului Major Interarme, pentru ca in echipa presedintelui George W.Bush sa devina primul secretar de stat de culoare.
 Dupa retragerea din armata, in 1993, fostul general si-a pastrat nestirbite popularitatea si chiar statutul de erou, castigate in timpul primului razboi din Golf. A infiintat miscarea "America's Promise", de sprijinire a tinerilor defavorizati, si a devenit, asa cum s-a intamplat si cu fostul presedinte Clinton, "motivational speaker", adica orator platit cu ora sa conferentieze pe diverse teme pentru angajatii companiilor sau pentru membrii diverselor institutii, folosindu-se de experienta proprie de viata. Si-a scris autobiografia, My American Journey, care s-a vandut in doua milioane de exemplare. Conform sondajelor de opinie, Powell devenise omul cu care cei mai multi americani si-ar dori sa stea la masa si personajul cu cele mai mari sanse de a fi ales presedinte daca ar fi candidat, indiferent in ce tabara politica. Asa incat a fost tentat de doua ori sa candideze pe lista republicana, in 1995 si in 2000, numai ca ideile sale moderate l-ar fi situat intr-o pozitie cam prea marginala in Partidul Republican.

Al treilea dupa Rumsfeld si Cheney
Si totusi, cine crede ca Powell e universal simpatizat si ca nu exista temeiuri de critica impotriva lui se inseala. Multi l-au acuzat ca e un politician oportunist, ca isi schimba convingerile dupa cum bate vantul, numai ca sa ramana la putere, si ca nici prea multa viziune strategica n-are, toata abilitatea lui organizatorica reducandu-se de fapt la o prudenta excesiva si lipsita de orice eroism. Altii l-au acuzat de inconsecventa si lasitate, punandu-i in carca participarea sau tacerea asupra unor episoade delicate ale istoriei americane, ca anumite operatiuni din Vietnam, operatiunea Iran-Contras, in care americanii au livrat in secret arme iranienilor aflati in razboi cu Irakul, sau infrangerea trupelor americane in Somalia, in 1993. Au fost voci care au afirmat chiar ca tacerea lui in legatura cu astfel de evenimente a contribuit la ascensiunea lui politica mult mai mult decat competenta sa militara.
Dar cea mai importanta vina a lui e aceea de a fi bogat: ca mai toti membrii de varf al administratiei Bush, a fost actionar si membru in consiliile de administratie ale unor corporatii importante - in cazul lui, compania de Internet si media AOL si furnizorul de avioane de lux Gulfstream Aerospace, preluat in 1999 de compania General Dynamics pentru suma de 5,3 miliarde de dolari.
Potrivit unui articol aparut toamna trecuta in ziarul Washington Post, Colin Powell e al treilea pe lista celor mai bogati zece membri ai echipei lui Bush, dupa Donald Rumsfeld si Dick Cheney, cu o avere estimata, in functie de propriile declaratii oficiale, intre 14,5 si 65,5 milioane de dolari (declaratiile de avere depuse de functionarii guvernamentali americani nu cer evaluari precise ale activelor detinute, ci doar incadrarea acestora in niste marje de valoare destul de largi). Intre 5 si 25 de milioane de dolari a investit intr-un fond mutual scutit de taxe numit Calvert Fund; tot intre 5 si 25 de milioane a investit in fondul Brandywine Blue Fund.
O parte din sumele respective provin din vanzarea de actiuni. Powell a declarat ca dupa nominalizarea sa in echipa Bush si-a vandut actiunile detinute la 31 de companii, pentru a evita conflictele de interese. Printre aceste participatii, cea mai importanta a fost la AOL, unde Powell a detinut 320.000 de optiuni de cumparare de actiuni. In momentul fuziunii AOL cu gigantul de media si divertisment Time Warner, in 2001, Powell si-a exercitat optiunile, castigul pe care l-a obtinut fiind estimat de unele surse la aproape 9 milioane de dolari, dupa alte surse la peste 13 milioane.

Opt ore pe zi ajung
Spre deosebire de alti componenti ai echipei Bush, Powell n-a fost acuzat ca ar fi amestecat in folos personal interesele de afaceri cu cele politice. Totusi, presa americana l-a criticat si atunci cand a cooptat-o in staff-ul Departamentului de Stat pe Charlotte Beers, fost CEO al agentiei de publicitate Ogilvy & Mather Worldwide, fosta colega a lui Powell in consiliul de administratie al Gulfstream Aerospace. Cele mai virulente atacuri din partea presei le-a avut insa de infruntat acum doi ani, cand Michael Powell, fiul lui Colin Powell si membru in conducerea Comisiei Federale pentru Comunicatii (ulterior presedinte al acesteia), a votat in favoarea fuziunii AOL cu Time Warner, o fuziune din care, dupa cum am vazut, familia Powell a avut destul de castigat.
Cealalta parte a banilor lui Powell provin din nenumaratele discursuri motivationale tinute in ultimii ani. Tot conform declaratiilor lui de avere, fostul orator a tinut in medie 8-10 discursuri pe luna, primind in schimb onorarii cuprinse intre 59.000 de dolari pe discurs (de la scoli si licee de mai mica importanta) si peste 100.000 de dolari (de la companii ca American Express sau Coca-Cola Co.).
Desi Powell n-a fost decat membru in consilii de administratie, neavand niciodata vreo functie executiva in vreo companie, nimeni nu l-a acuzat vreodata ca ar fi un nechemat in lumea afacerilor si ca a ocupat fotoliile din board-ul AOL sau Gulfstream doar ca "rainmaker" (termenul ironic pentru politicienii cooptati in consiliile de administratie ale unor companii anume pentru a le aduce comenzi gratie relatiilor si influentei lor).
Autobiografia lui (in treacat fie zis, Powell a castigat din drepturile de autor pentru aceasta sase milioane de dolari) marturiseste din plin un lider cu toate capacitatile necesare unui potential CEO. Venite din partea unui om cu MBA, numeroasele sfaturi si precepte in materie de stiinta a conducerii aproape conving ca a comanda o armata, un minister sau o companie e acelasi lucru.De altfel, si stilul lui de conducere la Departamentul de Stat a fost dat ca exemplu pentru manageri, pornind de la discursul lui de preluare a functiei: "Daca sunteti buni, atunci ne vom intelege bine. Daca nu, o sa va pun sa faceti flotari. Cei care vor sa acumuleze ore de munca pentru a incerca sa ma impresioneze isi pierd timpul; nu am de dovedit nimanui ca pot lucra 16 ore pe zi, daca pot face treaba in opt".
Nu e exclus ca la un viitor scrutin prezidential sa-si propuna sa probeze ca aceleasi principii pot fi utile si pentru conducerea tarii. Ar fi inca o premiera pe lista lui Powell: prima data cand un afroamerican ar lucra in Biroul Oval. Chiar daca doar opt ore pe zi.

Colin Powell - Douasprezece reguli de viata
1.Nu e asa de rau pe cat crezi. Lucrurile vor arata mai bine maine dimineata.
2.Infurie-te, daca e cazul, dar pe urma depaseste incidentul.
3.Evita ca eul tau sa depinda atat de mult de functia pe care o ai incat, daca iti pierzi functia, eul tau sa se evaporeze odata cu ea.
4.Iata ca se poate!
5.Baga de seama ce alegi; e posibil chiar sa obtii.
6.Nu lasa ca argumentele contra sa stea in calea unei bune decizii.
7.Nu poti lua decizii in locul altuia, asa ca nu lasa pe nimeni sa ia decizii in locul tau.
8.Ai grija intotdeauna de amanunte.
9.Recunoaste meritul altora atunci cand ei au contribuit la reusita ta.
10.Ramai calm; fii binevoitor.
11.Trebuie sa ai viziune; fii exigent.
12.Nu-ti alege drept sfatuitori propriile temeri sau pe cei obisnuiti sa spuna mereu "nu".
13.Optimismul perpetuu este un factor de multiplicare a fortelor.

Colin Powell - Sapte reguli de leadership
1.Indrazneste sa fii contra. Fiecare organizatie ar trebui sa-i tolereze pe rebelii ei, care ii spun imparatului atunci cand acesta e gol.
2.Ca sa afli adevarul, afla-l de la oamenii care sunt cei mai aproape de el; intotdeauna comandantul de pe teren are dreptate, iar cel din spatele frontului greseste.
3.Imparte-ti puterea cu oamenii; nu planurile, teoriile despre management, functiile sau organigramele fac treaba, ci oamenii.
4.Da-ti seama cand e cazul sa nu le dai atentie sfatuitorilor tai; un lider trebuie in cele din urma sa ia decizii singur.
5.Ca sa stii cand sa te opresti in strangerea informatiilor atunci cand vrei sa iei o decizie, foloseste formula P - 40-70, unde P este probabilitatea de succes, iar procentele reprezinta gradul tau de informare; daca informatiile sunt in marja de 40-70%, atunci poti sa actionezi.
6.In ziua cand subalternii au incetat sa mai vina la tine cu problemele lor, ai incetat de fapt sa mai fii lider.
7.Iesi afara sa iei aer; stai cu familia, vezi-ti de viata ta personala. Distreaza-te la munca, inconjoara-te de oameni care stiu sa munceasca, dar si sa se amuze - si nu se iau intotdeauna foarte in serios.
* Sursa: Colin Powell - My American Journey (Random House, New York, 1995)
crenguta.nicolae@zf.ro