Copiii astia stiu inca din eprubeta sa faca bani

Initiativa angajatilor Aro Campulung de a dona sperma pentru a face rost de bani pentru companie, care a facut inconjurul lumii la sfarsitul anului trecut, a ajuns sa ocupe pozitia a opta intr-un clasament al celor mai proaste 101 idei de afaceri din lume in 2002, realizat de revista Business 2.0.
Pentru cine nu mai tine minte cazul, in luna noiembrie a anului trecut, aproape 100 de angajati ai producatorului roman de autovehicule au anuntat ca intentioneaza sa doneze sperma in cadrul unei clinici de fertilitate, pentru a reduce datoriile companiei. Ideea le-a venit dupa ce au auzit ca in Timisoara o astfel de clinica ofera unui donator echivalentul a 50 de dolari, in conditiile in care salariul unui muncitor la Aro este de aproximativ 80 de dolari. Angajatii doreau ca, donind sperma, sa stearga datoriile de 20 de milioane de dolari ale companiei. tinand cont ca societatea avea anul trecut 3.500 de salariati, fiecare angajat ar fi trebuit sa doneze de 400 de ori.
Dincolo de insolitul stirii, o asemenea initiativa reflecta intuitia, oricat de primitiva, a faptului ca industria fertilitatii umane a inceput sa fie privita cu seriozitate in Romania, drept o afacere ca oricare alta. Probabil ca ideea celor de la Aro s-ar fi putut inspira si din istoriile celor care isi vand cate un rinichi, dar cu siguranta filmele americane cu clinici elegante de fertilitate au avut o influenta mai mare.
E adevarat ca peste Ocean, dar si in Europa de Vest, piata acestor servicii arata cu totul altfel: cea mai mare banca de sperma din lume, Cryos International din Danemarca, si-a deschis toamna trecuta o filiala in SUA, unde exista 120 de banci de sperma, pentru ca a considerat ca poate acoperi 10-20% din piata americana a donatiilor de sperma, estimata la minim 50 de milioane de dolari. Iar industria fertilitatii e unul din cele mai sensibile indicatoare ale nivelului de trai dintr-o tara: in conditiile in care in Europa de Est natalitatea scade din cauza saraciei, prestatiile clinicilor de fertilitate au deocamdata o piata relativ restransa si reprezinta un serviciu de nisa, destinat exclusiv categoriilor cu venituri peste medie.
Desi Romania nu face exceptie in raport cu situatia din celelalte tari foste comuniste, clinicile de fertilitate existente nu duc lipsa de clienti. La nivel national exista, in prezent, aproape o mie de copii conceputi prin fertilizare in vitro, iar solicitarile cuplurilor pentru astfel de interventii sunt tot mai numeroase. In ultimii ani au fost infiintate centre de fertilizare in vitro in Timisoara, Bucuresti si Cluj. Centrul din Cluj a fost deschis in 2000, iar pana acum au fost adusi pe lume acolo 17 copii conceputi prin fertilizare in vitro. In Bucuresti, unul din centre este organizat in incinta Policlinicii Medsana, iar un altul la Spitalul "Panait Sarbu". Acum cateva luni, aici s-a nascut al o sutalea copil conceput prin fertilizare in vitro. La Departamentul de Reproducere Umana Asistata (DRUA) al spitalului, infiintat in 1999, au fost conceputi prin fertilizare in vitro si prin injectare artificiala a spermatozoidului in ovul peste o suta de copii, iar alti o suta au fost conceputi prin fertilizare artificiala, prin insamintare de la donatori din banca de sperma sau din embrioni congelati si stocati in banca de embrioni.

Un gram de sperma - cat un gram de aur
Primul roman conceput in eprubeta, un copil din Timisoara, a implinit in februarie sapte ani, iar nasul lui este cel care a aplicat pentru prima oara metoda in Romania - seful Clinicii Universitare de Obstetrica si Ginecologie "Bega" din Timisoara, profesorul Ioan Munteanu. El a infiintat, in 1995, primul centru de fertilizare in vitro din Romania si pana acum a facilitat aducerea pe lume a peste 700 de copii.
Cine sunt insa donatorii de sperma? La Clinica "Bega" din Timisoara, majoritatea donatorilor de sperma sunt studenti ai Facultatii de Medicina si Farmacie din oras. "Am aflat despre posibilitatea de a dona sperma in urma cu patru ani, de la niste prieteni. Am luat legatura cu profesorul Ioan Munteanu si asa am ajuns sa fac parte dintr-un program. Eram cinci-sase donatori pe atunci", spune Manuel, un mai vechi donator.
Tanarul de 25 de ani sustine ca face asta din doua motive: unul financiar si unul de natura umanitara. "Sunt multe familii nefericite din cauza ca nu au copii si pentru ele donarea de sperma pare a fi ultima sansa. Trebuie sa ma credeti, atat pentru mine, cat si pentru parinti este o decizie care nu se ia prea usor", marturiseste el. "Totul se petrece natural. Cateodata am totusi mustrari de constiinta. Ma gandesc ca poate am copii de care nu vreau sa stiu niciodata. Dupa donare, primeam banii in plic si misiunea mea lua sfarsit. In cei patru ani de program, am dat sperma de 14 ori".
Manuel nu este casatorit. Parintii nu stiu de "indeletnicirea" sa ascunsa si, dupa cate spune el, n-ar fi de acord daca ar afla. "Doar prietenii foarte apropiati au aflat ca sunt donator. De fapt, pe ei i-am si convins sa intre in acelasi program cu mine. A fost usor, chit ca treaba asta se bate putin cap in cap cu religia. E ceva artificial la mijloc, dar atata timp cat rezultatul are ca finalitate procrearea, totul este bine", adauga donatorul.O inseminare propriu-zisa costa 150 de euro, la care se adauga onorariul donatorului - 50 de euro si tratamentul de pregatire a femeii pentru stimularea supraovularii, care costa 5-7 milioane de lei.  La o donare sunt recoltate cinci grame de sperma, ceea ce face ca pretul unui gram de lichid seminal - 10 euro - sa fie aproximativ egal cu cel al unui gram de aur.
Manuel spera ca va reusi sa plece pentru un an de zile, la studii, in strainatate. Pana atunci insa il asteapta o noua donatie.

Pentru 50 de euro
Donatorul este testat inainte de recoltare pentru a se depista daca nu este infestat cu HIV, sifilis sau orice forma de hepatita. In plus, trebuie sa semneze o declaratie ca nu sufera de nici o boala transmisibila genetic. Dupa recoltare, sperma este introdusa intr-o centrifuga speciala, care separa spermatozoizii imobili de cei mobili. Acestia din urma sunt tratati cu o solutie speciala pentru indepartarea bacteriilor. Din spermatozoizii mobili se realizeaza proba care se insemineaza apoi in colul uterin.
Clinica "Bega" nu detine un aparat de crioconservare (banca de sperma). Un asemenea dispozitiv, care poate pastra sperma si embrionii congelati la temperaturi de minus 72 de grade Celsius, costa 20.000 de dolari. In lipsa lui, inseminarea se face la scurt timp dupa recoltare. "Spre deosebire de ovocite, care imbatranesc, spermatozoizii isi pastreaza valoarea biologica pana la varste foarte inaintate. Asa se face ca, in principiu, varsta donatorului nu conteaza", spune prof. dr. Ioan Munteanu. Majoritatea donatorilor de sperma din Timisoara au varste cuprinse intre 21 si 34 de ani.
De cele mai multe ori, cuplurile opteaza pentru donatori care sa aiba caracteristicile apropiate de cele ale sotului. "Grupa sanguina a donatorului trebuie sa corespunda cu cea a sotului. Culoarea parului, osatura, inaltimea, trebuie sa fie cat de cat asemanatoare", explica biologul Delia Checiu, una dintre putinele persoane care intra in contact atat cu donatorul, cat si cu viitorii parinti. Exista insa si cupluri care opteaza pentru un donator din familie, ruda din partea sotului.
"Cei mai multi o fac pentru bani. Fiecare donare este recompensata cu 50 de euro. Dupa ce prin inseminare se obtin maximum cinci sarcini, se renunta la donator", spune Delia Checiu.In scriptele clinicii figureaza 20 de actuali donatori de sperma, dar in decursul timpului au fost mai multi. "Pana in prezent nu am avut probleme privind paternitatea copilului procreat prin aceste metode. Pentru a nu avea surprize, se face un act prin care donatorii renunta la orice pretentii privind copilul", spune prof. dr. Ioan Munteanu.

Cat poarta la pantofi donatorul?
Mai toate analizele din presa economica scrise despre industria fertilitatii umane din Occident accentueaza faptul ca serviciile in cauza sunt pe cat de costisitoare pentru cel care apeleaza la ele, pe atat de departe de orice concept de protectie a consumatorilor. Chiar piata spermei, ca subdomeniu al acestei industrii, are o istorie care inspira neincredere. Istoria de jumatate de secol a inseminarilro artificiale e plina de scandaluri despre doctori care isi foloseau propria sperma ca sa-si insamanteze pacientele sau despre inselatorii de gen "Banca de Sperma a Premiului Nobel", unde clientele erau ademenite de perspectiva de a capata pentru copilul lor un tata cu inteligenta peste medie.
Totusi, piata e in crestere: in 1987, statisticile oficiale estimau ca 30.000 de copii pe an se nasteau in SUA de pe urma unor donatii anonime de sperma, in timp ce acum, proliferarea cuplurilor de lesbiene care doresc sa aiba copii impulsioneaza evident cererea. Pe de alta parte, pe ansamblul industriei fertilitatii, stocarea de sperma e mai ieftina si mai simplu de realizat decat stocarea de ovule sau procesarea fertilizarii propriu-zise, ceea ce explica de ce bancile de sperma sunt preferate ca afacere nu numai de medici, ci si de nespecialisti aflati in cautarea unei idei de business profitabil.
Cat despre profitabilitatea unei banci de sperma, aceasta depinde de inventivitatea managerului in a-si personaliza oferta. Aici, bancile de peste Ocean sunt net mai originale decat cele europene, care de obicei nu dezvaluie despre donator decat date generale despre culoarea ochilor si a parului sau inaltimea. Banca de sperma Cryobank din California, de pilda, percepe 25 de dolari clientelor pentru a le pune la dispozitie un dosar de 26 de pagini cu date despre donator, incluzand informatii despre istoricul medical al familiei acestuia, cu unchi, matusi si bunici cu tot. Alte banci vand interviuri audio si fotografii din copilaria donatorului; altele ofera servicii de "photomatching", adica il gasesc pe donatorul cel mai apropiat la figura si date fizice cu sotul clientei.
Fairfax Cryobank merge mai departe chiar, strangand despre donator informatii despre masurile lui la incaltaminte, imbracaminte, la palarie, despre preferintele lui muzicale, artistice, literare si asa mai departe, o mare parte din date fiind complet irelevante in raport cu scopul pentru care sunt oferite. Banca Xytex percepe 250 de dolari pentru 15 minute de interviu live prin telefon cu donatorul (inclusiv costul unei inregistrari pe CD a interviului) si 65 de dolari pentru ascultarea prin telefon a 30 de minute in care donatorul raspunde la niste intrebari puse in prealabil de clienta.

Niste fiole prin posta
Alt segment caruia i se adreseaza bancile de sperma sunt barbatii care isi stocheaza propria sperma "pentru orice eventualitate", tematori ca vor muri, ca vor deveni infertili sau ca vor suferi accidente care ii vor impiedica sa procreeze: o banca de sperma din Shanghai, una din cele cinci existente in China, a introdus luna trecuta un astfel de serviciu, pentru care a primit deja cereri din partea a zece clienti, toti casatoriti. Serviciul costa 60 de dolari pentru trei luni de pastrare a spermei.
In ceea ce priveste numarul donatorilor, cele mai mari banci au in baza de date 100-200 de donatori, dar pentru o banca obisnuita sunt suficienti 20-40. Unele banci accepta doar absolventi ai unui anumit niel de invatamant mediu sau superior, in timp ce altele accepta numai donatori peste o anumita inaltime, pornind de la ideea ca femeile prefera sa faca copii cu barbati inalti. In fine, exista banci care ofera un contract prin care viitorul copil se va putea intalni cu necunoscutul sau tata, daca va dori, dupa ce va fi implinit varsta de 18 ani.
Livrarea spermei se face fie catre clinici, fie direct catre clienta, prin posta, contra unor sume intre 120 si 300 de dolari pentru fiola de sperma, diferenta provenind din tarifele suplimentare percepute pentru faptul ca donatorii sunt mai destepti, mai inalti sau au culoarea ochilor pe care o prefera clienta. Aproape niciodata o clienta care doreste sa-si faca singura inseminarea nu cumpara doar o singura fiola, din ratiuni evidente de eficienta a operatiunii, ceea ce inseamna ca o reusita o poate costa intre cateva sute si cateva mii de dolari - oricum mult mai ieftin in comparatie cu procedurile de inseminare efectuate in clinici.
Cat priveste castigul donatorului, acesta variaza in functie de cat ofera bancile si de propria harnicie: unele banci platesc la donatie (cam intre 1 si 45 de dolari) in functie de calitatea spermei, in timp ce altele au programe pe termen mai lung (de exemplu, pana la 200 de dolari pe saptamana pentru donatii saptamanale timpe de sase luni).

Asa s-au inmultit blonzii
Oricat ar parea de curios, sperma a ajuns si un obiect de import si export. "The Wall Street Journal Europe" estima in 2000 volumul comertului international cu sperma la 500 de milioane de dolari. Cine sunt importatorii? Irlanda, de pilda, import sperma intrucat cererea locala, la o populatie de numai 4 milioane de locuitori, este mult prea slaba pentru a permite dezvoltarea unor afaceri pe plan intern. "Nimeni in Irlanda nu doneaza sperma. In aceasta tara catolica, asa ceva poate sa nu fie acceptabil si oricum n-ar exista cerere suficienta pentru a justifica o astfel de afacere", spune John O'Keefe, medic la o clinica de specialitate din Dublin.
Irlanda a obtinut, in mod traditional, sperma din Marea Britanie, dar in ultimii ani donatiile de sperma englezeasca s-au redus, ca urmare a unor reglementari legale mai restrictive si a amenintatoarei perspective de infiintare a unui registru national al donatorilor. Astfel ca nu numai Irlanda cauta sperma in alta parte, ci si Marea Britanie - si ambele o gasesc in Danemarca.
In ciuda populatiei reduse, Danemarca a devenit principala sursa de sperma umana pentru alte tari europene importatoare. Unul din motive consta in reglementarile legale relativ liberale din aceasta tara. Donatorii danezi pot ramane perfect anonimi, iar materialul seminal al fiecarui donator poate servi la conceperea a pana la 25 de copii, fata de numai 15 in cazul britanicilor. Datorita testarilor performante, sperma daneza are reputatia de a fi de calitate inalta, ceea ce, in mod logic, stimuleaza cererea pietei. In plus, concentratia mare de donatori blonzi cu ochi albastri face posibila chiar stabilirea unei "marci" sui-generis. "Credem ca putem ajunge un fel de McDonald's al spermei", sustine Ole Schou, directorul bancii Cryos International Sperm Bank Ltd, cu sediul la Aarhus.
Cryos domina piata scandinava de ani in sir, iar in primii ani ai acestui deceniu a inceput sa caute oportunitati de dezvoltare in strainatate, pentru ca acum sa exporte sperma in 25 de tari, intre care si Australia, statele Europei de Est si SUA. Cryos are pe piata trei sortimente de material seminal, intre care "Extra", cu o concentrantie dubla de sperma fata de sortimentul standard si cu un grad sporit de motilitate a spermatozoizilor. Folosind transportul aerian si tehnici avansate de congelare si conservare, Cryos poate livra marfa oricarui client din lume in mai putin de 72 de ore. Din 1991 pana anul trecut, Cryos a "produs" peste 5.000 de copii in 30 de tari din Europa, America de Nord, de Sud si Asia.
crenguta.nicolae@zf.ro