Aveti grija de mormantul calaretului trac

Vanatorii bulgari de comori au reusit, acum doua nopti, sa jefuiasca un mormant tracic din situl arheologic de la Oreahovita, in sudul tarii.
Hotii au operat profesional, ca sa nu strice constructia: au sapat un sant adanc de opt metri pe o latura a mormantului si au patruns inauntru, de unde au furat bijuterii de aur, vase de argint, arme si obiecte funerare de mare valoare istorica, in valoare estimata de cateva milioane de leva. Au lasat neatinse doar oasele unui cal pe care tracii il ingropasera acolo alaturi de calaretul lui.
Stirea despre pradarea mormantului apare la cateva zile dupa ce Darina Pavlova - vaduva omului de afaceri Ilia Pavlov, ucis in urma cu patru luni - a infiintat, in amintirea sotului ei, o fundatie caritabila avand ca scop “pastrarea si popularizarea mostenirii culturale a Bulgariei”, in primul rand a vestigiilor tracice de care e plina tara (orice cautare de stiri pe Internet despre tara de la sud de Dunare produce referinte despre morminte tracice proaspat descoperite sau despre noutati la santierele arheologice). In timpul vietii, Ilia Pavlov a avut, intr-adevar, o aplecare aparte spre filantropia cu teluri culturale si majoritatea banilor pe care i-a donat au mers fie spre finantarea unor santiere arheologice, fie spre restaurarea unor manastiri si biserici (la Sofia, de pilda, cu banii lui Pavlov au fost restaurate si catedrala Aleksandr Nevski, si biserica Nedelia, cea unde avea sa se tina si slujba lui de inmormantare). Aceste dovezi de “cetatenie corporatista”, cum a invatat in cele din urma ca se spune atunci cand o companie rentabila finanteaza proiecte non-profit, nu l-au ajutat insa deloc sa capete stima comunitatii, iar numele lui va ramane probabil mereu legat de tenebrele istoriei recente a Bulgariei. Saptamanalul polonez Wprost il situa pe locul al optulea in clasamentul din noiembrie 2002 al celor mai bogati oameni din Europa de Est: Pavlov figura acolo ca singurul miliardar din Bulgaria, cu o avere de 1,5 miliarde de dolari, inaintea unor magnati ca Vagit Alekperov, seful Lukoil, Rem Viahirev, fostul sef al Gazprom, sau a oligarhilor Boris Berezovski si Vladimir Gusinski. Totusi, miliardarul bulgar a fost ucis la 9 martie 2003 in plina strada, cu un glont in inima, sansele de a fi gasit vinovat cineva pentru crima sunt foarte reduse, iar moartea sa violenta il readuce acolo de unde a facut toate eforturile sa scape: in mlastina interlopa a capitalismului mafiot, care ani la rand i-a tinut departe de Bulgaria pe investitorii straini si a impiedicat tara sa iasa din saracie.La 42 de ani (in august anul acesta ar fi implinit 43), Ilia Pavlov avea planuri mari pentru afacerile lui. Anul 2003 ar fi fost primul cand grupul de companii condus de el, MG (fost Multigrup) si-ar fi calculat rezultatele financiare in conformitate cu standardele internationale de contabilitate, iar pentru 2004 avea in vedere ca datele financiare sa fie auditate de patru firme internationale de specialitate. Anul trecut, Pavlov a infiintat o companie separata de administrare a activelor, MG Asset Management, pentru a usura trecerea spre un sistem mai transparent de raportare contabila. La conducerea noii companii l-a instalat pe Brian Jenkins, presedintele departamentului politic al Rand Corporation - cunoscutul institut de studii si analize al carei sef a fost pentru cativa ani actualul secretar american al apararii, Donald Rumsfeld. Intr-un interviu acordat recent saptamanalului bulgar Kapital, Jenkins povesteste ca l-a cunoscut pe Pavlov in 1997, la o reuniune din Austria a Forumului Economic Mondial. “Ilia a venit la mine dupa ce am tinut un discurs despre liderii politici si de afaceri din Europa de Est. Spuneam acolo ca aceia care au ajuns bogati in timpul tranzitiei haotice de la comunism la capitalism trebuie acum sa-si clarifice situatia. Ca au sansa sa devina acum fie oameni de afaceri respectabili, fie fugari cu avere, si ca succesul lor de acum incolo nu va mai insemna sa profite de ocazii, ci sa-si puna la punct un management sanatos”. Pavlov i-a cerut americanului sa-l ajute sa formuleze o strategie in aceasta privinta, iar Jenkins a inceput prin a inventaria toate acuzatiile vehiculate in acel moment la adresa MG.

Nu oricine e ginerele lui Cergelanov
Acuzatiile respective nu erau putine, numai ca putini erau cei care se incumetau sa le formuleze, din cauza temerii ziaristilor bulgari de represalii, mergand de la procese si pana la desfiintarea fizica (tot prin 1997, o ziarista de la Trud si-a pierdut o ureche si a ramas aproape oarba fiindca a fost stropita cu acid sulfuric, ca razbunare pentru niste articole unde vorbea de legaturile dintre marile grupuri industriale private bulgaresti si crima organizata). Din articolele publicate de-a lungul ultimului deceniu in presa occidentala, dar si in unele ziare din Macedonia, se incheaga totusi o poveste destul de coerenta a unui fenomen pentru care ascensiunea lui Ilia Pavlov si a Multigrup nu e decat un exemplu - e adevarat, cel mai reprezentativ. Dupa cum explica un ziarist bulgar, spre sfarsitul Razboiului Rece, partidele comuniste au inceput sa se transforme intr-un soi de mafii la scara mare, care dupa caderea Zidului Berlinului s-au divizat in mafii mai mici. Teritoriile economice cucerite de ele s-au diferentiat in functie de politicienii din noile guverne democratice pe care micile mafii au reusit sa-i “cumpere” si de relatiile pastrate cu fostul “centru” sovietic, fie ca era vorba de companii rusesti, fie chiar de KGB. Nicaieri, sustine ziaristul, fenomenul in cauza n-a fost mai evident ca in Bulgaria, tara mica, saraca, in cazul careia Rusia a incercat mai mult decat oriunde sa-si pastreze vechea influenta. Structurile identificate clar in alte parti ca mafii s-au numit aici “grupari”, termen ambiguu care acopera si ideea de asociere pentru o afacere legala, dar si infractiunile savarsite la adapostul legalitatii (comert cu CD-uri pirat, contrabanda cu masini, trafic de droguri, prostitutie, spalare de bani, extorcare). Afacerile in stil mafiot n-au in Bulgaria traditie, ca in Italia, nici n-au aerul eroic si haiducesc specific din Serbia, Albania ori republicile din Caucaz: “gruparile” bulgaresti sunt doar rezultatul tranzitiei de la un regim totalitar la unul democratic (fostul presedinte Jelio Jelev sustinea ca regimurile totalitare sunt urmate in mod logic de regimuri militare, dar ca sprijinul Occidentului a facut posibila o exceptie in cazul Europei de Est, unde democratia a succedat direct totalitarismului; ironia face ca gruparile mafiote reprezinta in cazul Bulgariei exact echivalentul regimului militar din teoria lui Jelev). In plus, mai e de luat in calcul un factor local: fostul ministru de interne, Bogomil Bonev, sustine ca unul din temeiurile pentru care gruparile mafiote au ajuns atat de puternice in Bulgaria a fost embargoul impotriva Serbiei, a carui incalcare a produs bani cam la fel cum a produs prohibitia in SUA in epoca interbelica.Cine sunt insa oamenii noului capitalism bulgaresc? Pe la sfarsitul anilor ’80, Andrei Lukanov, un rus de origine membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, a priceput printre primii ca se apropie caderea regimului si a pus la punct un plan de pregatire a unora din liderii partidului pentru preluarea averii statului. La inceputul anilor ’90, Lukanov a fost de doua ori prim-ministru al Bulgariei in tranzitie, calitate in care a folosit privatizarea ca pe un mecanism simplu de a-si ajuta protejatii sa capete active ale statului. Unul dintre acestia era Ilia Pavlov, un fost component al lotului olimpic bulgar de lupte libere, casatorit cu Toni Cergelanova, fiica fostului sef al contraspionajului militar bulgaresc (unele surse sustin ca el insusi ar fi lucrat in Securitatea bulgareasca, “Durjavna sigurnost”). In 1988, Lukanov l-a ajutat pe Pavlov sa puna pe picioare, impreuna cu cativa asociati, o afacere de comert cu obiecte de arta - in forma de cooperativa, permisa pe atunci de gradul de deschidere a regimului. Ulterior, firma in cauza s-a reprofilat pe comertul cu deseuri de metal si cu submarine iesite din uz, iar la un moment dat a ajuns sa capuseze uzina siderurgica de stat Kremikovti, pe care o aproviziona cu materii prime la preturi mari si de la care cumpara produse la preturi mici, spre a le vinde in profit propriu.Oficial insa, compania Multigrup a luat fiinta in 1990, fiind inregistrata in Liechtenstein sub un prim nume de Multi International Holding. Capitalul initial a fost de 180 de milioane de dolari, proveniti din fondurile administrate de CC al PCB si canalizate cu generozitate de Lukanov, iar scopul infiintarii a fost pur si simplu cumpararea de actiuni la orice societate de stat mai de soi scoasa la privatizare si intrarea in proiecte avantajoase de parteneriat cu statul - totul spre a pastra avutia statului in mainile nomenklaturii. Iar aceasta s-a intamplat cu metoda - cu grija ca o investitie noua sa foloseasca uneia mai vechi: firma Intersteel era “capusa” combinatului Kremikovti, cel mai mare consumator bulgar de gaze naturale din Rusia, asa ca avea numai de castigat de pe urma faptului ca Lukanov, prieten cu premierul rus de atunci, Viktor Cernomardin, reusise sa obtina de la acesta un contract de livrare a gazului natural la un pret mai mic pentru Bulgaria. Prietenia lui Lukanov cu rusii a avut si alte efecte: cand marele furnizor de gaze al Bulgariei, gigantul Gazprom, a decis sa infiinteze cu compania de stat Bulgargas un consortiu care sa construiasca si sa opereze conducte de gaze dinspre Rusia spre Europa, via Bulgaria, a ales Multigroup drept al treilea partener in consortiu. Asa se explica faptul ca dupa ce Lukanov, care ocupa functia de presedinte al consortiului respectiv, Topenergy, a fost asasinat in octombrie 1996, succesorul lui in functia respectiva a fost Ilia Pavlov, seful Multigroup.

Conglomeratele rosii
In calitate de actionar al Topenergy, Pavlov s-a dovedit un arbitru care a tinut mereu partea rusilor in raportul complicat de forte dintre un stat bulgar care incerca din rasputeri sa scape de dependenta exclusiva fata de importurile de gaze rusesti si un Gazprom tot mai stapan pe pozitiile sale din Bulgaria. Nu inseamna insa si ca Pavlov ar fi fost mereu de partea lui Lukanov: ucenicul a inceput sa-si depaseasca maestrul si, finalmente, s-a descotorosit de el. Unii ziaristi chiar au pus pe seama lui Pavlov asasinarea lui Lukanov, relatand ca doar cu cateva zile inainte de moartea acestuia ar fi avut loc o discutie violenta intre cei doi, in cursul careia Lukanov i-ar fi spus discipolului: “Tu esti creatia mea si pot sa te distrug”, iar Pavlov ar fi replicat: “Nu uita ca acum eu sunt cel care comanda”. Ancheta in cazul uciderii lui Lukanov continua si azi, iar faptul ca Ilia Pavlov a fost impuscat anul acesta exact a doua zi dupa ce fost audiat ca martor in proces e folosit de multi ca argument ca seful Multigrup ar fi avut legatura cu moartea fostului premier. Totusi, in 2000, dupa ani de anchete taraganate, autoritatile judiciare anuntasera ca in cazul mortii lui Lukanov ar fi vinovat un ucrainean platit de un om de afaceri apartinand “gruparii” economice Orion, reprezentata politic de fostul premier socialist Jan Videnov, pe care Lukanov l-a acuzat in repetate randuri de corutie si l-a amenintat ca are dovezi zdrobitoare in acest sens. Pentru intregirea peisajului, trebuie spus ca gruparea Orion se afla in raporturi de rivalitate atat cu Multigrup, cat si cu gruparea Tron, condusa de Krasimir Stoicev, cele trei fiind numite de institutul de cercetare Oxford Analytica “conglomeratele rosii” ale Bulgariei. Acelasi institut sustine ca acapararea averii statului de catre acestea a fost “asigurata” prin actiuni mafiote de intimidare a adversarilor, reglarile de conturi dintre marile grupari si chiar din interiorul acestora fiind suficient de impresionante pentru a-i descuraja pe politicieni sa ia masuri impotriva lor si, in plan mai larg, pentru a-i tine la distanta pe investitorii straini. Pana acum, cea mai tare s-a dovedit mereu Multigrup, care in plan economic e si azi cel mai mare conglomerat industrial din Bulgaria. Cat despre Pavlov, el s-a erijat chiar in aparator al ordinii, atunci cand in 1995, intr-o perioada in care actiunile gruparilor se inmultisera peste masura, a dat un interviu in ziarul Partidului Socialist, Duma, spunand ca rezolvarea ar fi ca insesi gruparile sa-si limiteze excesele, “asa cum o soparla isi lasa coada ca sa scape”; imediat dupa interviu, actiunile in stil mafiot s-au potolit ca prin farmec.Singura perioada de care Pavlov isi aminteste cu neplacere a fost guvernarea Uniunii Fortelor Democratice, venita la putere in 1997. Premierul de atunci, Ivan Kostov, a promis sa termine cu coruptia. A promovat o lege a creditelor neperformante, care obliga bancile sa dea publicitatii date despre companiile care au luat imprumuturi incepand din 1990 si nu le-au rambursat, apoi a obtinut o lista cu “milionari pe credit” - noi imbogatiti, beneficiari ai imprumuturilor respective - carora li s-a interzis, simbolic, sa mai puna piciorul in cladirea parlamentului din Sofia. In afara de faptul ca pe lista figura si Pavlov, sefului Multigrup nu i s-a atins un fir de par din cap. Totusi, intr-un interviu dat in august 2002, Pavlov punea in opozitie guvernarea actualului premier Simeon de Saxa-Coburg-Gotha cu cea a lui Kostov, sugerand ca acum e mult mai bine: “Administratia de acum a creat o atmosfera liberala, care permite libertate individuala si stimuleaza mediul de afaceri. Cu totul diferit a fost sub regimul lui Kostov, pe care l-as califica drept o neodictatura (sic!)”.

Fata mea este model
Numele lui Ilia Pavlov e cunoscut in afara tarii mai ales prin legaturile sale cu lumea sportului (a preluat pachetul majoritar de actiuni al clubului Cernomoret Varna in vara anului 2001, dupa ce in perioada 1995-1999 a fost presedintele clubului tSKA Sofia). Faptul e explicabil prin ocupatia de baza a lui Pavlov, comuna cu a multor altor figuri care au ajuns sus in lumea politicii si a economiei bulgaresti. Dupa 1990, o multime de sali de sport s-au inchis, iar numerosi atleti ca Pavlov - luptatori, halterofili, aruncatori de greutati - au ramas fara obiectul muncii. Cu sprijin din partea a diversi prieteni din nomenklatura si serviciile secrete, ei au pus pe picioare o droaie de firme de paza si protectie, care au ajuns nelipsite din structura nici unei “grupari” economice.Ca si in alte tari foste comuniste, activitatile companiilor de paza si protectie s-au extins repede la contrabanda cu diverse produse, solicitarea de “taxe de protectie” si actiuni de intimidare la adresa politicienilor si a intreprinzatorilor rivali. In Bulgaria insa, numarul mare al luptatorilor si al atletilor implicati in astfel de companii a determinat un peisaj urban cu totul aparte, marcat de imaginea standard a matahalelor (“mutras”) cu celulare la ureche, in masini scumpe si costume de firma, insotiti de fotomodele blonde pline de aur si cu priviri goale, a ajuns Ilia Pavlov insusi are o fata fotomodel, mandria familiei, careia chiar anul acesta, cu cateva luni inainte de a fi asasinat, promitea sa-i asigure ascensiunea in lumea modei.Uciderea brusca a lui Pavlov a fost interpretata in fel si chip, fie ca o razbunare din partea concurentei careia i-a “suflat” oarece active din industria turistica, fie ca o incercare de a-l anihila din partea celor care ar dori sa capete controlul asupra afacerilor cu gaze naturale. E limpede de pe acum ca va mai dura mult pana ce vor fi macar indicati niste posibili vinovati de asasinat. Ceea ce conteaza acum este insa cum va evolua afacerea lui Pavlov, iar acesta e lucrul pe care apasa toti analistii economiei bulgare.Daca principalul conglomerat industrial din tara isi pierde seful, ca Multigrup, exista doua posibilitati: ca afacerea sa se dezintegreze si sa urmeze lupte pentru impartirea mostenirii, ca intr-o primitiva intreprindere de familie care nu poate supravietui fara “capul” ei, sau sa mearga mai departe, ca o corporatie occidentala unde atunci cand se schimba managerul nu e nici un capat de tara. De aceea, ceea ce va urma dupa moartea lui Ilia Pavlov e decisiv pentru a constata unde a ajuns la ora actuala economia bulgareasca. Unii se tem ca o sa fie ca si cu situl arheologic de la Oreahovita, unde hotii au furat tot si au lasat neatinse doar oasele calului ingropat acolo. Din fericire insa, exista pe teritoriul bulgaresc si morminte tracice mai bine pazite. crenguta.nicolae@zf.ro