Acum a inceput sa se faca jocurile pe piata otelului

Nevoile tot mai mari de resurse ale tarilor aflate intr-un proces rapid de dezvoltare, precum China, au crescut cererea de otel, in timp ce o serie de fuziuni au dat companiilor posibilitatea sa creasca presiunea asupra preturilor.

La fabrica Tata Steel din Jamshedpur, in nordul Indiei, se vorbeste de o "crestere viguroasa si durabila", pe masura ce liderul privat al pietei de otel din India anticipeaza o crestere a productiei de patru ori in urmatorii zece ani.

In Anglia la fabrica de otel controlata de grupul anglo-olandez Corus Group cu sediul in Scunthorpe, un veteran in industria oteliera declara: "Cu cativa ani in urma industria oteliera era socotita ca moarta, insa acum putem privi inainte catre o perspectiva multumitoare".

Daca aruncam o privire asupra ofertei companiei Mittal de preluare a Arcelor, producatorul de otel luxemburghez, si ne dam seama de rapiditatea cu care multimiliardarul indian Lakshmi domina aceasta industrie bine impamantenita, intreaga poveste a reimprospatarii industriei nu mai este atat de remarcabila.

In anii 90" afacerile cu otel erau privite ca o cauza pierduta, decazuta in ochii investitorilor din cauza profiturilor scazute si a dividendelor slabe aduse actionarilor. Lucrurile au mers asa de prost incat pentru a ameliora situatia producatorilor de otel din America, presedintele George W. Bush a instituit acum patru ani un control sever al importurilor de otel pe calea apei.

De atunci, piata globala - care anul trecut a generat circa 285 de miliarde de euro in vanzari pentru industrii pornind de la cea a automobilelor pana la constructii - a renascut in mod spectaculos. Preturile de vanzare ale metalelor au crescut mai mult de doua ori fata de valoarea minimala a acestora de la inceputul lui 2002, iar titlurile s-au apreciat de peste patru ori in aceasta perioada.

Insa trendul este unul de durata sau doar vine sa amageasca ambitiile magnatului otelier al Mittal in momentul in care acesta este foarte aproape sa atinga apogeul?

James Moss, partener al First River, o firma de consultanta in industria otelului scoate in evidenta o ultima revitalizare a industriei. "Afirmatia conform careia industria a intrat intr-o noua era este una foarte importanta. Nu exista un argument mai bun in aceasta privinta decat aparitia unei companii care produce 100 de milioane de tone de otel pe an, in conditiile in care Mittal si Arcelor fuzioneaza", este de parere acesta.

Cei mai multi analisti impartasesc aceeasi opinie, semnaland relativa baza solida pe care industria a realizat-o in ultimii ani.

O parte a acesteia tine de domeniul structural: crearea unei companii uriase pe fondul valului de achizitii in care atat Mittal cat si Arcelor au jucat un rol substantial. In 2005, cel mai mare producator de otel Mittal detinea 19% din productia mondiala, cu 14% mai mult decat in 2000.

Michelle Applebaum, de la firma de consultanta in domeniu care-i poarta numele, aduce in vedere impactul pe care industria l-a avut asupra profitului marginal. Ea scoate in evidenta evenimentul din primavara trecuta, cand cererea globala a aratat semne de slabiciune, intreaga industrie a actionat la unison pentru a reduce productia si a mentine preturile la un nivel ridicat.

"In ultimii 30 de ani de analizare a industriei, nu am observat niciodata un astfel de comportament. Aceasta de-oarece daca exista mai multe companii cu o varietate mai mare de produse, acestea au mai multe posibi-litati de reducere a productiei, dar care au un impact major asupra intregii industrii", considera Applebaum.

Un alt factor este reprezentat de valul de privatizari din aceasta industrie care au avut loc in anii 90", cele mai multe din fostul bloc sovietic.

In jur de 10% din productia de otel controlata de stat la inceputul acelui deceniu este acum sub controlul companiilor private care au de satisfacut pretentiile actionarilor. Aceasta impinge conducerea companiilor sa aduca in industrie materiale la preturi scazute pentru a mentine productia planificata - proces care in trecut a incurajat volatilitatea pretului si pune in pericol profitabilitatea pe termen lung.

De acest fenomen beneficiaza toate celelalte industrii bazate pe materii prime, precum cea a Chinei. Contributia acesteia la consumul mondial de otel a crescut de la 18% in 2000 la 30% anul trecut, din productia mondiala pe 2005 de 1,1 miliarde de tone.

Acest avant al Chinei este sub cresterea economica anuala de 5,7%, fapt ce se concretizeaza si intr-o cerere de otel mai mare intre 2000 si 2005 - o perioada mult mai dinamica pentru industrie fata de ultimii 30 de ani cand cererea a crescut cu un anemic 1,9% pe an. Consumul de otel al Chinei a crescut cu 20,1% pe an in intervalul 2000-2005 fata de doar 1,6% in alte zone ale lumii. Asia conteaza acum cu jumatate din productia de otel din lume, fata de o treime cat inregistra in 1990. Patru companii asiatice sunt in topul celor mai mari producatori de otel din lume.

China si-a sporit productia de otel cu 176% in aceeasi perioada si este tara cu cea mai mare productie de otel din lume, de 349 de milioane de tone pe an, cu mult inaintea Japoniei aflata pe locul secund cu 112 milioane de tone.

In 2005, pentru prima data in era moderna industriala, Chi-na a devenit un exportator net de otel - cu un avans mic de 0,5 milioane de tone -, ceea ce scoate in evidenta o micsorare a cererii interne si o productie mai mare. Anumite persoane din industrie se tem ca acest trend va continua, cauzand astfel un exces de otel care intra pe piata mondiala si punand o presiune ridicata asupra preturilor.

Dar cei mai multi experti nu impartasesc aceasta opinie, aducand ca argument faptul ca guvernul chinez da semne ca ar dori o consolidare la nivelul primelor sase companii din industrie: Baosteel, Anben, Wuhan, Shougang, Tangshan si Panzhihua. Aceste companii vor fi incurajate sa colaboreze pentru realizarea unor produse superioare din otel pentru a ajuta mai mult dezvoltarea industriei decat cresterea exporturilor printr-un volum mai mare de investitii.

Conform World Steel Dynamics, o institutie care supravegheaza industria, 2000-2015 ar putea fi cea de-a treia perioada, ca durata, de crestere sustenabila din istoria industriei de consum a otelului.

Celelalte doua perioade sunt: procesul de industrializare din Europa si America de Nord intre 1875 si 1900 si reconstructia de dupa cel de-al doilea razboi mondial dintre 1950 si 1970.

In aceasta perioada, cererea globala de otel ar putea creste cu 3,5% pe an, in conditiile in care China se dezvolta la o rata de 4-5% pe an si restul lumii cu 3%, estimeaza World Steel Dynamics. Analizele facute scot la iveala faptul ca pe parcursul acestei perioade industria ar putea deveni mai putin dependenta de revitalizarea corporatiilor chineze si japoneze si s-ar muta catre America de Sud si Europa de Est.

Dar, ca in multe alte domenii, asteptarile de expandare a industriei sunt legate de India, unde potentialul de crestere ramane unul foarte ridicat.

A doua cea mai populara tara estimeaza o cerere anuala de otel pe persoana de numai 30 kg, comparativ cu 250 kg in China, 600 kg in Singapore si 400 kg in Uniunea Europeana si SUA.

Dar daca ambitiile de expansiune ale guvernantilor indieni in industria de prelucrare, transport si electricitate vor fi realizate, cererea si oferta de otel vor exploda pana la 100-200 de milioane pe an pana in 2020 de la 35 de milioane de tone cat reprezinta in prezent, potrivit unor proiectii in viitor.

"Oportunitatile sunt uriase. Este foarte usor de observat ca India si China conteaza cu 60% din cererea si productia de otel mondial", considera B. Muthuraman, seful executiv al Tata Steel.

Reprezentantii Tata planuiesc sa creasca productia de otel de la 5 milioane de tone in 2005 la 20-25 de milioane de tone in urmatorii 10 ani. La aceasta se adauga construirea unei infrastructuri de fabrici de otel in India, Iran si Bangladesh. Mittal Steel si Posco din Coreea de Sud, al patrulea mare producator de otel, au promis ca vor construi o fabrica gigant in India. Insa exista o multitudine de mici producatori privati de otel in India.

Producatorii in domeniu din afara Asiei, unde multe dintre fabrici sunt impovarate de cheltuielile fixe ridicate si mana de lucru care se schimba continuu, au devenit si ei mai optimisti in privinta sanselor de relansare.

Motivul este reprezentat de o deplasare catre produsele cu valoare ridicata mai folositoare clientilor. In acelasi timp strategia nu mai este una extensiva, bazata pe cresterea productiei de bunuri din otel ale caror caracteristici sunt usor imitate de concurenti, ceea ce le face usor de aparat fata de rivali cu impact asupra cresterii profiturilor.

Moss considera ca schimbarea catre bunurile cu valoare ridicata a ajutat companiile. "Cand otelul are acelasi pret ca noroiul, clientii nu se asteapta la multe lucruri din partea ofertantilor. Acum preturile s-au ridicat, exista un dialog intre clienti si ofertantii de otel despre detaliile tehnice si valoarea in bani a acestor produse", spune seful de la Tata Steel.

"O parte insemnata a ofertantilor nostri de otel lucreaza la dezvoltarea de produse mai sofisticate din otel, care ne ajuta sa personalizam produsele proprii de cele ale competitorilor. Acest lucru ajuta cu siguranta, chiar si in conditiile cresterilor de pret", spune Margaret Magliari, sefa a departamentului de aprovizionare din cadrul Knapheide Manu-facturing, producator de caroserii pentru utilaje de transport industriale cu sediul in Illinois.

Un producator care se misca in aceasta directie este Corus, care dupa ce a raportat pierderi cumulate de 2 miliarde de euro intre 1999 si 2003, a revenit pe profit in ultimii doi ani prin oferirea de produse cu valoare ridicata pe piata.

"Daca te uiti numai la unul din tipurile de produse pe care le avem, producem anumite produse in 17.000 de feluri pentru a satisface toate aspiratiile clientilor nostrii", a declarat Andrew Page, director la divizia industriala si de constructii a Corus.

Acest lucru a imbunatatit rezultatele financiare - si printre producatorii de otel din vestul Europei printre care Arcelor si compania germana ThysenKrupp -, indicand faptul ca, ajutate de pretul mai ridicat, aceste schimbari sunt propice dezvoltarii industriei.

Chiar si cresterea accelerata a preturilor la materiile prime folosite in industrie, ca de exemplu minereul de fier si cocs, au dus la un imbold in industrie si la cresterea randamentului. Donald Barnett, presedinte al Asociatiei Economice, o firma de consultanta in industria oteliera, spune ca valoarea acestor materiale a crescut cu 70% anul trecut in cazul minereului de fier, ceea ce a obligat producatorii sa creasca randamentul prin folosirea unor proceduri tehnologice mai eficiente ca si cresterea randamentului angajatilor.

Pe aceasta baza, unele fabrici ale Arcelor din Franta, Belgia si Spania - pe care Mittal le vanase pentru procesul de productie avansat - nu mai mai putin competitive decat cele din China. Ambele tipuri de fabrici au nevoie de acces la materii prime importate la acelasi pret ridicat. Astfel ca diferenta se vede la nivelul costurilor cu angajatii, care sunt destul de mici in cheltuielile totale, putin negociabile.

Chiar si Mittal se arata optimist in privinta perspectivelor. Urmatorii ani vor fi relativ stabili in industria oteliera, previzioneaza el. "Exista un interes ridicat in industrie pentru crearea de valoare pentru detinatorii de titluri. Industria va continua sa fie ciclica, insa volatilitatea va fi una redusa", considera el.

In ciuda pozitiei ferme pe care o arata Guy Dolle, directorul executiv al Arcelor, acesta ar putea sa-si schimbe pozitia in privinta ofertei de fuzionare cu Mittal. Insa, lasand deoparte razboiul de declaratii, expertii in domeniu au un punct de vedere comun: daca oferta nu se concretizeaza, acest lucru nu va influenta sanatatea industriei care, in mai putin de o decada, s-a ridicat din maldarul de noroi si a revenit in marea liga a economiei mondiale.