Semnele dupa care o generatie (literara cel putin) intra in amurg sunt mai degraba pozitive: exponentii ei se arata relaxati, traiesc cu incredintarea ca au ocupat scena vremii si ca in urma lor nu mai vin evenimente de natura sa le ameninte pozitia in ierarhie, iar cei care le urmeaza sunt socotiti cel mult talente sub standardele generatiei, incapabile sa coaguleze fronturi noi.
O mare liniste precede explozia generatiei urmatoare, uneori aducatoare de revelatii imediate, alteori mai palida, cu o mai lenta instalare in succesiune.
La Universitatea din Bucuresti functioneaza un cenaclu " Litere 2000 " si o Biblioteca de Poezie, printre initiatorii si membrii carora se numara poetul Marius Ianus, inimosul "administrator" Cristian Cosma, care-si semneaza textele "Un Cristian", poeta Zvera Ion, prozatorul Ionut Chiva si multi altii, de ordinul zecilor.
Am participat, spre sfarsitul lunii martie, la doua sedinte ale Bibliotecii de Poezie si la una a cenaclului Litere.
Aici am realizat pentru prima oara ca generatia '90 nu mai e ultima venita in literatura si ca exponentii ei nu mai sunt tineri si chiar foarte tineri, cum le placea sa creada acum un deceniu.
Trec peste panica pe care am resimtit-o socotind cati ani ma despart de tinerii autori de la Litere, pentru a pomeni despre "imprietenirea" care s-a petrecut dupa una dintre sedinte, intr-un local, la o halba de bere.
Cu acea ocazie, vorbind noi despre una-alta, mi-a scapat o propozitie pe care ulterior am incercat sa mi-o lamuresc in primul rand mie si care suna cam asa: "Totusi, generatiile (literare, evident) nu dureaza mai mult de zece ani".
Am cunoscut de-a lungul ultimului deceniu pozitii pro si contra teoriei generatiilor a lui Laurentiu Ulici si am sfarsit prin a da dreptate celor care o contestau.
Ceea ce spusesem acum contrazicea, prin urmare, o convingere pe care mi-o faurisem dupa lungi deliberari launtrice.
Pana la urma, mi-am reconvertit parerea intr-una de compromis. Unii admit ideea de generatie, dar o asociaza unei durate (mult) mai intinse decat un deceniu.
Cei care, ca si Laurentiu Ulici, o limiteaza la o perioada de zece ani evident ca nu-i neaga existenta ulterioara, ci semnaleaza aparitia, dupa aceasta perioada, a unei noi serii/promotii literare.
Parerea mea de acum este ca avem de-a face cu un adevar: o generatie, ca si autorul care ii este port-drapel, intra dupa un deceniu in declin, exprimand prin aceasta de fapt epuizarea formulei care a lansat atat autorul, cat si generatia.
Nici o formula nu-si mentine autorul in actualitate maxima mai mult de zece ani, rastimp in care ea provoaca, atrage, convinge, creeaza adepti, poate da impresia ca e singura valabila.
ai tot in acest rastimp, prin prizarea ei repetata, de catre tot mai multi, formula isi incepe declinul, "clasicizarea" cum ii spun unii pentru a atenua zgomotul caderii sau macar pentru a o apara de aerul tare si proaspat al retoricii celor care vin. Despre evadarea din generatie ca modalitate de salvare, poate alta data.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
