Ziarul de Duminică

Virginia Andreescu Haret, prima femeie arhitect din România (II)/ de Emanuel Bădescu. GALERIE FOTO

Biserica Sf. Treime Ghencea vazută dinspre Calea 13 Septembrie

GALERIE FOTO

Autor: Emanuel Badescu

25.07.2013, 23:56 1429

În afara obligaţiilor de serviciu din cadrul Ministerului, a executat planurile multor blocuri şi vile din Bucureşti şi din ţară, paleta stilistică fiind extrem de variată şi de generoasă din punct de vedere estetic. Lista de mai jos, inclusă pentru evaluarea corectă a contribuţiei acestei artiste la dezvoltarea arhitecturii autohtone, conţine şi lucrările semnate cu numele de fată, inclusiv pe cele concepute în colaborare cu profesorul Pompilian până la decesul lui întâmplat în 1938:

Palatul Societăţii „Tinerimea Română”. Str. Gutenberg, 1923. În colaborare cu I. Pompilian; Aeroportul Băneasa. Staţiunea meteorologică. 1923; Casa ing. Dionisie German. Str. Paris 45.1923; Casa avocat Nicu Stănescu. Str. Paris 43. 1923; Casa ing. I. Cantuniari. Str. Washington 30. 1923; Casa ing. D. Băiatu. Str. Paris 32. 1923; Palatul „Societăţii Comunale de Locuinţe Eftine”. Piaţa Rosetti colţ cu B-dul. Domniţei. 1924. În colaborare cu I. Pompilian: Casa Gongopol. Str. Lahovari (Icoanei) 22. 1924; Proiectul casei dr. Danielopol. Calea Dorobanţilor publicat în Arhitectura 1925; Casa Papiniu. Str.Roma 54. 1925; Casa ing. Sp. Haret Aleea Spătarului 8. 1926; Casa ing. P. Leibovici. Aleea Spătarului 7. 1926; Băile Govora. Grădina. 1926; Biserica Sf. Treime Ghencea. Calea 13 Septembrie colţ cu Str. Sebastian, proiect la care a colaborat şi profesorul Pompilian. Începută în 1927, pe locul fostei Biserici Lupeşti, a fost târnosită la 11 noiembrie 1934 de Miron Cristea, erou al Unirii din 1918 şi primul patriarh al tuturor românilor; Facultatea de Medicină. Castelul de Apă. 1927; Facultatea de Medicină. Uzina de încălzire centrală. 1927; Restaurarea bisericii vechi din Vaslui. 1927; 4 vile pentru tragerile la sorţi pentru abonaţii ziarului Universul. Str. Madrid 5, Parcul Edilitatea. 1927; Depozitul de vinuri şi locuinţe pentru salariaţii Băncii Viticole a României. Str. Petru Rareş 17. 1928; Casa Aug. Opran. Str. Pia Brătianu 15. 1928; Cazino Govora. 1928; Casa Ianculescu. Str. Viişoarei colţ cu Str. Visarion. 1928. Completări în 1944; Casa colonel Cezar Golici. Str. Obedeanu 16 colţ cu Str. dr. Pasteur 39. 1928; Casa prof. dr. N. Gh. Lupu. B-dul. Dacia 41. 1929; 7 vile pentru funcţionarii CEC. Str. Menelas Ghernani şi I. Gr. Bibicescu. 1929; Casa Georgescu. Str. dr. Pasteur 41. 1930; Casa ing. Steinberg. Str. dr. Lister 31. 1930; Casa prof. Popescu şi prof. Iosif Gabrea. Str. Obedenaru 6 şi 6-a colţ cu Str. dr. Koch. 1930; Casa Haret. B-dul. Lascăr Catargiu 14. 1931; Şcoala de meserii Ploieşti. Reamenajare. 1931; Şcoala normală de fete. Bârlad. 1931; Casa V. Barnovski. B-dul. N. Constantinescu 15. 1932; Casa prof. Radu Perianu. B-dul. dr. Kalinderu 18. 1932; Casa Bârloiu. B-dul. Gării. Târgovişte. 1932; Casa Cavadia. B-dul. Gării. Târgovişte. 1932; Şcoala Comercială Traian (Liceul Xenopol). 1933; Casa Margareta Meţulescu. Str. Ciprian Porumbescu 14colţ cu B-dul. Bonaparte. 1933; Liceul model de fete. Focşani. 1933; Casa dr. G. Mândreanu. Str. Lahovari 28. Giurgiu. 1934; Liceul de fete Domniţa Russandra. Reamenajare. Botoşani. 1934; Casa ing. Panait Mazilu. Str. Popa Savu 76. 1935; Casa prof. I. Nistor. Str. dr. Teohari 17. 1935; Casa Dem. Iuraşcu. Str. Porumbaru 24 colţ cu Str. Drăghiceanu. 1935; Casa gen Gh. Rujinski. Str. Berzei 22. 1935; Casa I. Constantinescu. Str. Bitolia 17. 1936; Vila ing. Traian Motaş. Str. Traian. Buşteni. 1936; Vila Haret. Str. Furnica 73. Sinaia. 1937; Casa ing. Dumitru Stoica. Str. Veronica Micle 27. 1937; Cavoul Noica. 1939; Casa ing. Traian Motaş. Str. Vasile Lascăr 22. 1940; 2 căsuţe week-end la Mogoşoaia. 1940; Casa ing. Ioan G. Haret şi Constanţa Haret. Str. av. Jean Texier. 1942; Troiţa cu fântână. Şos. Comarnic-Sinaia. 1943. Cum se poate constata, a fost un arhitect activ şi, implicit, apreciat în anii interbelici.

A urmat ocupaţia comunistă politică şi militară de după 30 august 1944. Participarea la congresul moscovit din 1937 a scutit-o de multe neplăceri şi, ca româncă, de persecuţii. Luând imediat pulsul noilor timpuri antiromâneşti, prohibitive faţă de proiectele personale în domeniul arhitecturii, doamna Haret (din fericire, ea nu a ajuns „tovarăşă”), acum pensionară, a redevenit studentă, urmând cursurile de limba rusă a Institutului de Istorie şi Filozofie, pe care le-a absolvit în 1952. Şi de data aceasta în paralel cu alte activităţi. În 1949, de pildă, a predat un curs general de construcţii analfabeţilor de la Şcoala de calificare pentru desenatori tehnici a Ministerului Construcţiilor, iar între anii 1950-1951, din însărcinarea inginerilor fără bacalaureat dar cu origini sănătoase din fruntea „Editurii Tehnice”, s-a ocupat de documentare în vederea elaborării „Manualului arhitectului proiectant”, lucrare în trei volume masive apărute succesiv până în 1959, dar sub semnătura lui Radu Gheorghe şi a lui Traian Chiţulescu, cum se obişnuia în epocă.

Tot în paralel, între anii 1951-1954 s-a angajat cu jumătate de normă la Serviciul Tehnic al „Institutului de proiectări Sovromconstrucţia”, cancerul numit „sovrom” exploatând şi domeniul construcţiilor şi la Comitetul de Stat pentru Construcţii, înlocuitorul cât de cât românesc al acelui sovrom nemilos. Puţin câte puţin elementul românesc revenea pe poziţii în RPR, noul stat sovietic fondat de Stalin cu binecuvântare anglo-americană. Pentru acest Comitet de Stat, în 1957 doamna Haret a elaborat monografia „Istoricul clădirii Teatrului Naţional din Bucureşti” aflată încă sub formă de dactilogramă, însă citită şi admirată de altă doamnă arhitect, Henrietta Delavrancea-Gibory. Activitatea intensă desfăşurată pe multiple planuri concomitente a avut o urmare năprasnică, ilustra doamnă arhitect îmbolnăvindu-se de cancer, maladie care a răpus-o în ziua de 6 mai 1962. Şi care a trimis-o în nemurire.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO