Trăim, astăzi, un moment de fericită răscruce pentru scumpa noastră patrie. După 25 de ani de luptă cu elementele retrograde, duşmănoase, guvernele de largă respiraţie democratică ale României postdecembriste au izbutit să dea contur visului de aur al întemeietorului învăţământului românesc modern, Spiru Haret.
N-a fost uşor, drumul a fost presărat de piedici şi capcane, dar bravii noştri conducători, guvernanţi şi legiuitori, deopotrivă, au învins în lupta cu forţele întunecate ale reacţiunii şi au izbutit să ducă la bun sfârşit reforma învăţământului românesc.
Suntem bucuroşi şi mândri acum, la fel de mândri şi la fel de bucuroşi ca în anul de graţie 1962 când un alt ideal de veacuri al poporului român a fost înfăptuit – şi anume cooperativizarea agriculturii.
Avem, în sfârşit, datorită viziunii şi luptei neostoite a aleşilor ţării, un învăţământ care funcţionează fără manuale şi, în curând, va funcţiona şi fără şcoli şi fără profesori. Învăţământul va deveni, în sfârşit, liber de constrângerea cărţilor, de îngustimea minţii educatorilor şi imun la limitările fizice generate de pereţii claselor de curs.
Liber de orice împilare, învăţământul nostru va prinde aripi şi va porni în zbor către noi culmi de civilizaţie şi progres, întru propăşirea tinerelor vlăstare ale patriei şi transformarea lor revoluţionară în oameni noi pentru o lume nouă.
Desigur, cuceririle de până acum în domeniul reformei învăţământului nu vor putea fi păstrate decât prin luptă şi prin întărirea vigilenţei fiecărui membru al societăţii, căci, se ştie, duşmanul pândeşte orice moment de slăbiciune a celor chemaţi să asigure mersul spre înainte al orânduirii noastre noi. Dar nu vom ceda niciun pas, nu vom precupeţi niciun efort, nu ne vom lăsa amăgiţi nicio clipă. Vom apăra cu abnegaţie şi spirit de sacrificiu cuceririle revoluţionare ale ultimilor 25 de ani de luptă neîntreruptă pentru un învăţământ românesc cu adevărat modern şi cu desăvârşire original, unic, am putea spune, în lume.
În acelaşi spirit de emulaţie, bucurie şi recunoştinţă faţă de martirii reformei învăţământului românesc, trebuie să salutăm şi măsura de o părintească înţelepciune prin care s-a decis ca admiterea în învăţământul superior să se facă pe baza Cărţii de identitate sau, după caz, a Certificatului de naştere. În acest fel, democratizarea procesului de învăţământ este pe deplin asigurată, punând punct unei epoci pe care o putem considera deja de tristă amintire, când universităţile discriminau în mod odios candidaţii după mediile obţinute la examenele de admitere sau, culmea, după promovarea examenului de bacalaureat.
Trăim un moment istoric. Să dăm frâu liber bucuriei, să cântăm din toată puterea piepturilor noastre şi să vestim omenirii măreaţa noastră izbândă: reforma definitivă şi irevocabilă, prin deces, a învăţământului românesc. Ura!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
