Hanna Glawari a fost indragostita de desfranatul diplomat Danilo, dar acesta nu avea ce face cu o fata simpla si saraca. Spre deosebire de libretele clasice, care pun mariajul la sfarsit, in cazul acesta el premerge actiunea propriu-zisa. Casatoria inteleapta cu bogatul Glawari, un self-made man care avusese bunul-gust sa raposeze rapid, a lasat-o pe Hanna bogata, tanara si disponibila. Ea intra in scena clamandu-si fara retinere triumful. Se arata nerabdatoare sa se infrupte lacom din tot ceea ce spiritele comune pretuiesc mai mult si mai mult: luxul, luxura si razbunarea. Fusese saraca, va straluci; fusese respinsa, va pedepsi; fusese umilita, va jigni. Situatia trece binisor dincolo de limitele firesti ale operetei, pentru a ne proiecta in plin Durrenmatt. Vaduva vesela ne anunta, cu falsa voiosie, Vizita batranei doamne, care-i va urma peste vreo cincizeci de ani. Hanna Glawari este la fel de cinica si de neinduratoare ca si Claire Zachanassian, dar este inca destul de tanara pentru a-si impinge nonconformismul pana la inconsecventa. Venise pentru se razbuna, pentru a umili, dar capituleaza de indata ce Danilo o invita la vals. Spre deosebire de Claire Zachanassian, care vrea capul fostului amant, Hanna Glawari, mai abila, nu se multumeste pana nu-i ia tot trupul.
Averea celor doua doamne a fost stransa cu risc si truda de catre sotii respectivi, pe care-i banuim grosieri si energici, impetuosi in afaceri si emotivi in amor. Domnii Glawari si Zachanassian au facut bani din industrie si comert, au inmultit acesti bani prin speculatie si i-au risipit fara imaginatie. Dispretuitoare de conveniente, vaduvele lor le respecta, daca nu amintirea, macar mostenirea.
La vremea premierei absolute a Vaduvei vesele, in 1905, Pontevedro (Montenegro) era un mic stat independent din Balcani, unde se putea intampla, la drept vorbind, orice. Caci, desi mic si sarac, era un stat agresiv si mandru, despre care era mai bine sa te abtii sa glumesti. Cu toate acestea, la 1905, inca se mai glumea. In opereta lui Lehar, Montenegro este atat de sarac, incat posibila emigrare a "vaduvei", cu milioanele ei cu tot, devine o problema de stat. Danilo are misiunea politica de a se casatori cu vaduva, pentru ca averea sa ramana in tara.
Operetele trebuie sa menajeze sensibilitatile geopolitice. Tot la Teatrul National de Opereta se joaca, intr-o noua regie, Contesa Maritza a lui Imre Kalman. Aceasta contine un personaj pitoresc - un provincial bogat, proprietarul unei crescatorii de porci -, care o cere de nevasta pe contesa, ademenind-o catre un orasel al fericirii idilice: Varazdin. Faimoasa arie "Komm mit nach Varasdin1" a facut mereu deliciul amatorilor genului. Din pacate, insa, Varazdin este actualmente un oras din Croatia, locul in care s-au intamplat infruntari sangeroase intre sarbi si croati, prin urmare este imposibil ca localitatea sa fie mentionata intr-un vesel cantecel. In consecinta, contesa a fost chemata sa-si urmeze suspinatorul, fara a mai avea o tinta precizata, catre un minunat tinut fara nume. Inca si mai amuzant este amanuntul ca versiunea maghiara a operetei inlocuise Varasdin-ul din versiunea vieneza cu o localitate mai familiara budapestanilor: actualul Cluj-Napoca. Drept care, pastrandu-se nealterat ritmul versiunii germane, se canta cu foc, starnindu-se entuziasme si nostalgii: "Szep varos Kolozsvar"...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
