Sa fie oare spiritul mozartian - acceptarea cu eleganta si franchete a propriei noastre conditii in toata maretia si decrepitudinea ei - o dimensiune utopica pentru omul zilei de astazi ? Daca e sa ne luam dupa atmosfera salilor de concert, raspunsul este unul optimist.
Pe de alta parte insa, odata iesiti in strada, viata reala pune o alta intrebare la fel de tulburatoare: Mozart ? Ce-i aia ? De aceea trebuie sa trecem peste dulcea ipocrizie a acestei sarbatori legate de un numar oarecare - 250 de ani la nasterea lui Wolfgang Amadeus Mozart - si sa ne bucuram de orice prilej de a asculta pe viu, in sala de concert sau la radio, muzica acestuia. Sigur ca spiritul, ba mai mult, chiar stilul mozartian, nu trebuie brusc "descoperite" si obligatoriu apreciate doar o data la 5 sau 50 de ani, ca de altfel in cazul creatiei tuturor marilor compozitori. Cum insa traim sub semnul evenimentului cu orice pret, trebuie sa ne bucure efortul de racordare la pulsul real al ofertei informationale cotidiene depus de Formatiile Muzicale Radio, coordonate de directorul Nicolae Costin. Purtand titlul "Festival Mozart - 250" Orchestra Nationala, Orchestra de camera, Corul Academic, cvartetul Voces si Corul de copii al Radiodifuziunii invita publicul de la 5 la 95 de ani la un festival maraton, intre 25 ianuarie si 7 iunie 2006.
Impresionand si prin calitate, ambele concerte desfasurate pana acum au continuat reteta de succes a ultimelor stagiuni, grupand cu inteligenta personalitati ale baghetei si ale artei interpretative in interesante combinatii de distributie, unele consacrate deja, altele inedite.
Un astfel de concert a fost si cel al Orchestrei Nationale si al Corului Radio conduse de tanarul, dar deja experimentatul dirijor Tiberiu Soare. Programul a cuprins lucrari mai rar executate in cadrul stagiunilor, precum Motetul "Exultate Jubilate" cu soprana Irina Sandulescu-Balan in postura solistica si Misa Incoronarii, solisti fiind aceeasi Irina Sandulescu-Balan, mezzo-soprana Cristina Iordache-Iordachescu, tenorul Marius Budoiu si basul Marius Manyiov, alaturi de mult mai cunoscuta Simfonie concertanta pentru vioara si viola, cuplul solistic Mihaela Martin - vioara si Nobuko Imai - viola continuand in interpretarea acestei lucrari o colaborare mai veche, desfasurata si in zona repertoriului cameral. Iata asadar o propunere de cuprindere a repertoriului mozartian si in acelasi timp o interesanta alaturare de personalitati artistice, bucuria publicului de a se reintalni cu arta Mihaelei Martin fiind evidenta. De altfel, in ciuda unui inceput dominat oarecum de dificultatea stilistica si tehnica a motetului, unde naturaletea trebuie sa se imbine cu perfectiunea executiei, evolutia de inalta clasa a cuplului solistic Mihaela Martin, Nobuko Imai in Simfonia concertanta a instalat definitiv reconfortanta senzatie ca asistam din nou in Studioul "Mihail Jora" la un eveniment cultural important si necesar. Maniera interpretativa inconfundabila a Mihaelei Martin a impresionat si in stilul mozartian prin rafinarea atacului si adecvarea vibrato-ului si a lansarilor specifice solistei in pozitiile registrului acut, in buna corespondenta timbrala cu formidabilul sunet al violei artistei japoneze. Nealunecand in capcana romantismului, beneficiind de un acompaniament atent si plin de suplete din partea dirijorului si a orchestrei, cele doua soliste au incantat publicul cu o muzica pe cat de densa, pe atat de captivanta.
In partea a doua, cele sapte secvente ale Misei Incoronarii - lucrare ce dateaza din primul an al angajarii lui Mozart la curtea episcopala din Salzburg - au evidentiat o buna dozare a discursului vocal-simfonic, tempourile rapide si atacurile in forta in nuante mari fiind judicios corelate cu momentele de solemnitate si fervoare. Preluarea liniei melodice de la un instrument solist sau compartiment la un altul in spiritul de culoare timbrala si expresivitate impuse de partitura, dar si de intentia dirijorala ramane inca un scop nu intotdeauna atins de orchestrele noastre. Dupa o perioada de crestere constanta, artistul instrumentist al Orchestrei Nationale merita sa-si doreasca mai mult decat altminteri laudabila performanta de a interpreta partitura corect din punct de vedere intonational.
Prezenta astfel in spiritul interpretarii, semnificatia si mesajul ideatic ale muzicii lui Mozart vor putea gasi in viitor un raspuns viabil la intrebarile de la inceput. Pentru ca Mozart este atunci cand te simti bine ca esti om. Iar aceasta stare nu trebuie sa devina pentru noi, cei de astazi, o utopie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
