Ziarul de Duminică

Un trandafir fără spini/ de Elisabeta Lăsconi

Un trandafir fără spini/ de Elisabeta Lăsconi

Autor: Elisabeta Lasconi

23.05.2013, 23:55 705

O cugetare veche susţine că nu-i trandafir fără spini, nici dragoste fără durere, totuşi un roman nou aduce povestea unui trandafir cu opt petale, fără spini, ce alină durerile iubirii. „Copilul din flori”, romanul unei scriitoare islandeze cu nume complicat – Auður Ava Ólafsdóttir (prescurtat A.A.O de internauţi), a cucerit deja cititori din mai multe ţări.

Eroul cărţii, Lobbi, cum îl numeşte tatăl său, deşi are un nume grav şi lung – Arnljótur, părăseşte Islanda şi se aventurează pe continent, în căutare de sine, după ce a trecut prin câteva încercări. N-a vrut să facă studii universitare, a lucrat fără plăcere pe un vas de pescuit, dar o aventură de câteva ore în seră cu o fată îi aduce un copil, născut în ziua când îşi pierde mama într-un accident de maşină.

Lobbi rămâne astfel cu tatăl aproape octogenar, cu fratele geamăn autist, cu grija fetiţei pe care o creşte mama ei, Anna, cu dorul devastator după mama dispărută. Din amintirile tatălui, Lobbi înţelege că încă de la naştere a avut grijă de fratele său – ţinându-l de mână în incubator, iar mai târziu a împărtăşit cu mama pasiunea pentru grădinarit, ambiţia ei de a avea o grădină într-un ţinut arid, pe stânci de lavă.

Moştenirea mamei este un soi rar – rosa candida, trandafirul purpuriu cu opt petale, şi el porneşte la drum spre o veche mănăstire, unde se afla una dintre cele mai vechi grădini de  trandafiri, ştiută şi ea tot graţie pasiunii pentru grădinărit a mamei. Lobbi a luat trei butaşi din sera creată de mamă când pleacă în marea aventură, eliberându-se astfel de viaţa lui de până atunci.

Drumul şi sosirea la mănăstire, discuţiile cu fratele Thomas, călugărul cinefil, şi grădina însăşi aflată în paragină, dat fiind interesul monahilor pentru manuscrise, sunt tot atâtea etape în calea spre sine a tânărului grădinar. Mănăstirea se află într-o aşezare izolată, cu oameni puţini, vorbitori ai unei limbi pe cale de dispariţie, dar grădina şi biserica îi aduc revelaţii după revelaţii.

Tânărul grădinar descoperă ascunse de tufişuri soiurile rare de trandafiri, găseşte vechile planuri ale grădinii, lucrează temeinic şi reînvie frumuseţea de altădată, care-i scoate pe fraţi din chilii. Minunea se petrece după ce Anna, mama fetiţei, îi cere să ţină el fetiţa şi să aibă grijă de ea, până ce reuşeşte să-şi termine o lucrare ce i-ar permite să-şi continue studiile de genetică.

Mamă şi fiică ajung astfel în mica aşezare unde se află mănăstirea şi-i schimbă viaţa lui Lobbi. Constată asemănările: fetiţa a moştenit forma urechilor, aluniţa din zona inghinală. Are aceeaşi lumină care iradiază, indiferent de vremea din jur, de locul în care se află, ca şi mama lui. La 22 de ani, perfect conştient de tot ce se petrece, Lobbi înţelege bucuria de a fi tată, responsabilitatea de pater familias, ca şi împlinirea ca bărbat.

Micuţa pare copil cu dar ascuns, vecina vârstnică şi bolnavă susţine că de când a venit i-au trecut durerile, aşa că invită la ea şi alte bătrâne, cărora vederea fetiţei cu bucle aurii le aduce tămăduirea. Lobbi o duce în mănăstire şi verifică impresia iniţială: fetiţa seamănă perfect cu pruncul Isus din pictura de pe zidul bisericii. Călugărul îi dezvăluie alt secret: trandafirul cu opt petale, adus de Lobbi, se afla de mult pe zidurile mănăstirii.

Auður Ava Ólafsdóttir a scris un Bildungsroman încântător, reunind câteva toposuri – mănăstirea veche şi grădina părăsită, trandafirul rar şi copilul cu har, toate având ca fundal o dramă: trei bărbaţi şi-au pierdut liantul – femeia care făcea minuni în viaţa lor, reuşind să supravieţuiască, fiecare în felul său. Încântarea se datorează şi tălmăcirii lui Doru Mareş cel înzestrat, din franceză, unde cartea a apărut cu titlul „Rosa candida”. În original, titlul este „Afleggjarinn”.

Greu de găsit un traducător din islandeză… aşa că îmi îngădui o sugestie. Grete Tartler – cunoscută scriitoare, traducătoare şi arabistă, a fost ambasador al României la Copenhaga şi la Reykjavík între 1997 şi 2001, a tradus apoi şi din daneză (după germană şi araba clasică), şi poate are în tolbă şi comoara discretă a limbii unei ţări depăşind puţin 300.000 de locuitori.

 

AuðurAva Ólafsdóttir, Copilul din flori, traducere din limba franceză de Doru Mareş, Editura Pandora M, 2013, 264 pag.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO